Takeover price challenge quashed as moot after regulatory changes eliminated claimant's obligation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 iunie 2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară-Sectorul instrumentelor şi investiţiilor;

- obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei, prin care să fie aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a societăţii C. S.A., iniţiată de ofertantul societatea A. S.R.L., având ca obiect un număr de 114.957 acţiuni nominative, reprezentând 38,9215% din capitalul social al societăţii C. S.A., la cel mai mare preţ plătit de ofertant în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la Autoritatea de Supraveghere Financiară a documentaţiei de ofertă, adică 21,48 RON/acţiune în conformitate cu dispoziţiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital;

- obligarea pârâtei, în cazul refuzului de a emite decizia în termenul ce va fi stabilit de către instanţă, la plata, în favoarea reclamantei, a unei penalităţi în sumă de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei Autoritatea de Supraveghere Financiară, nr. 636 din 23 iunie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 394 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj, invocă de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 noiembrie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 977 din 03 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 977 din 03 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanţe, argumentând că a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 9 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2002, art. 204 alin. (2) şi (3) şi art. 206 din Legea nr. 297/2004, art. 21 şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi cu ignorarea prevederilor art. 204 alin. (1) şi art. 207 din Legea nr. 297/2004.

Recurenta-reclamantă reiterează critica nemotivării, de către intimata-pârâtă, a Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, element esenţial al actului administrativ, viciu ce a fost ignorat de către instanţa de fond. Obligaţia motivării deciziei decurge din prevederile art. 9 alin. (5) din Statutul CNVM, actual intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, dar şi din dispoziţiile speciale din materia ofertei obligatorii de preluare, respectiv art. 204 din Legea nr. 297/2004.

Măsura dispusă de intimata-pârâtă prin Decizia nr. A/408 din 20 mai 2014 este nelegală, neexistând vreun motiv pentru aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 204 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 297/2004, care reprezintă o excepţie de la regula instituită de art. 204 alin. (1) din aceeaşi lege.

Astfel, cât priveşte criteriul diferenţei dintre preţul acţiunilor rezultat în urma tranzacţiilor efectuate pe piaţă şi valoarea activului net contabil, această diferenţă nu justifică măsura criticată, ea reprezentând un criteriul aplicabil doar în cazul efectuării unei expertize de către un expert evaluator, în situaţia aplicării dispoziţiilor art. 204 alin. (2) din legea nr. 297/2004.

De asemenea, nici lichiditatea unei acţiuni pe piaţă nu reprezintă un criteriu legal pentru aplicarea regulilor excepţionale.

Cel de-al treilea criteriu, reprezentat de achiziţia de acţiuni efectuate de ofertant/persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în intervalul de 12 luni anterioare depunerii documentaţiei de ofertă, reprezintă chiar cerinţa impusă de legiuitor pentru a se face aplicarea art. 204 alin. (1) din legea nr. 397/2004.

Nici dispoziţiile art. 206 din Legea nr. 297/2004, care privesc eventualitatea unei proceduri de retragere a asociaţilor, nu susţin soluţia instanţei de fond, această ipoteză privind obligarea asociaţilor minoritari de a vinde acţiunile pe care le deţin, mecanismul de stabilire a preţului fiind diferit de cel reglementat de art. 204 alin. (1) din legea nr. 297/2004.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă afirmă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivarea este parţial străină de natura pricinii.

Instanţa de fond a utilizat o motivare generică, fără nicio trimitere la textele legale invocate de reclamantă, achiesând la precizările intimatei-pârâte, care nu se regăsesc în decizia a cărei anulare se solicită.

Sub un alt aspect, motivarea Curţii de Apel Bucureşti referitoare la aplicabilitatea art. 206 din Legea nr. 297/2004, este străină de natura pricinii, acest text nefiind aplicabil procedurii ofertei publice de preluare.

Circumscris ambelor motive de recurs invocate şi pentru aceleaşi argumente, recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe de respingere a cererii de anulare a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 636 din 23 iunie 2014, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, precum şi a capetelor 2 şi 3 din acţiunea introductivă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23.10.2015, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Având în vedere ordinea soluţionării excepţiilor prevăzută de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac, invocată din oficiu, apreciind că aceasta prevalează faţă de excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocată de recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect principal anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, interesul procesual al reclamantei A. S.R.L. se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii.

Astfel, se reţine că, prin decizia contestată, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a dispus ca preţul per acţiune, în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a C. S.A., să fie stabilit potrivit prevederilor art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, de către un evaluator independent. Prin acţiunea în anularea acestei Decizii, reclamanta a urmărit înlăturarea aplicării prevederilor art. 204 alin. (3) şi stabilirea preţului acţiunilor potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, folosul practic urmărit de către societate prin promovarea litigiului fiind acela de a achiziţiona acţiunile C. S.A. la preţul de 21,48 RON/acţiune, calculat în raport de cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în cele 12 luni anterioare datei de depunere a documentaţiei de ofertă.

În raport de motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că interesul procesual al reclamantei A. S.R.L. exista la momentul promovării acţiunii, menţinându-se pe tot parcursul soluţionării cauzei în fond, actul administrativ contestat producând efecte în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare.

Înalta Curte constată că în recurs au fost administrate înscrisuri din care rezultă că, după pronunţarea hotărârii atacate, dar anterior promovării recursului la data de 14 iulie 2015, prin Decizia nr. 1185 din 12 iunie 2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a admis la tranzacţionare pe sistem alternativ (AeRO), administrat de B. S.A., acţiunile emise de societatea C. S.A., la care este acţionară recurenta-reclamantă.

De asemenea, Decizia nr. 880 din 06 mai 2015, de sancţionare contravenţională a reclamantei, în calitate de acţionar majoritar, pentru neîndeplinirea obligaţiei de derulare a ofertei publice de preluare, a fost revocată de autoritatea emitentă prin Decizia nr. 1666 din 16 iulie 2015, ca o consecinţă a constatării că, ulterior admiterii la tranzacţionare pe sistemul AeRO, conform prevederilor Legii nr. 151/2014, acţionarii majoritari care nu şi-au îndeplinit obligaţia derulării ofertelor publice de preluare, nu mai pot fi obligaţi de Autoritate să lanseze astfel de operaţiuni.

În consecinţă, în temeiul modificărilor legislative survenite după pronunţarea sentinţei recurate, nu se mai poate vorbi de existenţa unei obligaţii a recurentei-reclamante de a derula procedura ofertei publice de preluare a C. S.A., astfel încât, modalitatea de stabilire a preţului acţiunilor tranzacţionate în cadrul procedurii nu mai prezintă nicio relevanţă juridică.

Măsurile dispuse prin Decizia nr. A/408 din 20 mai 2014 nu au fost puse în executare, iar în prezent, nu mai au caracter executoriu, ca urmare a faptului că nu mai există un cadru de funcţionare a pieţei RASDAQ, ulterior adoptării Legii nr. 151/2014, motiv pentru care recurenta-reclamantă nu mai justifică interesul înlăturării acestor măsuri şi nici interesul desfiinţării hotărârii primei instanţe.

În raport de soluţia dată asupra excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului, nu se mai impune cercetarea criticilor formulate de reclamantă, care vizează fondul recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului este întemeiată şi, în consecinţă, va admite această excepţie şi, în raport de dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 977 din 3 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.