Eligibility of expert remuneration costs under EU-funded contracts: misallocation of multi-year budget and failure to analyze lower court reasoning

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 13.06.2016, reclamanta Universitatea "A.", în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (OIPOSDRU-MENCS), a solicitat să se dispună:

- anularea parţială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015 şi a creanţei aferente acestuia în valoare de 1.770.293,56 RON;

- anularea Deciziei nr. OI/2038/ES-16.12.2015 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de Universitatea A.;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." în contradictoriu cu pârâtul O.I.P.O.S.D.R.U. - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea "A." Cluj-Napoca, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, ca nelegală, şi rejudecarea litigiului în fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reclamanta arată că este parte beneficiară în Contractul de finanţare nr. POSDRU/86/1.2/S/64076 încheiat cu AMPOSDRU pentru proiectul "Adaptarea curriculei universitare de masterat la cerinţele pieţei muncii din România în domeniul proiectelor finanţate din fondurile structurale şi de coeziune".

În baza Deciziei nr. O1/1406/ES/05.09.2014 a Directorului Direcţiei OIPOSRU-4ECS a fost efectuată o verificare documentară ca urmare a unei suspiciuni de neregulă ce avut la bază Raportul de audit nr. x din 04.08.2014, în urma căruia a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, prin care i s-au imputat anumite nereguli apărute pe parcursul Contractului de finanţare nr. E5330/AZ din 02.07.2010, stabilindu-se eronat neeligibilităţi în valoare de 1.770.293,56 RON. După înaintarea contestaţiei administrative, a atacat în instanţă Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei administrative.

Circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii. Astfel, instanţa de fond a reţinut ca motiv de respingere a acţiunii, faptul că pentru stabilirea modului de salarizare a experţilor practicieni din cadrul proiectului nu s-a ţinut cont de specificitatea proiectului, respectiv că nu se justifică realocarea şi utilizarea sumei de 554.400 RON, solicitată de beneficiar prin Actul adiţional nr. 3 la contractul de finanţare, act adiţional aprobat de către OIPOSDRU-MENCS şi care prevedea exclusiv cheltuieli conforme contractului de finanţare, cheltuieli prezentate spre aprobare şi plătite integral, făcând referire la studiile de masterat şi legătura acestora cu finanţarea unor activităţi specifice din proiect. Susţine că indicatorii asumaţi prin contractul de finanţare au o valoare minimă, fiind codificaţi şi cuantificaţi în secţiunile Indicatori şi Grup ţintă la un total de 300 de studenţi, respectiv în cadrul secţiunii Rezultate, descriere aferentă pentru rezultate imediate: 5. Şcolarizarea a cel puţin 300 de studenţi în cadrul partenerilor de profil din cele două regiuni de dezvoltare.

Arată că prin cererea de finanţare nu s-a făcut referire la şcolarizarea unui număr de studenţi pe durata unui anumit număr de semestre, ci la numărul de studenţi şcolarizaţi care au beneficiat de operaţiunile finanţate, astfel că orice trimiteri la neeligibilităţile unor sume datorită parcurgerii unui ciclu masteral complet de către unii dintre studenţi nu se susţin în raport cu obligaţiile asumate prin contractul de finanţare. Susţinerea studiilor pentru studenţii înscrişi la programul de masterat în anul universitar 2012/2013 din finanţare nerambursabilă primită prin Contractul E5330 din 02 iulie 2010 a fost continuată prin alte finanţări aflate la dispoziţia instituţiei pentru următorul an universitar.

Astfel, arată că instanţa de fond, pe de o parte, a reţinut starea de fapt evidenţiată în actul de control, respectiv faptul că la capitolul Pachetul de finanţare a proiectului din cererea de finanţare este prevăzut în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.200 RON calculat la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore, însă a omis să evidenţieze că respectiva sumă a fost stabilită doar pentru primul an de implementare, aşa încât raportarea neregulii cheltuielilor cu experţii practicieni pentru întreaga durată a proiectului s-a realizat prin eroare la valoarea bugetată pentru un an de implementare.

Se susţine că întrucât contractul de finanţare a beneficiat de 3 ani de implementare, respectiv perioada 2 iulie 2010-31 iunie 2013, conform Secţiunii C - Date financiare - Justificarea bugetului cererii de finanţare din Anexa nr. 1.1, totalul cheltuielilor cu resursele umane a fost calculat pentru toţi cei 3 ani de implementare. Pentru punctul 8 - Experţi practicieni este prevăzută pentru anul 1 de implementare o cheltuială în sumă de 607.200 RON, pentru anul 2 costul se dublează, iar pentru anul 3 de implementare, situaţia este aceeaşi. Aşadar suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor este de 3.036.000 RON (607.200 RON pentru anul 1, 1.214.400 RON pentru anul 2 şi 1.214.400 RON pentru anul 3), dar instanţa de fond nu a reţinut aceste aspecte.

Recurenta-reclamantă critică cele reţinute de către prima instanţă în sensul că prin remunerarea experţilor practicieni s-a depăşit bugetul alocat prin proiect, Universitatea neavând la dispoziţie pentru remunerarea acestora numai suma de 1.161.600 RON (607.200 RON aferent anului 1 de implementare, la care se adaugă 554.400 RON suplimentare prin actul adiţional nr. 3), cheltuind suma de 2.511.220 RON, ci suma prevăzută drept cheltuială cu aceşti experţi, de 3.036.000 RON, aferentă celor 3 ani de implementare a proiectului.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că raportul Autorităţii de Audit nr. 51383 din 04 august 2014 nu poate constitui în sine motiv pentru stabilirea unor neeligibilităţi în sarcina beneficiarului, constatările şi recomandările efectuate, în lipsa unui suport faptic constatat obiectiv, neputându-se constitui în motivele de fapt avute în vedere la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. În opinia sa, trimiterea la raportul de audit în cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015 constituie o preluare a motivaţiilor şi a constatărilor altor organisme.

Recurenta-reclamantă susţine că s-a aflat într-o situaţie dezavantajoasă în poziţia de beneficiar în litigiu cu o autoritate, fiind privată de dreptul la un proces echitabil şi fiind în imposibilitatea formulării unei contestaţii motivate privind cele reţinute de către echipa de control. Nu au fost stabilite în concret de către organismul de control eventualele erori apărute în implementare, obligaţie pe care acesta avea conform art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care s-a rezumat la preluarea constatărilor din raportul de audit amintit, ca motive de fapt, deşi în accepţiunea art. 21 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, constatările cu implicaţii financiare ale autorităţii de audit constituie punctul de plecare în vederea organizării verificărilor echipei de control. Consideră că se face confuzie între prevederile art. 2 alin. (1) lit. x), art. 21 alin. (1) şi (4), art. 53 din O.U.G. nr. 66/2011 şi motivaţia în fapt a constatării de nereguli, lipsa sau superficialitatea motivelor de fapt fiind de natură a restrânge dreptul de contestare al beneficiarului.

Referitor la tariful orar, care, potrivit celor cuprinse în hotărârea atacată, variază între 36 RON/oră şi 235,19 RON/oră, subliniază că toate cheltuielile cu experţii practicieni prezentate spre rambursare, validate şi plătite, dar considerate neeligibile, se încadrează în standardul de cost şi anume 235,19 RON/oră faţă de 300 RON/oră, costul maxim permis. O cheltuială devine nerezonabilă cu consecinţa neeligibilităţii exclusiv în cazul în care depăşeşte nivelul maximal al standardului de cost, conform pct. 10 al capitolului 4.3.3 din Ghidul solicitantului condiţii generale, în timp ce Ghidul solicitantului - condiţii specifice nu cuprinde prevederi referitoare la bugete şi nici la tarife, după cum se susţine în motivarea hotărârii atacate.

4. Apărările intimatului-pârât OIPOSDRU - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice Intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate.

Referitor la primul motiv de recurs, intimatul-pârât arată că potrivit definiţiei conceptului de neregulă dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin sintagma prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, legiuitorul a încadrat, pe lângă contractul de finanţare, cererea de finanţare şi celelalte documente producătoare de efecte juridice care se întocmesc cu ocazia implementării proiectelor cu fonduri europene, astfel că nerespectarea prevederilor convenţiilor legal făcute între părţile contractante atrage caracterul de neregulă respectivei acţiuni sau inacţiuni.

Conform cererii de finanţare, ce constituie anexă a contractului de finanţare, având aceeaşi forţă juridică, la capitolul Pachetul de finanţare a proiectului, beneficiarul a prevăzut în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.200 RON calculate la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore. Ulterior, reclamanta, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare POSDRU/86/1.2/S/64076, a iniţiat un act adiţional la acest contract (actul adiţional nr. 2), prin care a solicitat majorarea capitolului Resurse umane din bugetul proiectului cu suma de 554.400 RON, concomitent cu modificarea altor capitole bugetare ale proiectului. Această iniţiativă a fost respinsă întrucât, conform Ghidului solicitantului - Condiţii specifice pentru cererilor de propunere de proiecte nr. 86, stagiile de practică pentru student din ciclul I de licenţă sau masterat nu sunt eligibile pe domeniul major de investiţii 1.2.

Se mai arată că reclamanta a revenit la data de 15.02.2013 cu o propunere de act adiţional nr. 3 la contractul de finanţare POSDRU/86/1.2/S/64076, solicitând creşterea valorilor echivalente capitolului bugetar Resurse umane cu suma de 554.400 RON, ce a mai fost solicitată în actul adiţional nr. 2, concomitent cu micşorarea altor capitole bugetare, pentru remuneraţia experţilor practicieni implicaţi în învăţământul cu frecventă redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Intimatul-pârât arată că ciclul de masterat presupune parcurgerea a doi ani de studiu şi acoperirea a patru semestre şi cum implementarea proiectului s-a finalizat la data de 31.07.2013, rezultă că în perioada de 6 luni cuprinsă între 15.02.2013 (data iniţierii actului adiţional nr. 3) şi 31.07.2013 (data finalizării implementării proiectului), nu exista posibilitatea desfăşurării unui ciclu de 2 ani de masterat, care să justifice realocarea şi utilizarea sumei de 554.400 RON.

Se mai arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, prin motivul de nelegalitate prevăzut la art. 8 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sferele celorlalte puteri ale statului, cum este cea legislativă sau executivă, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Faţă de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., consideră că acesta este nedovedit, atât timp cât instanţa de fond a făcut o corectă analiză a cauzei şi o corectă aplicare a legii faţă de situaţia de fapt şi de drept invocată şi dovedită de către părţile dosarului, în limitele atribuţiilor cu care a fost învestită.

Referitor la motivul de recurs invocat prin evocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât arată că privitor la modul de tarifare a activităţii experţilor practicieni, din verificările efectuate asupra documentelor existente la sediul OIPOSDRU MECS şi puse la dispoziţie de către reclamantă, s-a constatat că fişele de post aferente contractelor de muncă ale experţilor practicieni din proiect sunt identice pentru toţi experţii implicaţi, dar tarifarea orară variază substanţial, între 36 RON/oră şi 235,19 RON/oră. Prin punctul de vedere depus de reclamantă s-a afirmat că decizia Universităţii de Vest din Timişoara privind salarizarea personalului propriu care are calitatea de expert în cadrul proiectelor a fost o problemă strict administrativă, ceea ce conduce la concluzia că proiectului POSDRU/86/1.2/S/64076 i se aplică acelaşi punct de vedere.

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul MFP nr. 2170/2010, art. 2 alin. (2) lit. g) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 64 din 03/06/2009, intimatul-pârât consideră că în stabilirea modului de salarizare a experţilor din cadrul proiectului OSDRU/86/1.2/S/64076, nu s-a ţinut cont de specificitatea proiectului şi astfel, deşi fişele de post aferente contractelor de muncă ale experţilor practicieni din proiect sunt identice pentru toţi experţii implicaţi, tarifarea orară a variat substanţial între 36 RON/oră şi 235,19 RON/oră, motiv pentru care diferenţele de tarifare orară constatate conform secţiunii au fost declarate neeligibile.

Conform prevederilor art. 1270 C. civ., acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat în condiţii de legalitate şi concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părţile contractante, iar conform Ghidului solicitantului - Condiţii specifice pentru cererile de propunere de proiecte nr. 86, valoarea totală a cheltuielilor neeligibile solicitate la rambursare, validate şi plătite pentru capitolul Resurse Umane în cadrul proiectului este în cuantum de 1.806.497 RON 034.296 RON + 575.196 RON contribuţii + 197.005 RON impozit).

În fapt, reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/86/1.2/S/64076, conform cererii finanţare, a avut la dispoziţie pentru remunerarea experţilor practicieni din proiect 1.161.600 RON şi a cheltuit efectiv suma de 2.511.220 RON, depăşind cu mult bugetul alocat în acest sens şi cum potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, conform jurisprudenţei instanţei supreme, obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervenind automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu. Astfel, arată că singura măsură legală care se poate aplica privitor la cele constatate este emiterea unui titlu de creanţă prin care să se solicite reclamantei returnarea sumelor declarate neeligibile, respectiv emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN/21.09.2015, motiv pentru care apreciază că nu se poate reţine în sarcina sa o aplicare disproporţională a prevederilor legale.

Astfel, faţă de motivul de recurs invocat de recurentă prin evocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră că instanţa de fond în emiterea sentinţei recurate a interpretat, respectat şi aplicat în mod corect normele legale, în limitele atribuţiilor cu care legiuitorul a investit-o.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate şi cazurile de casare invocate, ţinând seama şi de apărările din întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Rezultă din actele dosarului că prin actele administrative contestate în cauză s-a dispus în sarcina recurentei-reclamante Universitatea "A." restituirea sumei de 1.770.293,56 RON, ca urmare a declarării neeligibile a unor cheltuieli efectuate în baza Contractului de finanţare nr. POSDRU/86/1.2/S/64076 din 02.07.2010 încheiat cu Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, cât şi a Actului Adiţional nr. 3 din 15.02.2013 prin care fusese modificată structura iniţială a bugetului proiectului aprobat în cadrul cererii de finanţare.

Retragerea finanţării nerambursabile s-a întemeiat în principal pe constatarea că beneficiarul contractului de finanţare nu respectase principiul unui management riguros în cazul modificării structurii bugetului proiectului efectuată în baza Actului Adţional nr. 3, modificare prin care se procedase la realocarea sumei de 554.400 RON capitolului bugetar Resurse umane, concomitent cu micşorarea altor capitole bugetare, suma de 554.400 RON, realocată, reprezentând cuantumul remuneraţiei necesare experţilor practicieni implicaţi în învăţământul cu frecvenţă redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Conform conţinutului Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, neregula reţinută în sarcina recurentei-reclamante a fost justificată de autoritatea administrativă emitentă în raport de menţiunile înscrise în Memoriul justificativ anexat Actului Adiţional nr. 3, prin care însăşi reclamanta, în justificarea cererii sale privind creşterea cheltuielilor cu suma de 554.400 RON, arăta că realocarea fondurilor băneşti era necesară pentru remunerarea experţilor practicieni implicaţi în învăţământul cu frecvenţă redusă din cadrul programelor de master acreditate. De asemenea, s-a reţinut că reclamanta menţionase că, la stabilirea cuantumului sumei solicitate în cadrul modificării structurii iniţiale a bugetului, ar fi ţinut seama de faptul că un ciclu de pregătire masterală se parcurge în 2 ani de studiu.

Conform aceluiaşi proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, neregula reţinută în sarcina recurentei-reclamante a fost motivată şi în raport de împrejurarea că, potrivit cererii de finanţare, proiectul avea ca indicatori de rezultat numărul de studenţi care beneficiaseră de operaţiunile finanţate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior, cât şi numărul de programe de licenţă/masterat conform CNICS implementate - învăţământ superior.

Pe baza acestor elemente - durata de 2 ani a unui ciclu de pregătire masterală, cât şi indicatorii de rezultat menţionaţi prin proiectul finanţat, dar mai ales a constatării că finalizarea proiectului urma să se realizeze la data de 31.07.2013, s-a considerat de către autoritatea administrativă că, în perioada februarie-iulie 2013, cuprinsă între data solicitării sumei de 554.400 RON şi data de finalizare a implementării proiectului, nu exista posibilitatea desfăşurării unui ciclu de 2 ani de master la învăţământul cu frecvenţă redusă şi, ca urmare, nu exista justificare pentru realocarea şi utilizarea sumei de 554.400 RON, solicitată şi aprobată prin Actul Adiţional nr. 3 din 15 februarie 2013.

Suplimentar, s-a reţinut de către autoritatea administrativă că recurenta-reclamantă solicitase rambursarea de cheltuieli pentru studenţi înscrişi chiar şi în luna iulie 2012, fiind evident că, în aceste cazuri, ciclul masteral de 2 ani nu putea fi finalizat până la sfârşitul perioadei de implementare a proiectului.

Constatările şi concluziile Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, cât şi Decizia nr. OI/2038/ES/16.12.2015 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, au fost menţinute prin sentinţa primei instanţe, care a reţinut că măsurile dispuse în privinţa reclamantei sunt conforme cu principiile care guvernează modul de administrare a proiectelor desfăşurate cu sursă de finanţare europeană, iar neregularitările constatate în legătură cu remuneraţia experţilor practicieni constituie temeiuri pentru declararea ca neeligibile a respectivelor cheltuieli.

S-a reţinut astfel că reclamanta, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare POSDRU/86/1.2/S/64076 (după ce i-a fost respinsă o cerere similară - Act Adiţional nr. 2), a formulat o propunere de Act Adiţional nr. 3 la acest contract, prin care a solicitat creşterea valorilor echivalente Capitolului bugetar Resurse umane cu suma de 554.400 RON, concomitent cu micşorarea altor capitole bugetare, suma solicitată (şi acceptată) fiind menită să acopere cuantumul remuneraţiei necesare experţilor practicieni implicaţi în învăţământul cu frecvenţă redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Conform cererii de finanţare, constituind anexă a contractului de finanţare, la Capitolul "Pachetul de finanţare a proiectului", beneficiarul prevăzuse în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.206 RON, calculat la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore.

De asemenea, din Registrul grupului ţintă, depus în anexă la CR 3, rezulta că ar fi fost înscrişi studenţi la ciclul de master (de 2 ani) şi în luna iulie 2012.

Însă, întrucât un ciclu de masterat prespune parcurgerea a 2 ani de studiu şi acoperirea a 4 semestre aferente anului I şi anului II de studiu, iar implementarea proiectului se finalizase la data de 31.07.2013, s-a menţionat de către instanţă că în mod corect se reţinuse în cauză că în perioada de 6 luni cuprinsă între data de 15.02.2013 (data iniţierii Actului Adiţional nr. 3) şi data de 31.07.2013 (data finalizării implementării proiectului), nu exista posibilitatea desfăşurării unui ciclu de 2 ani de masterat, care să justifice realocarea şi utilizarea sumei de 554.400 RON.

Deopotrivă, s-a mai reţinut că la stabilirea modului de salarizare a experţilor implicaţi în derularea proiectului nu se ţinuse seama de specificitatea proiectului, iar costul total legat de remunerarea experţilor practicieni depăşise bugetul alocat prin proiect.

În concret, s-a arătat de către instanţă că reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului "Adaptarea curriculei universitare de masterat la cerinţele pieţei muncii din România în domeniul proiectelor finanţate din fondurile structurale şi de coeziune", cod SMIS-21313, a avut la dispoziţie pentru remunerarea experţilor practicieni din proiect suma de 1.161.600 RON, conform cererii de finanţare, Anexă la acest contract, şi a cheltuit efectiv cu experţii suma de 2.511.220 RON, rezultând astfel o depăşire a bugetului alocat în acest sens.

Prin cererea de chemare în judecată, similar criticilor invocate şi în prezenta cale de atac, recurenta-reclamantă a contestat existenţa abaterii reţinute în sarcina sa, invocând mai multe aspecte care, în opinia sa, întemeiază acţiunea în anularea actelor administrative.

Astfel, o primă observaţie a fost formulată din perspectiva existenţei unui standard de cost aplicat pentru toţi beneficiarii de contracte de finanţare prin POSDRU, reglementat în mod transparent şi publicat în Ghidul Solicitantului condiţii generale 2009, susţinându-se că rezonabilitatea unei cheltuieli se defineşte şi se stabileşte în raport cu gradul în care costurile efectiv plătite se încadrează în plafoanele permise, reglementate, o cheltuială devenind nerezonabilă şi, deci, neeligibilă, exclusiv în situaţia în care depăşeşte nivelul maximal al standardului de cost.

Or, în speţă, cheltuielile cu experţii practicieni prezentate spre rambursare, verificate, validate şi plătite în cadrul proiectului derulat în baza contractului de finanţare încheiat cu autoritatea administrativă (ulterior considerate neeligibile) se încadrează în standardul de cost, valoarea costului unitar efectiv plătit fiind de 78,4% din costul standard, şi anume 235,19 RON/oră faţă de 300 RON/oră, costul maxim permis.

Sub acest aspect, a fost subliniată eroarea autorităţii administrative, care, luând în considerare o decizie strict administrativă a Universităţii de Vest din Timişoara (semnatar al acordului de parteneriat pentru implementarea proiectului) privind utilizarea în cadrul politicii proprii de personal a unor tarife stabilite la un nivel de maximum 36 RON/oră pentru persoanele care nu deţin titlul academic de doctor, a considerat că reclamanta nu ar fi ţinut cont de specificitatea proiectului la stabilirea tarifelor orare pentru experţii practicieni. În lipsa indicării unor temeiuri legale, tariful practicat de Universitatea de Vest din Timişoara nu putea fi considerat ca reprezentând un standard de cost, fără nicio altă analiză suplimentară şi fără să se ţină seama de tarifele uzuale existente pe piaţa muncii în specializările deţinute de experţii implicaţi în proiect.

O altă chestiune invocată prin cererea de chemare în judecată vizează constatările şi concluziile autorităţii administrative referitoare la ciclurile de studii şi legătura acestora cu finanţarea unor activităţi specifice din proiect, solicitându-se a se reţine că indicatorii asumaţi prin contractul de finanţare aveau doar o valoare minimă, fiind codificaţi şi cuantificaţi prin raportare la şcolarizarea unui număr de 300 studenţi.

Sub acest aspect, s-a arătat că cererea de finanţare nu face nicio referire la şcolarizarea unui număr de studenţi pe durata unui anumit număr de semestre, ci la numărul studenţilor şcolarizaţi care au beneficiat de operaţiunile finanţate. Ca urmare, s-a solicitat să se constate că orice trimiteri la neeligibilitatea unor sume pe motivul neparcurgerii unui ciclu masteral complet de către unii dintre studenţi nu justifică existenţa vreunei abateri în raport cu obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, susţinerea studiilor pentru studenţii înscrişi la programul de masterat în anul universitar 2012-2013 din finanţarea nerambursabilă primită în caz fiind continuată prin alte finanţări aflate la dispoziţia universităţii reclamante pentru anul universitar 2013-2014.

Susţinerile formulate în cadrul acestei apărări au fost justificate prin trimitere la conţinutul cererii de finanţare, constituind parte integrantă a contractului de finanţare încheiat în cauză.

Astfel, s-a arătat că respectivul contract de finanţare a fost încheiat pentru o perioadă de 36 luni, beneficiind de o durată de 3 ani de implementare, în perioada 02.07.2010-30.06.2013.

Conform Secţiunii C - Date financiare - Justificarea bugetului cererii de finanţare din Anexa nr. 1.1, totalul cheltuielilor cu resursele umane a fost calculat pentru toţi cei 3 ani de implementare, concretizând valoarea de 9.453.390 RON. Pentru primul an de implementare, valoarea prevăzută pentru punctul 8 Experţi practicieni era în sumă de 607.200 RON, aferentă a 2.024 ore x 300 studenţi. La acelaşi punct, se face referire expresă la faptul că, pentru anul II de implementare, costul aferent experţilor practicieni se dublează faţă de primul an, iar pentru anul III de implementare, situaţia este aceeaşi.

În raport de conţinutul clar şi lămuritor al clauzei din cererea de finanţare referitoare la activitatea şi costurile legate de remuneraţia experţilor practicieni s-a solicitat să se constate că suma prevăzută drept cheltuială aferentă experţilor practicieni era de 3.036.000 RON (607.200 pentru anul I de implementare, 1.214.400 RON pentru anul II de implementare şi 1.214.400 RON pentru anul III de implementare).

Ca urmare, s-a concluzionat că prin remunerarea experţilor practicieni nu s-a depăşit bugetul alocat din proiect, fiind eronată aprecierea autorităţii administrative în sensul că Universitatea A. nu ar fi avut la dispoziţie pentru remunerarea acestor experţi decât suma de 1.161.000 RON (607.200 RON aferentă anului I de implementare, la care se adaugă 554.400 RON, suplimentare prin Actul Adiţional nr. 3), cheltuind însă suma de 2.511.220 RON.

Mai concret, s-a arătat că autoritatea administrativă a raportat cheltuielile cu experţii din întreaga durată a proiectului (de 3 ani de implementare) la valoarea bugetată pentru un an de implementare, actele administrative contestate nefiind fundamentate pe încălcarea unor prevederi legale, contractuale sau administrative, ci pe concluzii strict subiective şi fără suport în realitatea faptică.

Prin intermediul motivelor de recurs formulate în cauză, hotărârea primei instanţe a fost criticată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nelegalitatea sentinţei fiind susţinută în raport cu motivele contradictorii prezentate în sprijinul soluţiei adoptate, invocându-se lipsa de concordanţă existentă între motivele reţinute pentru respingerea cererii de chemare în judecată şi starea de fapt relevată de actele şi lucrările dosarului.

Apreciind asupra criticii formulate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în sensul în care din cuprinsul sentinţei rezultă cu evidenţă că prima instanţă nu a răspuns în niciun fel la apărările şi susţinerile invocate prin cererea de chemare în judecată, deşi aspectele menţionate, astfel cum au fost mai sus redate în prezenta decizie, erau importante în rezolvarea litigiului, raportat la neregulile reţinute prin actele administrative şi actele dosarului.

Astfel, se constată că nu a fost analizată sub nicio formă susţinerea reclamantei vizând grava eroare a autorităţii administrative în legătură cu valoarea totală a cheltuielilor stabilite pentru implementarea proiectului în cadrul capitolului Resurse umane, menţionându-se că respectiva linie bugetară reţinută ca fiind în cuantum de 607.200 RON (calculată la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore), era în realitate corespunzătoare numai primului an de implementare, nicidecum valabilă pentru întreaga durată a proiectului, pentru cei trei ani de implementare, suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor fi ind de 3.036.000 RON.

Deşi această apărare era deosebit de importantă în soluţionarea fondului litigiului, fiind aptă să conducă prin ea însăşi la o altă soluţie decât cea pronunţată în cauză, nu a fost deloc verificată şi analizată de prima instanţă, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei atacate.

Omisiunea instanţei este cu atât mai evidentă cu cât conţinutul cererii de finanţare, anexă la contractul de finanţare încheiat în cauză, confirmă susţinerea reclamantei referitoare la valoarea totală a cheltuielilor solicitate pentru plata experţilor şi defalcarea lor pentru cei 3 ani de implementare a proiectului.

Această apărare necesita atenţie şi analiză din partea instanţei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi conţinutul actelor administrative contestate, dar mai ales temeiurile care au justificat fundamentarea neregulii reţinute în sarcina reclamantei.

Examinarea corespunzătoare a acestei apărări necesita din partea instanţei şi analizarea Actului adiţional nr. 3 la contractul de finanţare, sub aspectul utilităţii sale, din perspectiva motivelor invocate în justificarea suplimentării fondurilor pentru plata experţilor practicieni.

Dacă, potrivit tezei reclamantei, valoarea totală a cheltuielilor cu experţii din cadrul liniei bugetare Resurse umane era de 3.036.000 RON pentru întreaga durată de implementare a proiectului, trebuie verificată existenţa interesului reclamantei de a fi cerut şi obţinut suplimentarea fondurilor necesare pentru plata experţilor, prin realocarea sumei de 554.400 RON (conform Act adiţional nr. 3).

De asemenea, era necesar să se analizeze şi să se răspundă susţinerilor reclamantei referitoare la eligibilitatea cheltuielilor ocazionate de plata experţilor şi în cazul în care susţinerea studiilor pentru studenţii înscrişi la programul de master în anul universitar 2012-2013 (din finanţarea nerambursabilă) a continuat prin alte finanţări aflate la dispoziţia Universităţii pentru anul universitar 2013-2014, interesând dacă finanţarea nerambursabilă fusese acordată numai pentru cicluri de master complete sau şi pentru o parte din durata acestora, urmând să fie continuate din alte finanţări ulterioare.

Tot astfel, Înalta Curte constată că nu fost analizată corespunzător nici susţinerea din cererea de chemare în judecată care pune în discuţie specificitatea proiectului, concluzia primei instanţei în sensul efectuării unor plăţi nediferenţiate în privinţa experţilor implicaţi în derularea proiectului, nefiind susţinută şi în corelaţie cu motivele invocate de reclamantă, în apărare.

Se reţine în acest sens că nu s-a oferit nicio explicaţie pentru faptul că plata experţilor trebuia să respecte/să se alinieze tarifele/tarifelor practicate de Universitatea de Vest din Timişoara, stabilite la un nivel de maximum 36 RON/oră pentru persoanele care nu deţineau titlul academic de doctor, şi mai ales de ce respectivul tarif constituia un standard de cost, în condiţiile în care concluzia formulată nu avea la bază o analiză suplimentară şi nu reflecta tarifele uzuale existente pe piaţa muncii în specializările deţinute de experţii implicaţi în proiect.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a acţiunii reclamantei nu a fost motivată decât cu argumentele prezentate în întâmpinarea autorităţii administrative, considerentele sentinţei atacate ilustrând preluarea aproape în totalitate şi fără rezerve a întâmpinării formulate în cauză.

Însă, o motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele şi apărările principale, echivalează cu nemotivarea şi, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei, neregularitatea constatată impunând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi celalalte critici invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de rejudecare fiind liberă să administreze orice probe pe care le va considera necesare şi utile pentru corecta stabilire a stării de fapt existente, în scopul aplicării dispoziţiilor legale incidente.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Universitatea "A." împotriva sentinţei civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea "A." împotriva sentinţei civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.