Conflict-of-interest agency report upheld as mayor's challenge dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2014 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială şi contencios administrativ, sub nr. de dosar nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat admiterea contestaţiei, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/04.08.2014, întocmit în lucrarea nr. 23298/S/II/25.09.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 3510 din data de 08 decembrie 2014, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 ianuarie 2015, sub nr. de dosar nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 125 din 10 martie 2015 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar rejudecarea cauzei şi admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare şi asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului.

Astfel, se arată că instanţa de fond nu a cerut explicaţii şi nu a pus în discuţia părţilor următoarele acte: avizul de legalitate primit prin Referatul nr. 21, 22, 82/2009, ca urmare a exercitării controlului de tutelă, al Instituţiei Prefectului Judeţului Dolj, ce validează Dispoziţia nr. 1 din 05 ianuarie 2009; actele de control efectuate de către Camera de Conturi, Instituţia prefectului, I.P.J. Dolj şi I.T.M. Dolj; Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din data de 24.05.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012; Dispoziţia nr. 1062 din 22 decembrie 2008, prin care s-a înfiinţat Comisia de examinare.

Totodată, Curtea de Apel Craiova nu a stabilit următoarele aspecte: modalitatea legală prin care contestatorul A. putea evita situaţia care duce la apariţia unui conflict de interese, fără a se încălca legea; dacă viceprimarul comunei putea, conform legii, să semneze dispoziţia de angajare în locul primarului; dacă, pentru aceeaşi faptă, contestatorul putea fi sancţionat administrativ, atât pe cale penală, cât şi pe cale civilă; dacă intimata-pârâtă putea împiedica candidatura contestatorului la funcţia de primar, prin formularea unei contestaţii adresate Biroului Electoral de Circumscripţie sau Biroului Electoral Central, pe motiv de incompatibilitate, şi care ar fi fost consecinţele acestei contestaţii.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea prevăzute de art. 153, art. 157 şi art. 160 C. proc. civ., întrucât la dosarul cauzei nu există nici dovada îndeplinirii procedurii de citare şi nici dovada plicului de restituire a citaţiei, pentru termenul de judecată din data de 10 martie 2015. De altfel, la acest termen de judecată părţile au fost lipsă şi, chiar dacă părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze, instanţa are obligaţia de a le cita.

Nefiind emisă o citaţie, nici procesul-verbal de înmânare a citaţiei către recurentul-reclamant A. nu este completat, rubricile acesteia fiind goale.

Referitor la înştiinţarea pentru termenul din 10.03.2015, precum şi dovada de confirmare a predării actelor de procedură care s-au avut în vedere prin înştiinţare, aflate la fila 5 din dosarul instanţei de fond, acestea sunt lovite de nulitate întrucât: poartă numele de B., în loc de A., nu sunt completate cu data şi ora, numele şi prenumele agentului însărcinat cu înmânarea şi nu sunt semnate de acesta din urmă.

Dovada de înmânare a înştiinţării poartă semnătura şi ştampila intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate şi nu semnătura şi datele contestatorului A..

Faţă de aceste aspecte, recurentul-reclamant apreciază că actele de procedură au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale privind emiterea şi citarea părţilor, iar prin soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, cu procedura nelegal îndeplinită, drepturile recurentului-reclamant au fost încălcate.

Sub un alt aspect, se susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cauza fără citarea legală a părţilor şi în lipsa reprezentantului convenţional al reclamantului, afectându-i dreptul la apărare.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanţa de fond nu a analizat acţiunea introductivă prin prisma dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010, invocate de contestator, ci ca o acţiune de drept comun, aspect ce rezultă din dispozitivul hotărârii, unde se arată că se respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată şi nicidecum contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.06.2015, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 26.06.2015, recurentul-reclamant a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

II.1. Principala critică formulată în recurs de reclamantul A., în raport de hotărârea instanţei de fond, priveşte nelegala sa citare pentru termenul de judecată din data de 10 martie 2015, aspect care, în opinia recurentului, a condus la neprezentarea sa şi a reprezentantului convenţional în faţa primei instanţe, cu ocazia judecării cauzei, fiindu-i afectat dreptul la apărare.

În analiza modalităţii în care a fost îndeplinită procedura de citare cu reclamantul A. în faţa instanţei de fond, având în vedere şi criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 163 din C. proc. civ., privitor la procedura de comunicare a citaţiei, potrivit cărora:

"(1) Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.

(2) Dacă destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări.

(3) Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. În lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă:

a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută;

b) numele şi prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afişarea şi funcţia acestuia;

c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat;

d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea instanţei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;

e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba;

f) menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. Când domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul;

g) menţiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

h) semnătura celui care a depus sau a afişat înştiinţarea.

(4) Menţiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completează de către grefa instanţei. Termenele prevăzute la alin. (3) lit. f) şi g) se calculează zi cu zi.

(5) Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde menţiunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa.

(7) Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte. În aceste cazuri, persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(8) În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7), precum şi atunci când acestea, deşi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3)-(5). (...)"

În raport de aceste dispoziţii legale, se observă că legiuitorul a înţeles să reglementeze procedura de comunicare în funcţie de următoarele situaţii:

(i) agentul însărcinat cu comunicarea actelor de procedură a înmânat citaţia destinatarului sau uneia dintre persoanele menţionate la alin. (6) ale art. 163, caz în care se completează dovada de înmânare cu menţiunile indicate de art. 164 C. proc. civ.

(ii) agentul însărcinat cu comunicarea actelor de procedură a înmânat citaţia uneia dintre persoanele menţionate la alin. (7) ale art. 163, caz în care se completează atât dovada de înmânare, cât şi un proces-verbal purtând menţiunile indicate de art. 164 C. proc. civ.

(iii) destinatarul refuză primirea citaţiei, ori refuză sau nu poate proceda la semnarea dovezii, sau persoanele indicate în alin. (6) şi (7) lipsesc ori refuză primirea actului, caz în care se întocmeşte un proces-verbal purtând menţiunile indicate de art. 164 C. proc. civ.

Analizând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare existente în dosarul instanţei de fond, se constată că la fila 5 se află formularul conţinând înştiinţarea, dovada de înmânare, confirmarea de predare a actelor de procedură şi procesul-verbal de înmânare adresate reclamantului A., iar la fila 6 se află formularul conţinând înştiinţarea, dovada de înmânare, confirmarea de predare a actelor de procedură şi procesul-verbal de înmânare adresate pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.

Totodată, se constată că înscrisul regăsit la fila 5 este completat la rubrica "dovada de înmânare", fiind primit şi semnat de un funcţionar din cadrul intimatei-pârâte, purtând şi ştampila acesteia, înscrisul de la fila 6 fiind primit personal de către reclamant, sub semnătură, aplicată tot la rubrica completată "dovada de înmânare".

De asemenea, se reţine că la dosarul Înaltei Curţi se regăsesc copii ale citaţiilor emise către cele două părţi ale cauzei pentru termenul de judecată din data de 10.03.2015, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate prezentând în şedinţa publică de judecată şi originalul citaţiei primite.

În ceea ce priveşte nulitatea procesului-verbal de înmânare a citaţiei ca urmare a necompletării acestuia, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, reţinând că, în raport de dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., agentul însărcinat cu primirea actelor de procedură nu avea obligaţia completării acestui act de procedură, ci numai a dovezii de înmânare, întrucât citaţia a fost înmânată destinatarului, nefiind aplicabilă niciuna din ipotezele enunţate la punctele (ii) şi (iii) anterior expuse.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, şi critica privind nulitatea confirmării de predare a actelor de procedură, având în vedere că această rubrică se completează, astfel cum rezultă din cuprinsul său, doar în cazurile speciale în care citaţia este înmânată funcţionarului desemnat cu primirea corespondenţei la unitatea militară/căpitănia portului/administraţia închisorii/administraţia aşezământului de asistenţă medicală/socială sau funcţionarului desemnat pentru înmânarea actelor procedurale la sediul Primăriei.

Referitor la dovada de înmânare a înştiinţării (a citaţiei), recurentul-reclamant a susţinut că aceasta este atinsă de nulitate, ca urmare a faptului că nu poartă semnătura sa, ci semnătura şi ştampila intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate, astfel încât nu a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de termenul de judecată.

Din cuprinsul formularelor aflate la filele 5 şi 6 din dosarul Curţii de Apel Craiova, rezultă, într-adevăr, că dovezile de înmânare a citaţiei au fost semnate în mod eronat, fiecare parte semnând dovada de comunicare adresată celeilalte părţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dovada de înmânare va cuprinde:

"semnătura celui care a primit citaţia sau alt act de procedură . . . . . . . . . .". Totodată, art. 164 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din corelarea acestor dispoziţii rezultă că nerespectarea cerinţelor prevăzute la lit. f) nu este sancţionată cu nulitatea absolută şi necondiţionată a actului de procedură, potrivit art. 176 C. proc. civ., fiind, în schimb, aplicabile dispoziţiile privind nulitatea condiţionată de producerea unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului neconform, în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind vorba de o nulitate expres prevăzută de lege, potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea recurentului-reclamant se prezumă, anularea actului de procedură putând interveni ca urmare a faptului că recurentul-reclamant nu a avut posibilitatea să cunoască, pe nicio cale, existenţa dosarului, a instanţei la care se judecă şi a termenului de judecată şi a fost lipsit de posibilitatea reală şi efectivă de a-şi susţine pretenţiile. Această prezumţie poate fi, însă, răsturnată de partea interesată, în speţă de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte reţine că, deşi dovezile de înmânare au fost semnate eronat de părţi, această eroare nu a privit şi citaţiile emise de instanţa de fond, ce reprezintă actul de procedură prin care părţii îi sunt aduse la cunoştinţă toate informaţiile necesare asigurării prezenţei sale şi/sau a reprezentantului convenţional în faţa instanţei de judecată.

Astfel, citaţiile depuse, în copie, la dosarul instanţei de recurs, poartă toate menţiunile prevăzute de art. 157 C. proc. civ., inclusiv cu privire la destinatari şi calitatea procesuală a acestora.

Cât priveşte partea căreia i-au fost comunicate, recurentul-reclamant a susţinut că citaţiile emise au fost greşit înaintate, în sensul că citaţia adresată reclamantului a fost înaintată intimatei Agenţia Naţională de Integritate, iar cea adresată intimatei a fost înaintată reclamantului, fără a putea, însă, prezenta citaţia astfel primită.

Pe de altă parte, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a prezentat, în şedinţă publică, originalul citaţiei proprii, care poartă menţiunile corecte privind partea destinatară, calitatea procesuală, instanţa emitentă, locul, ora şi data înfăţişării, probând, astfel, că, deşi dovezile de înmânare au fost completate eronat, citaţiile, purtând menţiunile corecte şi complete, au fost înmânate părţii destinatare, susţinerile recurentului privind predarea "inversată" nefiind fondate.

Înalta Curte reţine că, şi în situaţia în care citaţiile ar fi fost greşit înaintate, recurentul-reclamant primind citaţia adresată intimatei Agenţia Naţională de Integritate, astfel cum a susţinut, cuprinsul acesteia era suficient pentru a-i asigura posibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată stabilit de instanţa de fond, dat fiind că în conţinutul său se regăsesc, astfel cum s-a arătat, toate menţiunile prevăzute de art. 157 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că recurentului-reclamant A. nu i s-a produs vreo vătămare ca urmare a semnării incorecte a dovezilor de înmânare, acesta având cunoştinţă de existenţa dosarului şi termenului de judecată, beneficiind de posibilitatea reală şi efectivă de a se prezenta în faţa instanţei de judecată pentru a-şi susţine pretenţiile.

Un motiv de nulitate comun, invocat cu privire la înştiinţarea, dovada de înmânare, confirmarea de predare a actelor de procedură şi procesul-verbal de înmânare adresate recurentului-reclamant, se referă la menţionarea greşită a prenumelui acestuia, respectiv B., în loc de A.

Înalta Curte reţine că acest viciu procedural este unul minor şi nu este de natură a afecta drepturile legitime ale recurentului-reclamant, având în vedere că atât actele de procedură menţionate, cât şi citaţia comunicată reclamantului cuprind elemente de identificare suplimentare cu privire la persoana acestuia, respectiv numele de familie, adresa de comunicare a actelor de procedură şi calitatea de Primar al comunei Poiana Mare, suficiente pentru a elimina orice posibilă confuzie cu altă persoană.

Subsumat motivului de recurs privind nelegala citare la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, recurentul-reclamant a formulat şi critici privind soluţionarea cauzei, de către instanţa de fond, la primul termen de judecată, în lipsa reprezentantului convenţional a cărui împuternicire avocaţială se afla depusă la dosarul cauzei.

Fără a mai relua argumentele expuse anterior cu privire la legalitatea procedurii de citare, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantului, cauza fiind soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 153, corelat cu art. 223 alin. (1) şi art. 411 C. proc. civ., având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, formulată de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinare.

Lipsa reprezentantului convenţional al reclamantului, în faţa instanţei, la termenul de judecată stabilit, nu împiedică judecarea cauzei, atât timp cât nu s-a formulat o cerere temeinic justificată de amânare a cauzei, asistenţa juridică nu este obligatorie, iar dreptul la apărare al părţilor a fost asigurat prin acordarea posibilităţii de a-şi prezenta şi argumenta cererile, de a-şi susţine punctele de vedere cu privire la obiectul cauzei şi de a administra probele pe care le consideră necesare, în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi, ulterior, în procedura cercetării judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., procedura de citare a părţilor fiind legal îndeplinită la termenul de judecată din data de 10.03.2015, fiind nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea dreptului său la apărare.

II.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare şi asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, indicând şi înscrisurile care trebuiau analizate şi aspectele ce necesita a fi lămurite.

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că susţinerile referitoare la nepronunţarea asupra unor mijloace de apărare, sau la încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate în acest sens.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.:

"...cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Aşadar, textul legal oferă judecătorului posibilitatea de a solicita lămuriri părţilor şi a dispune administrarea probelor ce le consideră necesare, în raport de dreptul său exclusiv de apreciere asupra elementelor speţei.

Faptul că instanţa de fond nu a cerut explicaţii suplimentare cu privire la înscrisurile enumerate de recurent, nu poate fi considerată drept o încălcare a dispoziţiilor legale menţionate, ci o manifestare a dreptul suveran de apreciere al instanţei de judecată, care s-a considerat lămurită în urma studierii înscrisurilor şi nu a apreciat că sunt necesare explicaţii suplimentare faţă de cele expuse în cadrul acţiunii, întâmpinării şi răspunsului la întâmpinare.

Cât priveşte critica vizând faptul că prima instanţă nu a stabilit o serie de elemente necesare soluţionării cauzei, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, reţinând, pe de-o parte, că unele dintre acestea au fost analizate în cuprinsul hotărârii de fond (modalitatea de evitare a conflictului de interese prin delegarea atribuţiei de semnare a actelor către viceprimar, sau sancţionarea recurentului atât din punct de vedere penal, cât şi civil), iar aspectele privitoare la posibilitatea intimatei-pârâte de a se opune candidaturii reclamantului la funcţia de primar exced obiectului cauzei, nefăcând parte din aspectele în funcţie de care se apreciază incidenţa conflictului de interese.

II.3. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat pe motive străine de natura cauzei, analizând contestaţia reclamantului ca o acţiune de fond, deşi era investită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, prima instanţă pronunţându-se în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., asupra a ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii sale, în temeiul dispoziţiilor speciale privind conflictul de interese, iar nu în temeiul dispoziţiilor de drept comun.

Contestaţia formulată de reclamantul A. a fost analizată, sub aspectul existenţei conflictului de interese, în raport de dispoziţiile art. 70 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, precum şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, iar din punct de vedere procedural, în raport de dispoziţiile Legii nr. 176/2010, Curtea făcând trimitere expresă la prevederile acestor acte normative.

Susţinerea recurentului referitoare la menţionarea, în dispozitivul hotărârii, a respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, şi nu a contestaţiei, nu poate modifica această concluzie, întrucât cele două noţiuni nu sunt antagonice, contestaţia prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010 fiind, din punct de vedere al procedurii civile, o cerere de chemare în judecată. Indiferent de denumirea pe care legiuitorul a înţeles să o folosească pentru a desemna acţiunile în justiţie formulate în temeiul unor legi speciale (contestaţii, plângeri, etc.), acestea sunt, din punct de vedere procedural, cereri în justiţie prin care se solicită chemarea în judecată a unei persoane, potrivit art. 30 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Primar al Comunei Poiana Mare împotriva sentinţei civile nr. 125 din 10 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.