Conditional obligation to issue compensation payment titles contingent upon restitution of illegally enforced sums under Law no. 165/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2015, reclamanţii A. şi B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, următoarele:

- în principal, obligarea pârâtei să emită titlul de plată corespunzător sumei de 69.528,00 RON, actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singură tranşă;

- în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 69.528,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanţa să stabilească termenele exigibilităţii creanţei reclamantului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1335 din 12 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ambii prin mandatar C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor în domeniul restituirii proprietăţilor, fiind abrogate în mod expres provederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează vechea procedură.

Astfel, conform art. 41 alin. (1) din lege, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2015.

Totodată, titlul de plată se emite de A.N.R.P. şi se plăteşte de Ministerul Finanţelor Publice, în cel mult 180 de zile de la emitere.

În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizie, din moment ce Legea nr. 165/2013 stabileşte emiterea a câte un titlu de plată pentru fiecare din cele 5 tranşe. Din acest punct de vedere, solicitarea reclamanţilor de a se emite un titlu de plată pentru întreaga sumă este neîntemeiată.

Mai mult decât atât, reclamanţii au formulat cerere de executare silită fiind format dosar nr. x/2012, al executorului judecătoresc.

La data de 12.02.2013 A.N.R.P. a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 80.251,2 RON, astfel că formularea acţiunii prezente în vederea încasării sumelor este făcută cu rea-credinţă.

A se reţine că, intimata, în formularea întâmpinării sale (în considerente) susţine inadmisibilitatea acţiunii, faţă de consemnarea sumei şi iniţierea unei alte acţiuni în instanţă, fără să o formuleze în mod distinct ca excepţie.

Instanţa de fond a mai constatat că la data de 20.08.2012, dată la care reclamanţii au pus în executare Decizia Comisiei Centrale, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată, în temeiul art. O.U.G. nr. 62/2010, perioadă care a durat până în data de 15.05.2013.

În ceea ce priveşte actualizarea sumei cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, A.N.R.P. nu are temei legal pentru actualizare.

Referitor la obligarea intimatei de a emite 5 titluri de plată, urmează a fi respinsă întrucât reclamanţii şi-au încasat suma.

Mai mult decât atât, prin sentinţa civilă nr. 5528 din 4 aprilie 2013 prin care s-a admis acţiunea A.N.R.P., s-a anulat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 1678/2013, sentinţă irevocabilă prin respingerea recursului, conform Hotărârii nr. 2228 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1335 din 12 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., prin mandatar C., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, solicită admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţii susţin că hotărârea recurată este nelegală, invocând existenţa unei motivări străine de natura cauzei şi o greşită aplicare a normelor de drept material civil.

Recurenţii-reclamanţi arată că deşi conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, titlul de despăgubire emis în beneficiul acestora le dădea posibilitatea de a pretinde, în termenul de valabilitate a titlului de despăgubire, preschimbarea acestuia în titlu de plată, exercitarea dreptului de opţiune trebuia urmată de conduita pozitivă a A.N.R.P., care a rămas în pasivitate şi nu a emis actul unilateral cu caracter individual pe care era obligată să îl emită. În timp, actul normativ s-a modificat prin promulgarea Legii nr. 165/2013.

Se mai arată că în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, recurenţii-reclamanţi au solicitat obligarea intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor doar la emiterea titlului de plată, pornind de la premisa că titlul de despăgubire fusese prealabil emis, necontestând încasarea sumelor în procedură execuţională, pe baza titlului de despăgubire.

Arată că interesul recurenţilor-reclamanţi era acela de a preîntâmpina o pagubă iminentă în condiţiile în care, în cadrul unei contestaţii la executare, pornită în dosar nr. x/2012, s-a admis că procedura execuţională a fost nelegală, fără a se invalida calitatea lor de persoane îndreptăţite la despăgubiri şi fără ca titlul de despăgubire, ce încorporează dreptul lor de creanţă, să fi fost măcar contestat.

Recurenţii-reclamanţi mai arată că întrucât art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedea expres că plata sumelor reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate înainte de intrarea în vigoare a legii, se face începând cu data de 01.01.2014, şi nu 2015, cum a reţinut prima instanţă, precum şi faptul că dosarul de despăgubiri al recurenţilor a fost aprobat prin emiterea deciziei - titlu de despăgubire nr. 15347/FF din 19.01.2011, consideră că acţiunea de faţă este întemeiată.

De asemenea, consideră că împrejurarea că recurenţii-reclamanţi încasaseră sumele aferente titlului de despăgubire nu avea să impieteze asupra emiterii titlului de plată, cât timp nu s-a pretins în contradictoriu cu M.F.P., plata efectivă, iar pe de altă parte, stabilirea unui calendar la care intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să fie obligată la emiterea titlurilor de plată, prin hotărâre judecătorească, este legală atâta timp cât legea prevede că titlurile de plată aferente titlului de despăgubire urmează a fi emise de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în cinci ani consecutivi, cu începere din 2014.

Solicită ca în rejudecare, Înalta Curte să aprecieze asupra obligării intimatei la emiterea titlurilor de plată aferente anilor 2014 şi 2015, instituind termenul de emitere a actului administrativ individual cu caracter unilateral - titlu de plată - pentru anii 2016 şi subsecvent, iar cum intimata nu se poate prevala de propria culpă pentru neemiterea actului administrativ, consideră că acţiunea este admisibilă şi în ceea ce priveşte obligarea acesteia la emiterea titlului de plată pentru întreaga valoare.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanţilor şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală, arătând că

Arată că recurenţii-reclamanţi nu se pot prevala de propria culpă pentru a reclama apărarea unui drept, reclamanţii fiind singurii răspunzători pentru demararea procedurilor de executare silită, respectiv dacă reclamanţii nu procedau la demararea procedurilor de executare silită, s-ar fi aflat în situaţie cu ceilalţi şi ar fi beneficiat de un titlu de plată emis şi plătit în mod efectiv de către Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, precizează că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi-a onorat toate obligaţiile pentru dosarele de opţiune constituite în termenul legal, iar Ministerul Finanţelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plată.

Consideră că reclamanţii încearcă să inducă în eroare instanţa cu privire la refuzul A.N.R.P. de a emite titlul de plată în favoarea lor, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2228 din 24 iunie 2014, instanţa a apreciat că executarea silită a fost începută în mod nelegal, anulând în mod irevocabil actele de executare efectuate de B.E.J.A. D. în dosar nr. x/2012, iar la data de 12.02.2013, din conturile A.N.R.P. a fost retrasă suma de 80.251,20 RON în temeiul dosarului execuţional anterior menţionat.

Se mai arată că reclamanţii nu au restituit suma de bani încasată în mod nelegal pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 165/2013, ci au promovat prezenta acţiune pentru anularea celor dispuse în soluţionarea contestaţiei la executare, în opinia intimatei, încercând să inducă în eroare instanţa cu privire la refuzul A.N.R.P. de a emite titlul de plată.

Intimata-pârâtă susţine că în condiţiile executării în mod nelegal a conturilor instituţiei, A.N.R.P. nu poate emite un titlu de plată în condiţiile Legii nr. 165/2013, întrucât reclamanţii ar beneficia de o dublă despăgubire, iar bugetul Statului Român ar fi prejudiciat, motiv pentru care, faţă de prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, solicită a se constata abuzul de drept procesual al reclamanţilor, dat fiind aspectele ce succed.

Astfel, arată că având în vedere anularea în mod irevocabil a actelor de executare silită din dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D., ce a operat prin sentinţa civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2228 din 24 iunie 2014, A.N.R.P. a formulat cerere pentru întoarcerea executării silite, ce face obiectul dosar nr. x/2013. Prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2015, instanţa a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţi în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, motiv pentru care apreciază că prezenta acţiune a fost formulată în scopul suspendării şi tergiversării dosarului de întoarcere a executării.

De asemenea, susţine că în caz contrar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ar putea fi executată de două ori pentru acelaşi titlu de despăgubire, iar pe de altă parte s-ar crea un dezechilibru patrimonial între părţi.

Intimata-pârâtă mai arată că la data de 12.02.2013, din conturile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, deschise la Trezoreria Sector 1 Bucureşti, a fost consemnată la dispoziţia B.E.J.A. D., suma de 80.251,10 RON, reclamanţii nerestituind suma de bani executată în mod nelegal. Mai arată că legile speciale privind restituirea proprietăţilor au un caracter reparatoriu pentru persoanele îndreptăţite la despăgubiri şi nu îmbogăţirea unor terţe persoane.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul de faţă ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Astfel, se reţine că prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) nr. 15347/FF din 19.10.2011 s-a emis, conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, titlul de despăgubire în favoarea recurenţilor-reclamanţi pentru suma de 69.528 RON. Aceştia au demarat procedura executării silite, conform dreptului comun, fiind format dosarul de executare nr. 1678/2012 al BEJA "D.", iar la data de 12.02.2013 a fost consemnată din conturile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) suma de 80.251,2 RON (reprezentând despăgubiri, actualizare creanţă şi cheltuieli de executare), recurenţii-reclamanţi încasând astfel despăgubirile stabilite prin decizia CCSD mai sus menţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 (definitivă prin respingerea recursului), Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de ANRP şi a anulat executarea silită efectuată de BEJA "D." în dosarul de executare nr. 1678/2012. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 6160 din 09 mai 2016 (de asemenea, definitivă prin respingerea recursului) s-a dispus întoarcerea executării silite care a făcut obiectul dosarului de executare mai sus menţionat, recurenţii reclamanţi din prezenta cauză fiind obligaţi să plătească ANRP suma de 80.251,2 RON.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 165/2013, texte legale potrivit cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Din interpretarea logică şi sistematică a acestor dispoziţii rezultă că premisa emiterii titlului de plată o constituie existenţa unui drept de creanţă al persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii, drept fundamentat pe titlul de despăgubire. Or, în măsura în care suma de bani reprezentând despăgubiri a fost executată silit, dreptul de creanţă menţionat s-a stins şi, ca urmare nu mai există temei pentru emiterea titlului de plată. În situaţia în care, precum în speţă, executarea silită a fost anulată, dispunându-se întoarcerea executării, acest drept de creanţă renaşte, însă doar la data şi în măsura restituirii de către persoana îndreptăţită a sumei executate silit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, sumă reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, titlul de plată nu poate fi emis începând cu data de 1 ianuarie 2014, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, la data menţionată aceştia încasaseră despăgubirile prin procedura executării silite de drept comun. De asemenea, nu poate fi reţinută existenţa unei obligaţii a autorităţii intimate de actualizare a despăgubirilor, atâta timp cât obligaţia de emitere a titlului de plată nu devine exigibilă decât la data restituirii de către recurenţi a sumei reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

Nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., în condiţiile în care nu se poate reţine existenţa unei motivări străine de natura cauzei - astfel cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond şi-a întemeiat, în principal, soluţia de respingere a acţiunii pe argumentul conform căruia reclamanţii au formulat cerere de executare silită a sumei stabilite prin titlul de despăgubire, iar această sumă a fost consemnată de ANRP la dispoziţia executorului judecătoresc. De asemenea, instanţa de fond a arătat în mod corect că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2010 şi ale Legii nr. 165/2013.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de intimata ANRP la data de 02.11.2017 în privinţa mandatarului şi avocaţilor recurenţilor-reclamanţi. Înalta Curte are în vedere faptul că, la o dată anterioară, respectiv 29.06.2017, completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte cerinţele de formă şi, ca urmare, acesta a fost admis în principiu, fixându-se termen pentru judecata pe fond a recursului, conform art. 493 alin. (7) din noul C. proc. civ.. Altfel spus, ulterior admiterii în principiu a recursului, nu mai poate fi examinată îndeplinirea cerinţelor de formă ale acestuia.

Oricum, Înalta Curte reţine că la dosar există împuternicirea avocaţială ce atestă calitatea avocaţilor E. şi F. de reprezentanţi ai recurenţilor-reclamanţi, iar potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, actele întocmite de avocat pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals. Or, din actele dosarului nu rezultă că intimate s-ar fi înscris în fals cu privire la împuternicirea avocaţială mai sus menţionată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1), (6) şi 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, precum şi ale art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei nr. 1335 din 12 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi va obliga pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în favoarea reclamanţilor titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 15347/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligaţie ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a sumei de 69.528 RON, executate silit în dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei nr. 1335 din 12 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B.

Obligă pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în favoarea reclamanţilor titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 15347/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligaţie ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a sumei de 69.528 RON, executate silit în dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.