Regulator prevails as subsidized wind producer loses green certificate reduction challenge.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2012 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în principal, obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparţinând S.C. A. S.R.L., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la punerea în funcţiune a parcului, respectiv din luna decembrie 2011-a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018); obligarea pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2011 şi până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 19.219 certificate verzi, reprezentând diferenţa între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/MWh E-SRE) şi cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum şi obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenţei de 0,82 certificate verzi/MWh E-SRE de la data promovării acţiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparţinând S.C. A. S.R.L., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2012 - a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018); obligarea pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2012, şi până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 6.165 certificate verzi, reprezentând diferenţa între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/MWh E-SRE) şi cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum şi obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenţei de 0,82 certificate verzi/MWh E-SRE de la data promovării acţiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 s-a dispus acreditarea CEE Grebanu, aparţinând S.C. A. S.R.L., titular al licenţei de producere a energiei electrice nr. 1057 din 16.12.2011, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform Anexei ce face parte integrantă din decizie.

A arătat reclamanta că legiuitorul a înţeles a acorda un număr nediminuat de certificate verzi şi acelor producători de energie din surse regenerabile care au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat până la data de 13 iulie 2011 (dată la care, prin Decizia nr. 4938, Comisia Europeană a aprobat schema de sprijin reglementată de Legea nr. 220/2008), condiţia impusă fiind ca aceştia să fi pus în funcţiune centralele electrice înainte de 1 ianuarie 2013.

Faţă de modificarea cadrului legislativ, anterior prezentului demers judiciar, prin Adresa nr. x din 18 septembrie 2012, reclamanta a solicitat ANRE modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul acordării unui număr de 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2007, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE începând cu 01.01.2018.

S-a apreciat că refuzul ANRE de a da curs solicitării reclamantei este lipsit de fundament şi încalcă voinţa legiuitorului, contravenind scopului în care a fost adoptată Legea nr. 134/2012, respectiv acela de a instaura un climat de transparenţă şi nediscriminare în ceea ce priveşte producătorii de energie electrică din surse regenerabile care, anterior autorizării de către Comisia Europeană a schemei de sprijin reglementată de Legea nr. 220/2008, au contractat finanţare nerambursabilă (li s-a aprobat acordarea unei finanţări nerambursabile) sub formă de sprijin investiţional.

Ca atare, în lumina prevederilor art. 6 alin. (7) ind1 raportat la art. art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, coroborate cu art. 24 lit. c) din Regulamentul din 20.10.2011 de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, a solicitat obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat.

A susţinut reclamanta că este îndreptăţită a beneficia de un număr nediminuat de certificate verzi atât pentru trecut, de la momentul obţinerii licenţei de producere a energiei electrice, cât şi pentru viitor.

Totodată, reclamanta a solicitat modificarea deciziei de acreditare sub aspectul numărului de certificate verzi pentru a beneficia de prevederile art. 6 alin. (71) din O.U.G. nr. 88/2011 aprobată cu modificări prin Legea nr. 134 din 23.07.2012, potrivit căruia producătorii de energie electrică din surse regenerabile care au pus în funcţiune centrale electrice anterior datei de 1 ianuarie 2013 şi cărora li s-a aprobat sau au beneficiat de ajutor de stat până la data autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană, respectiv 13 iulie 2011, vor beneficia de numărul de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 modificată, fără diminuarea acestuia (în speţă 2 certificate verzi până la 31.12.20.17, respectiv 1 certificat verde începând cu 01.01.2018).

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) s-a invocat excepţia tardivităţii acţiunii în contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

A învederat pârâta că solicitarea reclamantei de modificare a Anexei la Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparţinând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi alin. (71) din Legea nr. 220/2008, aşa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, este neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins, ca tardivă, cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa a se dispune admiterea căii de atac, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 4013 din 28 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.02.2015.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 971 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei; a fost obligată intimata ANRE să recalculeze numărul de certificate verzi cuvenite petentei, prin modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 prin acordarea diferenţei de certificate verzi ce ar rezulta, în condiţiile Legii nr. 220/2008. S-a dispus obligarea intimatei să plătească petentei 4,30 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat discrepanţe între numărul de certificate verzi stipulate de art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 şi numărul de certificate verzi (CV) la care a fost considerată îndreptăţită petenta. Astfel, prin anexa de la fila 19 (dosar iniţial) s-au aprobat un număr de 1.18 CV până la data de 31.12.2017 şi 0.59 CV începând cu 01.01.2018, adică mai puţin decât prevede art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008:

"două certificate verzi, până în anul 2017, şi un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană".

S-a reţinut că, potrivit definiţiei legale, Certificatul Verde este un document ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică, acestea fiind active necorporale acordate de autorităţile statului beneficiarilor.

S-a arătat prin considerentele sentinţei atacate că petenta produce energie eoliană, iar producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie îndreptăţiţi nu devin titulari ai unor Certificate verzi, ope legis, ci în urma unei acreditări emise de A.N.R.E. care este obţinută în urma unei solicitări expres făcută în acest sens.

În urma solicitării schemei de promovare, producătorilor de energie electrică din sursele regenerabile producătorilor le sunt eliberate certificate verzi, iar furnizorilor de electricitate le este impusă obligaţia (printr-o cotă obligatorie) de a achiziţiona certificate verzi.

S-a mai reţinut că ANRE este autoritatea independentă de reglementare instituită în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE, aceasta publicând pe site-ul propriu cota anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi estimată pentru anul următor, numărul de certificate verzi estimate a fi emise pe baza informaţiilor privind energia electrică estimată a se produce din surse regenerabile de energie pentru anul următor şi consumul final de energie estimat pentru anul următor.

Curtea de apel a constatat că ANRE nu a motivat discrepanţa dintre numărul de certificate verzi menţionate în anexa la decizia de acreditare şi numărul de certificate verzi stipulate de lege.

S-a constatat că intimata ANRE poate recalcula numărul de certificate verzi cuvenite petentei, prin modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011, conform art. 24 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (anexa Ordinului nr. 42 din 20 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi), dacă se constată modificări ale circumstanţelor ce au stat la baza acreditării care conduc la neîndeplinirea cel puţin a uneia dintre condiţiile de acreditare prevăzute în prezentul regulament sau la solicitarea operatorului economic acreditat, ca urmare modificării schemei sau echipamentelor principale din componenţa centralei electrice; retehnologizării unei centrale hidroelectrice cu puteri de cel mult 10 MW sau a unor grupuri din centrale hidroelectrice cu puteri de cel mult 10 MW; modificării cadrului legal aplicabil; emiterii deciziei individuale a Comisiei Europene pentru situaţia prevăzută la art. 31; altor cauze temeinic justificate de solicitant.

În concluzie, raportat la discrepanţele constatate cu privire la numărul de certificat verzi cuvenite petentei conform Legii nr. 220/2008, în temeiul art. 24 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, instanţa va admite cererea.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă pârâta a arătat următoarele:

Sentinţa de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, motivat de faptul că judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile cu modificările şi completările ulterioare.

- Curtea, în mod vădit greşit, a constatat "discrepanţe între numărul de certificate verzi stipulate de art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 şi numărul de certificate verzi (CV) la care a fost considerată îndreptăţită petenta. Astfel prin anexa de la fila 19 (dosarul iniţial) s-au aprobat un număr de 1.18 CV până la data de 31.12.2017 şi 0.59 CV începând cu 01.01.2018, adică mai puţin decât prevede art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008:

"două certificate verzi, pana în anul 2017, şi un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană".

În cazul în speţă ANRE a stabilit numărul de certificate verzi care i se cuvin reclamantei prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) din Lege, conform mecanismului de reducere prevăzut la Anexa 11 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 42/2011".

- Judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (7) lit. b) din acelaşi act normativ.

- Instanţa de fond a constatat total eronat că "Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a motivat discrepanţa dintre numărul de certificate verzi menţionate în anexa la decizia de acreditare şi numărul de certificate verzi stipulate de lege".

A arătat recurenta că a depus la dosarul de fond al cauzei înscrisul "Referat de aprobare privind acreditare CEE Grebanu aparţinând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi". Acest înscris reprezintă, instrumentul de motivare al Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011.

Astfel, în cuprinsul instrumentului de motivare se precizează expres că "S.C. A. S.R.L. a beneficiat suplimentar de alt ajutor de stat investiţional pentru realizarea CEE Grebanu la Administraţia Fondului pentru Mediu în valoare totală de 22 218 197,61 RON". Acest fapt fiind probat de recurentă prin depunerea la dosar a Contractului pentru finanţare nerambursabilă nr. 158 din 13 aprilie 2011.

Sentinţa nr. 971/2014 nu cuprinde motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 stipulează "Prin excepţie de la prevederile alin. (7) lit. b), asigurarea unui tratament transparent şi nediscriminatoriu, centralele electrice puse în iunie înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeana au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2)", a fost introdus de pct. 5 al art. I din Legea nr. 134 din 18 iulie 2012.

Cu privire la aplicarea art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008, aşa cum a fost introdus de Legea nr. 134 din 18 iulie 2011,

Art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stipulează expres că "Aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică şi în cogenerare de înaltă eficienţă se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condiţiile legii".

Această prevedere este în acord cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene care prevede că, "Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu dispoziţiile articolului 107, Comisia iniţiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunţarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate".

În conformitate cu articolul 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene autorităţile române au notificat schema de sprijin stabilită prin Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 139/2010 şi prin proiectul ordonanţei de urgenţă a Guvernului prezentată de autorităţile române la 6 iunie 2011, proiect care a fost aprobat prin O.U.G. nr. 88/2011 (a se vedea în acest sens punctele 1, 2.1. şi 2.2. din Decizia Comisiei Europene nr. 4938 din 13.07.2011).

Procesul de notificare şi autorizare a fost finalizat prin adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat S.A. 33134 - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie". În consecinţă, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată şi autorizată prin Decizia nr. 4938 din 13 iulie 2011 de către Comisia Europeană.

De altfel la punctul 7.7. din Decizia Comisiei Europene se stabileşte că orice plan de refinanţare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La punctul 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiţii numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat. Cu alte cuvinte, în cazul unui cumul de ajutoare de stat, respectiv ajutorul investiţional pentru realizarea capacităţii energetice şi cel constând în acordarea de certificate verzi pentru producerea de energie electrică în acea capacitate energetică, acest din urmă ajutor trebuie diminuat în baza unui algoritm şi a unor factori de corecţie pentru a exclude supracompensarea activităţii de producere a energiei din surse regenerabile de energie. Se are în vedere în acest fel evitarea afectării negative a gradului de suportabilitate a plăţii facturii de energie electrică de către consumatorul final, care este cel ce suportă costurile suplimentare de producţie ale producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin preţul majorat al energiei electrice.

În acord cu aceste dispoziţii comunitare, prevederile art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată şi completată de O.U.G. nr. 88/2011, au introdus obligaţia reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obţinut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezenţa unui cumul de ajutoare care justifică acesta reducere.

Ulterior autorizării de către Comisia Europeană a sistemului de promovare prin certificate verzi, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 prin care au fost introduse o serie de modificări legislative care afectează sistemul de promovare prin certificate verzi în forma în care acesta a fost aprobat de Comisia Europeană.

În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 3011 C. proc. civ.

Apărările intimatului - reclamant

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Consideră reclamanta că se găseşte în situaţia reglementată de art. 6 alin, 2 lit. c) din acelaşi act normativ, astfel cum în mod corect reţine instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte dispoziţia legală citată de recurentă, se arătă că, potrivit arţ. 6 alin. V din Legea nr. 220/2008 "Prin excepţie de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent şi nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcţiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a acordat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi conform alin. (2)."

Or, reclamanta face parte din categoria restrânsă a operatorilor economici avuţi în vedere de prevederile legale menţionate îndeplinind cele două cerinţe cumulativ prevăzute de norma legală. În concret, A. S.R.L.:

- a pus în funcţiune parcul eolian Grebanu la 17.11.2011, anterior datei de 01.01.2013;

- reclamantei intimate i s-a aprobat finanţare nerambursabilă la 18.02.2011, anterior autorizării schemei de sprijin prin Decizia CE 4938 din 13 iulie 2011;

Ca atare, A. S.R.L. este îndreptăţită a beneficia de un numărul nediminuat de certificate verzi prevăzut de art. 6 alin. (2) lit. c), normă legală la care art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012 face trimitere expresă.

În ceea ce priveşte prevederile art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008, recurenta susţine că aceste dispoziţii legale, deşi aflate în vigoare, nu pot fi puse în aplicare întrucât ar reprezenta modificări ale schemei de sprijin stabilită prin Legea nr. 220/2008 care nu au fost notificate şi autorizate prin Decizie a Comisiei Europene potrivit prevederilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Recurenta însăşi a aplicat şi s-a conformat dispoziţiilor Legii nr. 134/2011 atunci când şi-a adaptat propriile reglementări, prin Ordinul nr. 37/2012 fiind integral preluate în cuprinsul art. 202 din Regulamentul de acreditare prevederile art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012.

Câtă vreme ANRE a pus în acord reglementările interne cu dispoziţiile art. 6 alin. (71) introduse prin Legea nr. 134/2012, a susţinut că nu pot fi aplicate aceste prevederi legale reclamantei intimate - operator economic vizat în mod direct de norma legală în vigoare - în virtutea dreptului de apreciere al intimatei reprezintă un veritabil abuz de autoritate.

În ceea ce priveşte inaplicabilitatea prevederilor art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012 raportat la împrejurarea că acestea ar reprezenta un proiect de acordare a unui nou ajutor, o modificare a schemei de sprijin reprezentată de Legea nr. 220/2008, care ar necesita o autorizare prealabilă prin Decizie a Comisiei Europene potrivit dispoziţiilor art. 108 (3) din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (TFUE), se arată că, în fapt dispoziţiile menţionate nu reprezintă o modificare a schemei de sprijin, în sensul avut în vedere de prevederile art. 108 (3) TFUE, acest articol neavând valenţele şi semnificaţia unui proiect ce instituie noi ajutoare ce trebuie în prealabil notificate CE şi supuse autorizării.

Dispoziţia legală (art. 6 alin. (71) produce efecte limitate, atât sub aspectul subiecţilor vizaţi - operatorii economici care au pus în funcţiune centralele electrice anterior 01.01.2013, cât şi sub aspect temporal - operatori economici care au beneficiat sau cărora li s-a aprobat ajutor de stat anterior, autorizării schemei de sprijin prin Decizia 4938 din 13 iulie 2011.

Producând efecte limitate, care vizează o categorie restrânsă de operatori economici, în condiţiile în care art. 6 alin. (71), se aplică, prin voinţa legiuitorului, retroactiv urmărind a pune capăt unei situaţii de discriminare şi unui tratament netransparent, este evident că S.C. A. în prezenţa unui nou ajutor acordat operatorilor economici producători de energie din surse regenerabilă schema de sprijin reprezentată de Legea nr. 220/2008 aplicându-se în continuare fără modificări în forma autorizată prin Decizia Comisiei Europene din 13 iulie 2011.

Considerentele şi soluţia instanţei de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul acordării unui număr de 2 certificate verzi pentru fiecare MWh - E - SRE până la 31 decembrie 2007, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh - E - SRE începând cu 1 ianuarie 2018.

Reclamanta a solicitat modificarea Anexei la Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 - pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi alin. (7)1cdin Legea nr. 220/2008 - aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 134/2012.

În drept

Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 220/2008 "ANRE acreditează producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi" .

Art. 6 alin. (6) lit. (a) din Legea nr. 220/2008 stipulează că ANRE "acreditează grupurile/centralele electrice care beneficiază de schema de promovare prin certificate verzi, în temeiul Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare".

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, cu modificările şi completările ulterioare (act normativ emis conform preambulului acestuia şi datorită faptului că "se transferă competenţele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurentei la Comisia Europeană, iar legislatia comunitară în domeniul ajutorului de stat va fi direct aplicabilă în România") stipulează că "Ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat".

Art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123 din 10 iulie 2012 care stipulează expres că "Aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică şi în cogenerare de înaltă eficienţă se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condiţiile legii".

La punctul 77 din Decizie "Comisia reaminteşte autorităţilor române că, în conformitate cu art. 108 alin. (3) din TFUE, orice plan de refinanţare sau modificare a prezentei scheme trebuie să fie notificat Comisiei în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul Comisiei Europene".

Conform pct. 5. din Legea nr. 134/2012 "La articolul I punctul 9, după alin. (7) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:

"(71) Prin excepţie de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent şi nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcţiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2)".

Procesul de notificare şi autorizare a fost finalizat prin adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat S.A. 33134 - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie". În consecinţă, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată şi autorizată prin decizia nr. 4938 din 13 iulie 2011 de către Comisia Europeană.

De altfel la punctul 7.7. din Decizia Comisiei Europene se stabileşte că orice plan de refinanţare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La punctul 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiţii numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat.

În acord cu aceste dispoziţii comunitare, prevederile art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată şi completată de O.U.G. nr. 88/2011, au introdus obligaţia reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obţinut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezenţa unui cumul de ajutoare care justifică acesta reducere.

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod greşit reclamanta - intimată consideră că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008.

După adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011 - Ajutorul de Stat S.A. 3314 - România, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată şi autorizată în prealabil de Comisia Europeană.

La pct. 7.7. din Decizia Comisiei Europene se precizează că orice plan de refinanţare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La pct. 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiţii numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat.

Se reţine că reclamanta a beneficiat suplimentar de un ajutor de stat pentru a realiza CEE Grebanu acordat de Administraţia Fondului pentru Mediu în valoare totală de 22. 218.197,61 RON.

- Se constată că în mod eronat judecătorul fondului nu a dat o interpretare corespunzătoare normelor juridice aplicabile prin prisma prevederilor art. 108 alin. (3) din TFUE, art. 74 Titlul I din Legea energiei şi gazelor naturale nr. 123/2012, art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006, 7.7 şi 2.8 din Decizia CE nr. 4938 din 13 iulie 2011 - dispoziţii legale care instituie interdicţia punerii în aplicare a schemelor de sprijin fără notificarea şi autorizarea acestora în prealabil de Comisia Europeană.

Astfel art. 74 din Titlul I a Legii energiei electrice şi gazelor naţionale nr. 123/2012 stipulează expres că "aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică şi în cogenerare de înaltă eficienţă se face după autorizarea acestora către Comisia Europeană în condiţiile legii".

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat prevede că "ajutorul de stat nou nesupus obligaţiei de notificare nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau dacă acesta este considerat a fi autorizat" .

Toate aceste dispoziţii sunt în acord cu cele cuprinse în art. 108 alin. (3) din TFUE unde se prevede că "înainte de pronunţarea unei decizii finale statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate", dar şi cu cele cuprinse la pct. 77 din decizia Comisie Europene nr. 4938/2011 care stabileşte că "orice plan de finanţare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificată comisiei", iar la pct. 2.8 din aceeaşi decizie este stipulat faptul că "sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiţii numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat".

Faţă de aceste norme comunitare prin dispoziţiile cuprinse în art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 134/2012, de aprobare a O.U.G. nr. 88/2011 s-a introdus obligaţia reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi, stabilit de lege în cazul Centralelor care au obţinut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi.

Reducerea a fost prevăzută pentru evitarea afectării negative a gradului de suportabilitate a plăţii facturii de către consumatorul final dar şi pentru a exclude supracompensarea instalaţiilor respective sau dezinteresului pentru competitivitate.

- Măsura exceptării de la reducerea de certificate verzi introdusă prin dispoziţiile art. 6 alin. (7), (1) din Legea nr. 220/2008, modificată prin Legea nr. 134/2012 nu poate fi aplicată reclamantei întrucât reprezintă o facilitate suplimentară acordată investitorilor din domeniul resurselor regenerabile de energie care nu a fost notificată Comisiei europene în condiţiile prevăzute de art. 108 alin. (3) din TFUE. Acordarea ajutorului sub forma certificatelor verzi fiind condiţionată aşa cum s-a arătat mai sus de notificarea şi autorizarea prealabilă a Comisiei Europene.

Statul român nu a înţeles să notifice Comisia Europeană despre această nouă măsură introdusă prin Legea nr. 134/2012, dimpotrivă, prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2013 a revenit asupra acestei măsuri, dispoziţiile art. 7 alin. (7), (1) din Legea nr. 220/2008 fiind abrogate.

- În privinţa efectelor deciziei Comisiei Europene nr. 4938 din 13 iulie 2013 ca act comunitar, în ordinea juridică naţională, se apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare.

În acest sens, se reţine că decizia, ca izvor de drept comunitar, este caracterizată de art. 288 alin. (4) din TFUE (ex. art. 249 TCE) "ca act obligatoriu în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarul decizia este obligatorie pentru aceştia".

Ea vizează îndeosebi aplicarea prevederilor tratatelor la situaţii particulare şi în acest caz, este asimilată actelor naţionale ceea ce înseamnă că nu este necesară adoptarea unor reglementări pentru aplicarea lor. De altfel, aceste decizii constituie în mâinile autorităţilor comunitare un instrument de execuţie administrativă a dreptului comunitar.

În speţă, decizia nr. 4938 din 13.07.2011 vizează aplicarea dispoziţiilor art. 108 din TFUE dispoziţii ce reglementează regimul ajutorului de stat şi este adresată României, fiind obligatorie pentru beneficiarii schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din sursă regenerabilă de energie electrică.

Reclamanta-recurentă este beneficiara ajutorului de stat sub forma certificatelor verzi şi prin urmare îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile cuprinse în decizia nr. 4938 din 10 iulie 2011.

Înalta Curte constată că recurenta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a motivat prin Referatul de aprobare privind acreditarea CEE Grebanu aparţinând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea certificatelor verzi şi că numărul de certificate verzi a fost stabilit ca urmare a aplicării prevederilor Anexei 11 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2011, emiţând în mod legal Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 cu respectarea obligaţiilor instituite de TFUE. În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul formulat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că sentinţa de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei nr. 971 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată in sensul că respinge acţiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2015.