False environmental authorization document as contractual irregularity: AFIR's authority to recover EU funds independent of criminal fraud findings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 august 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

a) suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015, emis de către pârâtă, până la pronunţarea în mod definitiv a instanţelor judecătoreşti asupra acţiunii în anularea aceluiaşi act administrativ;

b) anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015;

c) anularea deciziei nr. 20113 din 04 iunie 2015 de soluţionare a contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal sus precizat;

d) constatarea nulităţii absolute şi înlăturarea din contractul de finanţare din 06 octombrie 2009 a prevederilor contractuale din art. 2 pct. 2(8) din contract, art. (3) pct. 3(1) primul şi cel de-al treilea (ultimul) paragraf din Anexa I la contract, art. 11 pct. 11(3) paragraful final din Anexa 1, art. 13 pct. 13 alin. (2) din Anexa I şi art. 16 pct. 16(3) primul paragraf din Anexa I, cu constatarea, pe cale de consecinţă, a încetării, prin ajungerea la termen, în data de 06.10.2014, a Contractului de finanţare.

Prin cerere adiţională, reclamanta a solicitat anularea notificării AFIR nr. 21946 din 25 iunie 2016 privind încetarea contractului de finanţare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2359 din data de 5 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015, decizia nr. 20113 din 04 iunie 2015 de soluţionare a contestaţiei şi notificarea beneficiarului nr. 21946 din 25 iunie 2015, emise de AFIR şi a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2359 din 5 iulie 2016 a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a actelor administrative emise de AFIR.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond, în mod eronat şi cu încălcarea prevederilor art. 47-51 din O.U.G. nr. 66/2011, a apreciat că susţinerile reclamantei formulate prin notele scrise depuse la termenul din data de 29.03.2016 pot fi analizate, deşi nu au făcut obiectul contestaţiei administrative. Având în vedere că, în cadrul acţiunii în contencios administrativ, se analizează doar decizia dată în soluţionarea contestaţiei, este inadmisibilă invocarea unor motive de nelegalitate noi, care nu au fost formulate în cadrul contestaţiei administrative.

Un alt motiv de recurs îl constituie critica potrivit căreia soluţia primei instanţe încălcă prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu prevederile art. 30 alin. (2) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ipoteza în care neregula depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011. Însă, având în vedere situaţia de fapt şi prevederile contractuale aplicabile, în speţă s-a constatat o neregulă, a cărei existenţă este independentă de existenţa fraudei.

Stabilirea creanţei bugetare prin procesul-verbal de constatare nu depindea de existenţa sau inexistenţa unei fapte penale, recurenta-pârâtă constatând o neregulă determinată de depunerea, în cadrul cererii de plată, a unei adeverinţe nerecunoscute de pretinsul emitent, B., neregulă care reprezintă o încălcare a prevederilor legale şi contractuale şi atrage aplicabilitatea art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, în raport şi de art. 30 alin. (2) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011.

Dacă în timpul perioadei de valabilitate a contractului de finanţare se constată încălcarea vreunei clauze contractuale, a vreunei declaraţii a beneficiarului sau a unui criteriu de eligibilitate, asumate la depunerea cererii de finanţare, aceasta reprezintă neregulă. În cauză s-a constatat că reclamanta a produs în mod intenţionat neregula, ataşând la dosarul de plată adresa din 12 februarie 2013, conform căreia investiţia realizată nu necesită autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului, funcţionarea unităţii urmând a avea loc pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi a certificatului constatator obţinut de la C., cu privire la obligaţia cunoaşterii şi respectării legislaţiei de protecţie a mediului, în vigoare.

APM Braşov a arătat că nu a emis adresa nr. x/2013, situaţie în care este imposibil de admis că beneficiarul ar fi exonerat de răspundere în cadrul contractului de finanţare.

Prin urmare, cele reţinute de instanţa de fond, care converg către concluzia că AFIR nu a dovedit producerea unei nereguli sunt contrare realităţii şi unei corecte aplicări a normelor de drept material. Interpretarea reclamantei, însuşită de instanţa de fond, cu privire la aplicarea art. 45 alin. (4) şi art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, este greşită.

Potrivit art. 11 (3) din anexa I la contractul de finanţare, autoritatea contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului, dacă se constată o neregulă cu privire la executarea acestuia.

3.2. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate şi, rejudecând cererea de suspendare, să se dispună admiterea acesteia, respectiv suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015 emis de AFIR, până la pronunţarea unei decizii definitive în privinţa anulării acestuia.

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond apreciind neîntemeiat că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cât priveşte paguba iminentă, recurenta-reclamantă a arătat că, împotriva sa, a fost deschisă procedura de executare fiscală, în cadrul căreia i-au fost poprite conturile şi s-a înfiinţat sechestrul executoriu asupra unicului imobil deţinut în proprietate, respectiv pensiunea turistică realizată în cadrul proiectului. Totodată, este iminentă blocarea activităţii sale, prin imposibilitatea generării de venituri, a plăţii salariilor şi a restituirii împrumutului acordat de D.

În contextul pronunţării hotărârii pe fondul cauzei (sentinţa civilă nr. 2359/2016 a Curţii de Apel Bucureşti), în privinţa actului administrativ a cărui suspendare se solicită există o circumstanţă serioasă care îi pune la îndoială legalitatea, fiind îndeplinită şi condiţia cazului bine justificat, astfel cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Excepţia inadmisibilităţii motivului de anulare al actelor administrative, invocată pe baza prevederilor art. 46 alin. (1) şi art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, a fost în mod corect înlăturată de prima instanţă, care a procedat la analizarea normelor de ordine publică care puneau AFIR într-o "imposibilitate absolută de emitere a procesului-verbal, la momentul la care acesta a fost emis".

Coroborând prevederile art. 2, art. 8, art. 21 alin. (23), art. 23 şi art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că stabilirea existenţei fraudei este atributul exclusiv al instanţei de judecată în materie penală, iar până la momentul pronunţării unei astfel de hotărâri definitive, AFIR nu este îndrituită să suspende sau să considere rezolvit contractul de finanţare. Nu pot exista în cadrul aceleiaşi presupuse situaţii factuale, prin prisma procedurilor de urmat, atât o neregulă cât şi o fraudă.

Art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu art. 45 alin. (4) din acelaşi act normativ. Acest cadru normativ nu îi conferă AFIR dreptul să stabilească că un document este fals, că s-a săvârşit o infracţiune şi că beneficiarul se face vinovat de acest lucru.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere cu privire la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, constatând că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lor pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante în analiza recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Primul motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 47-51 din O.U.G. nr. 66/2011, când a apreciat că susţinerile reclamantei formulate prin notele scrise depuse la termenul din data de 29.03.2016 pot fi analizate pe fondul lor.

Prin notele scrise menţionate, reclamanta a susţinut un motiv nou de nelegalitate privitor la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 aprilie 2015, conform căruia AFIR nu ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 45 alin. (4) şi art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul de a fi constatat intervenită suspendarea de drept a emiterii titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate, cu aplicarea măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 40 alin. (1).

Faţă de acest nou motiv de nelegalitate, AFIR s-a apărat, susţinând inadmisibilitatea invocării lui, în raport de dispoziţiile art. 47-51 din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că este supusă cenzurii instanţei decizia dată în soluţionarea contestaţiei administrative şi că respectiva contestaţie administrativă nu a susţinut un astfel de motiv de nelegalitate al procesului-verbal de nereguli.

Instanţa de fond a înlăturat apărările AFIR, considerând că noul motiv de nelegalitate invocat "pune în discuţie o imposibilitate absolută de emitere a procesului-verbal, la momentul la care acesta a fost emis", respectiv că incidenţa art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 666/2011 poate fi analizată întrucât textul normativ menţionat reprezintă un impediment absolut în emiterea procesului-verbal de nereguli.

Criticile recurentei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sunt fondate. În raport de prevederile 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva procesului-verbal de nereguli se formulează contestaţie administrativă, iar potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în contencios administrativ, se atacă decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei.

Dispoziţiile legale citate stabilesc astfel, pe de o parte, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, iar pe de altă parte, limitele controlului în contencios administrativ, care se circumscriu motivelor de nelegalitate ale procesului-verbal de nereguli invocate în contestaţia administrativă.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că problema litigioasă a aplicării prevederilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 ar avea caracterul unui motiv de ordine publică, care ar fi putut fi invocat oricând în cursul procedurii judiciare. Motivul de nelegalitate nou invocat se referă la regulile de procedură administrativă, neavând caracter de ordine publică. Pe cale de consecinţă, ar fi trebuit primită apărarea AFIR, în sensul inadmisibilităţii noului motiv de anulare al actelor administrative, care nu a fost invocat prin contestaţia administrativă.

De altfel, nu a fost invocat nici prin cererea de chemare în judecată, ci pe calea unor note scrise depuse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în care reclamantul poate modifica sau adăuga la cauza juridică a cererii sale.

În altă ordine de idei, chiar şi în ipoteza în care acest motiv de nelegalitate ar fi fost invocat atât în contestaţia administrativă, cât şi prin cererea introductivă, interpretarea instanţei de fond a normelor cuprinse în art. 23 şi 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 este greşită.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 aprilie 2015 s-a constatat depunerea de către reclamanta- beneficiară a finanţării nerambursabile a unui document fals, care a însoţit cererea de plată a tranşei 5 a finanţării, respectiv a adresei nr. x din 12 februarie 2013, care s-a dovedit a nu fi fost emisă de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov şi care certifica că investiţia realizată şi finanţată din fonduri nerambursabile nu necesită autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.

Drept urmare, autoritatea contractantă a dispus încetarea valabilităţii contractului de finanţare şi restituirea sumelor primite cu titlu de finanţare nerambursabilă, reţinând neregula depunerii unui document neadevărat, în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 11 alin. (3) din clauzele contractului de finanţare cuprinse în anexa I la contract.

Cât priveşte încălcarea, prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, a prevederilor art. 45 alin. (4) şi respectiv a prevederilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, este de reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, (1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă.

(2) În cazul în care, ca urmare a sesizării menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia luării următoarelor măsuri până la pronunţarea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei încriminate:

a) pentru beneficiarii privaţi suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanţare şi în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar;

b) pentru beneficiarii publici suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar aferente contractului economic pentru care a fost formulată sesizarea.

Potrivit art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenţia Naţională de Integritate - ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).

Conform dispoziţiilor art. 23 din acelaşi act normativ, În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).

În baza acestor ultime dispoziţii, raportat la datele factuale ale cauzei, autoritatea pârâtă avea dreptul şi obligaţia să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor.

Ipoteza avută în vedere de art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 este parţial diferită de cea avută în vedere de art. 45 alin. (4) şi, respectiv, de art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ. Astfel, art. 23 se referă la constatarea unor nereguli care prezintă indicii privind posibilele fraude, sintagmă cu un cuprins mai larg decât cea utilizată de art. 45 alin. (4) şi, respectiv, art. 8 alin. (2), care se referă la strict la existenţa unei fraude/tentativă de fraudă, respectiv a unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă.

Frauda este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, ca fiind infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de C. pen. ori de alte legi speciale. Prin urmare, se încadrează în noţiunea mai largă de neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind abatere de la legalitate, însă este un tip de neregulă avută în vedere în mod special de O.U.G. nr. 66/2011.

Numai în ipoteza în care neregula constă explicit şi exclusiv într-o fraudă sau tentativă de fraudă, pentru care există obligaţia sesizării DLAF, rezultă că trebuie dată eficienţă prevederilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul suspendării de drept a emiterii titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate, întrucât nu se poate concepe stabilirea existenţei fraudei sau a tentativei de fraudă de către autoritatea administrativă îndrituită cu gestiunea fondurilor de finanţare, câtă vreme frauda este întotdeauna o infracţiune, a cărei constatare este atributul exclusiv al instanţei de judecată în materie penală.

Având în vedere că folosirea de către beneficiara finanţării, în scopul plăţii finanţării, a documentului care s-a dovedit a nu fi emis de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov reprezintă o încălcare a prevederilor contractuale, fapta intră în noţiunea de neregulă definită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind o abatere de la conformitate, în raport de prevederile contractului de finanţare.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor s-a referit la existenţa unei nereguli raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi 11 alin. (3) din anexa I la contractul de finanţare. Potrivit acestor clauze contractuale, beneficiara finanţării avea obligaţia să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu. În situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/(…)/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În acest cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi, conform dispoziţiilor legale aplicabile şi a celor contractuale.

În concluzie, autoritatea pârâtă a acţionat, prin emiterea procesului-verbal constatator al neregulii, în conformitate cu prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Celelalte motive de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare a neregulilor şi ale deciziei de soluţionare a contestaţiei sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Astfel, printr-o primă critică, reclamanta a invocat că, la momentul desfăşurării controlului, raporturile sale cu AFIR încetaseră şi că, în raport de dispoziţiile art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu ar fi putut să mai procedeze la controlul soldat cu retragerea finanţării.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, dispoziţiile menţionate nu reglementează perioada de valabilitate a contractelor de finanţare.

Contractul de finanţare a fost încheiat la 6.10.2009, iar potrivit art. 2 alin. (8) din contract, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 3 din 19 octombrie 2011, durata de valabilitate a contractului de finanţare a fost de 5 ani, începând cu data semnării contractului, la care s-a adaugat durata de monitorizare de minim 2 ani, care se calculează de la data ultimei plăţi făcute de autoritatea contractantă.

Ultima plată ar fi trebuit să fie tranşa a cincea a finanţării. Şi în raport de tranşa a patra a finanţării, admisă la plată conform notificării din 4.06.2012, rezultă că autoritatea contractantă a întreprins controlul soldat cu încheierea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x din 8 aprilie 2015 în termenul de monitorizare a contractului de finanţare.

Potrivit art. 8 (1) din anexa I la contract, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 2, beneficiarul şi-a asumat obligaţia, pe durata de valabilitate a contractului, a furnizării către autoritatea contractantă a tuturor informaţiilor necesare monitorizării şi evaluării proiectului, activităţi care implică verificarea respectării obligaţiilor statuate prin contract, de către beneficiarul finanţării.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană, prin emiterea declaraţiei finale de închidere.

Rezultă, raportat la aceste prevederi contractuale şi legale, că autoritatea pârâtă a exercitat controlul şi a stabilit creanţa bugetară în perioada de valabilitate a contractului şi în interiorul termenul legal de prescripţie.

Cât priveşte motivul de nelegalitate al actelor administrative invocat de reclamantă referitor la încălcarea principiului proporţionalităţii de către autoritatea pârâtă, prin luarea măsurii rezoluţiunii contractului şi a obligării reclamantei la restituirea integrală a finanţării, Înalta Curte constată că şi acest motiv al cererii introductive este nefondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit. În ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, trebuie să se ţină seama de natura, gravitatea şi impactul financiar al neregulii asupra proiectului finanţat.

În speţă, autoritatea contractantă a acţionat în sensul încetării contractului de finanţare privind implementarea proiectului "Realizare pensiune turistică E.", încetare notificată beneficiarului sub nr. x din 25 iunie 2015 şi retragerii integrale a finanţării, conform procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 aprilie 2015, în baza prevederilor art. 11 alin. (3) din anexa I la contractul de finanţare.

Temeiul contractual menţionat dă dreptul autorităţii contractante să ia măsurile menţionate. Raportat la neregula constatată, care presupune acţiunea cu intenţie a reprezentanţilor beneficiarei finanţării, în scopul vicierii procedurii de plată a finanţării, constând în simularea respectării regulii care impunea prezentarea autorizaţiei de mediu pentru funcţionarea pensiunii, Înalta Curte constată că dreptul de apreciere a autorităţii contractante a fost exercitat în limite rezonabile, raportat la gravitatea neregulii. Prezentarea unui document nereal în scopul plăţii finanţării implică o intenţie de eludare a obligaţiilor contractuale asumate şi afectează proiectul, în întregul său.

Pentru toate aceste motive, se impune admiterea recursului declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, casarea în parte a sentinţei atacate (respectiv, în măsura admiterii în parte a cererii şi anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015, a deciziei nr. 20113 din 04 iunie 2015 şi a notificării nr. x din 25 iunie 2015) şi, în urma rejudecării, respingerea acestor capete de cerere, ca neîntemeiate.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante în analiza recursului declarat de reclamanta A. S.R.L

Recursul declarat de reclamantă, referindu-se la încheierea din 29 martie 2016 prin care cererea de suspendare a executării procesului-verbal de nereguli a fost respinsă, urmează a fi respins, dat fiind, în principal, că, prin prezenta decizie pronunţată asupra acţiunii în anularea procesului-verbal de nereguli, litigiul este tranşat în mod definitiv pe fond. În subsidiar, analiza instanţei de fond asupra îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 14 raportat la art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ a fost corectă, fiind confirmată de soluţia definitivă asupra acţiunii în anulare, întemeiată pe considerentele anterior enunţate.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2359 din 5 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge capetele de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015, a deciziei nr. 20113 din 04 iunie 2015 şi a notificării nr. x din 25 iunie 2015, ca neîntemeiate, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, nerecurate.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2359 din 5 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge capetele de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08 aprilie 2015, a deciziei nr. 20113 din 04 iunie 2015 şi a notificării nr. x din 25 iunie 2015, ca neîntemeiate.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.