Incompatibility status of public official and immediate effect of administrator resignation versus trade registry formalities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 octombrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. Ştefan, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 15.10.2013, emis de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2894 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. Ştefan, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x din 15.10.2013 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2894 din 29 octombrie 2014 a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună respingerea contestaţiei şi menţinerea, ca temeinic, a Raportului de evaluare nr. x din 15.10.2013.

Recurenta-pârâtă susţine că, în raport cu circumstanţele cauzei, hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 26/1990.

Astfel, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la înregistrarea menţiunilor privind renunţarea la funcţia de administrator a intimatului-reclamant, întrucât aceste menţiuni sunt opozabile terţilor doar de la data înregistrării lor la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Intimatul-reclamant nu poate opune o eventuală înlocuire din funcţia de administrator, neurmată de modificarea acestor menţiuni.

În ceea ce priveşte contractul de cesiune părţi sociale, acesta nu a fost înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului până la data de 16.04.2013, intimatul-reclamant continuând să figureze ca asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L. Contractul de cesiune produce efecte doar între părţile semnatare, dar, pentru ca aceste efecte să fie opozabile terţilor, este necesară îndeplinirea formalităţilor de înregistrare, aspect ignorat de instanţa de fond.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanţei de fond, întrucât nu au fost luate în considerare declaraţiile fiscale depuse la ANAF de către societatea B. S.R.L. în cursul anului 2013, în cuprinsul cărora este înscris numele reclamantului la rubrica administrator.

Deşi reclamantul a susţinut că a renunţat la funcţia de administrator al societăţii la data de 23.10.2012, această retragere a fost înscrisă la la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului abia la data de 16.04.2013, cererea de înregistrare fiind depusă de către reclamant, în calitate de asociat, prin delegat C.. Totodată, specimenul de semnătură al noului administrator a fost legalizat sub nr. x din 15 martie 2013, declaraţia pe proprie răspundere a noului administrator datează din 15.03.2013, iar declaraţia pe proprie răspundere a noului asociat este dată la 08.04.2013. Ca urmare, în situaţia la zi a societăţii, raportată la 04.03.2013, conform adresei emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, intimatul-reclamant figura înscris în calitate de asociat şi administrator.

În consecinţă, rezultă că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate prin deţinerea simultană a calităţii de senator şi a funcţiei de administrator al B. S.R.L., în perioada 19.12.2012 - 16.04.2013, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind fără relevanţă faptul că societatea nu a desfăşurat activităţi economice, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 26.05.2015, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 14 iunie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 15.10.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19.12.2012-16.04.2013, încălcând regimul juridic al incompatibilităţilor prin nerespectarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deţinut calitatea de senator în Senatul României, concomitent cu deţinerea funcţiei de administrator al societăţii B. S.R.L.

Potrivit art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003:

"Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice."

În conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, deputatul sau senatorul care se află în incompatibilitate, va informa în termen de 15 zile Biroul Permanent al Camerei din care face parte, iar, potrivit alin. (2) al textului de lege, în termen de 60 de zile de la expirarea celor 15 zile va opta între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii.

Aceleaşi dispoziţii referitoare la existenţa stării de incompatibilitate şi la termenele pentru manifestarea opţiunii între funcţiile incompatibile sunt cuprinse şi în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor dispoziţiile art. 17 alin. (1) stabilind că:

"Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale (...)."

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de lege în sarcina sa, respectiv a renunţat la funcţia de administrator prin demisia cu dată certă din data de 23.10.2012, conform încheierii nr. 19 din 23 octombrie 2012, emisă de Biroul Notarilor Publici D..

Astfel, se constată că intimatul-reclamant a fost ales senator în colegiul nominal nr. 2 din Circumscripţia electorală nr. 16 Dâmboviţa, la data de 09.12.2012 şi a fost validat la data de 19.12.2012, conform Hotărârii Senatului nr. 47 din 19 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 864 din 19 decembrie 2012.

Anterior alegerii sale în funcţia de senator, la data de 23.10.2012, intimatul-reclamant şi-a depus demisia din funcţia de administrator al societăţii B. S.R.L., demisie de care s-a luat act prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 2 din 23 octombrie 2012, prin care s-a stabilit şi persoana noului administrator. Această Hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr. 4713 din 27 noiembrie 2012.

De asemenea, la data de 07.11.2012, asociaţii A. şi E. au cedat integral părţile sociale deţinute în cadrul B. S.R.L. către cesionarul F. S.R.L., pierzând calitatea de asociaţi conform art. 2.2. din contract.

Sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi a menţiunilor neînregistrate, care rezultă din art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului şi din art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu este aplicabilă şi în cazul raportului juridic dedus judecăţii, care se referă la evaluarea stării de incompatibilitate privind demnităţile publice.

Din analiza şi interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, rezultă că înregistrarea în registrul comerţului constituie o formalitate necesară exclusiv pentru opozabilitatea actului, iar nu şi pentru valabilitatea sa, în sensul că actul ori faptul îşi produce efecte încă de la data întocmirii sale, dar nu va putea fi opus terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de înregistrare.

Demisia este un act unilateral de voinţă, care produce efecte de la depunerea acesteia la societatea în cauză, independent de înregistrarea menţiunilor aferente în Registrul Comerţului, astfel cum s-a reţinut şi prin soluţia de principiu adoptată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 07.11.2013, prin care s-a stabilit că:

"starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată."

Aşadar, calitatea reclamantului de administrator al societăţii comerciale a încetat la data la care a fost înaintată societăţii cererea de demisie, respectiv 23.10.2012, neexistând dubii nici cu privire la data întocmirii actului, existând dată certă acordată de biroul notarial. Acest înscris se coroborează şi cu dispoziţiile Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 2 din 23 octombrie 2012, prin care s-a luat act de demisie, hotărâre care, la rândul său, a fost publicată în Monitorul Oficial, devenind astfel cunoscută şi opozabilă terţilor.

Înalta Curte va reţine şi faptul că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 26/1990, administratorului demisionar nu-i revine vreo obligaţie privind înregistrarea menţiunii demisiei sale în Registrul Comerţului, întrucât nu mai dispune de pârghiile necesare pentru efectuarea ulterioară a demersurilor privind înregistrarea, aceste obligaţii revenind exclusiv societăţii în cauză, prin noile organe de conducere, respectiv noul administrator.

Prin urmare, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă a menţiunilor privind încetarea calităţii de administrator (şi asociat) a intimatului-reclamant nu se datorează culpei acestuia, iar din punct de vedere al regimului incompatibilităţilor, nu poate fi reţinută o stare de pasivitate a reclamantului în ceea ce priveşte efectuarea formalităţilor necesare înlăturării stării de incompatibilitate.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi faptul că, potrivit prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, funcţia de administrator se exercită în condiţiile unui contract de mandat, încetând în condiţiile art. 2030 alin. (1) lit. b) C. civ., prin renunţarea mandatarului la mandat, adică prin demisia administratorului.

Pentru aceleaşi considerente, care nu vor mai fi reluate, va fi respinsă, ca nefondată, şi critica privind neînregistrarea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a contractului de cesiune a părţilor sociale aparţinând societăţii B. S.R.L.

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a susţinut că intimatul reclamant a continuat să deţină şi să exercite funcţia de administrator ulterior depunerii demisiei, întrucât, pe parcursul anului 2013, au fost depuse la ANAF declaraţii fiscale aferente societăţii B. S.R.L., în care numele reclamantului este înscris la rubrica administratorului, însă aceste înscrisuri nu au fost luate în considerare de către instanţa de fond.

Critica este nefondată, întrucât instanţa de fond a analizat aceste înscrisuri, coroborându-le cu declaraţia martorei G., constatând, pe baza probelor administrate în cauză, că declaraţiile fiscale nu sunt semnate de intimatul-reclamant A., chiar dacă numele acestuia a fost menţionat în rubrica administratorului, iar depunerea efectivă a declaraţiilor s-a realizat de către martoră, în temeiul procurii acordate anterior demisiei (şi anterior dobândirii calităţii de senator), la data de 20.04.2012, autentificată sub nr. x din 20 aprilie 2012, de Biroul Notarilor Publici D.

Totodată, martora a declarat că a continuat să depună declaraţiile fiscale ale societăţii în temeiul procurii, prin modalitatea transmiterii online către organele fiscale, întrucât nu i-a fost adusă la cunoştinţă schimbarea administratorului societăţii şi că, în această perioadă, intimatul reclamant nu a contactat-o pentru a îndeplini anumite acte sau a presta anumite activităţi în interesul societăţii.

Lipsa oricărei implicări a intimatului-reclamant în activitatea societăţii, ulterior depunerii demisiei din funcţia de administrator, este confirmată de martorul H., care a preluat mandatul de administrator al societăţii, precum şi de martora I., administratorul unic al societăţii F. S.R.L., persoană juridică care a preluat părţile sociale deţinute de intimatul-reclamant la societatea B. S.R.L.

Aceste declaraţii au fost coroborate şi cu înscrisurile emanate atât de la societate, cât şi de la organele fiscale (Garda Financiară), din care rezultă că societatea nu a desfăşurat activitate comercială după data înregistrării demisiei intimatului-reclamant, prima instanţă ajungând în mod întemeiat la concluzia că intimatul-reclamant nu a continuat să exercite, în fapt, atribuţiile de administrator în cadrul B. S.R.L.

Recurenta-pârâtă a susţinut că lipsa activităţii comerciale nu are nicio relevanţă în stabilirea stării de incompatibilitate, criticând hotărârea primei instanţe pentru interpretarea neconformă a prevederilor Legii nr. 161/2003, potrivit cărora starea de incompatibilitate intervine prin simplul fapt al deţinerii simultane a funcţiilor menţionate de lege, indiferent de desfăşurarea de către societate a activităţilor economice.

Înalta Curte nu va reţine această critică, având în vedere că prima instanţă nu a reţinut argumentul privind lipsa activităţii comerciale ca un criteriu legal în analiza stării de incompatibilitate, ci l-a apreciat sub forma unui mijloc de probă, care se coroborează cu actul scris al demisiei, apt să dovedească renunţarea efectivă a intimatului-reclamant la funcţia de administrator.

În ceea ce priveşte cererea de înregistrare a modificărilor adoptate prin Hotărârea AGA nr. 2 din 23 octombrie 2012, depusă la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub nr. x din data de 16.04.2013, de către intimatul A. Ştefan, în calitate de asociat, prin delegat C., se constată că cererea nu poartă semnătura intimatului-reclamant, ci pe cea a delegatului, a cărui împuternicire avocaţială nu este, de asemenea, semnată de către reclamant.

Chiar în ipoteza în care cererea de înregistrare menţiuni ar fi depusă sub semnătura reclamantului, simpla menţionare a acestuia în calitate de asociat nu este relevantă, faţă de efectele imediate ale art. 2.2. din contractul de cesiune părţi sociale, neputând atrage concluzia menţinerii calităţii de asociat şi a continuării exercitării funcţiei de administrator după data depunerii demisiei.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, constatând, în mod legal şi temeinic, că nu a existat starea de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare contestat.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 2894 din 29 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.