Challenge to public procurement access fee: dismissal for failure to meet six-month limitation period for administrative acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Mehedinţi a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Servicii Informaţionale, având ca succesor în drepturi Agenţia pentru Agenda Digitală a României, anularea Deciziei nr. TC 7226 din 03 august 2009.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2222 din 15.09.2015 a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A. Mehedinţi în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Servicii Informaţionale.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. Mehedinţi a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii reclamantei şi anularea Deciziei nr. TC 7226 din 03 august 2009.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susţinut următoarele:

Prin cererea adresată şi înregistrată la data de 23.12.2014 la Tribunalul Mehedinţi, reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei TC 7226 din 03 august 2009 emisă de Agenţia pentru Servicii Informaţionale, întrucât prin serviciul poştal la data de 06.02.2014 am primit factura nr. x din 03 septembrie 2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP la care au fost calculate dobânzi şi penalităţi de 2.652,87 RON, în total suma de 4437,87 RON.

A solicitat aceasta întrucât Decizia a fost emisă în anul 2009, iar obligaţiile accesorii au fost calculate şi aduse la cunoştinţă în data de 06.12.2014, fiind prescrise conform Decretului 167/1958.

Instanţa de fond fără a analiza în mod corespunzător actele din dosarul cauzei prin care reclamanta susţine că a motivat şi a dovedit instanţei faptul că nu a primit la sediul instituţiei factura privind debitul şi calculul penalităţilor acestui debit decât la data de 06.12.2014, în mod eronat a respins contestaţia ca fiind tardivă.

Curtea de Apel Bucureşti a motivat faptul că reclamanta a primit factura la data de 20.08.2009, conform confirmării de primire de la fila nr. 51 dosar fond, însă aceasta s-a dovedit că a fost trimisă şi primită de o persoană de la adresa din Dr. Tr. Severin, Str. Crişan, locaţie în care îşi are sediul şi Direcţia pentru Agricultură Mehedinţi, APIA Mehedinţi şi O.S.P.A. Mehedinţi, dovada de primire nu conţine datele de identificare ale persoanei care a primit această factură, iar această factură nu a fost înregistrată din anul 2014 în evidenţele contabile ale instituţiei noastre.

În drept se invocă dispoziţiile art. 304 şi următoarele C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei de fond, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, modificată prin H.G. nr. 370/25.03.2009, "orice autoritate contractantă, precum şi orice operator economic au obligaţia de a solicita "înregistrarea şi respectiv reînnoirea înregistrării în SEAP, cu respectarea condiţiilor şi procedurilor reglementate prin prezentele norme".

În baza acestor prevederi contestatoarea a optat să se înregistreze în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice în calitate de autoritate contractantă.

Potrivit art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009, "orice autoritate contractantă înregistrată în SEAP are obligaţia să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem în cuantum de 2.500 RON".

Având în vedere că legea nu se aplică retroactiv, legiuitorul a statuat prin art. 66 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009, că "autorităţile contractante nu datorează tarif pentru accesul în SEAP şi utilizarea sistemului în primul semestru al anului 2009" impunând prin art. 66 alin. (2) al aceluiaşi act normativ că "pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autorităţile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1.500 RON, la care se adaugă taxa pe valoare adăugată, potrivit legii".

De asemenea, art. 65 din H.G. nr. 1660/2006 cu modificările şi completările ulterioare specifică faptul că "plata tarifului de acces în SEAP se efectuează în baza deciziei titlu de creanţă emisă de operatorul SEAP şi a facturii anexate la aceasta".

În baza acestor prevederi legale şi având în vedere că în sistem reclamanta s-a înregistrat ca autoritate contractantă, Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale a emis Decizia TC nr. 7226 din 03.08.2009 şi factura nr. x din 03.08.2009 pe care le-a expediat în termenul legal.

Aceste documente contabile au fost recepţionate de către reclamantă în data de 20.08.2009, astfel cum reiese de pe copia confirmării de primire depusă la dosar la fila 51.

La art. 4 alin. (2) din Decizia TC nr. 7226 din 03 august 2009 se prevede posibilitatea debitorului de a contesta acest act administrativ în termen de 30 de zile de la primire la organul emitent.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale".

Termenul în care se pot formula aceste cereri este stabilit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

Astfel reclamanta era în drept sa formuleze acţiune la instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.

În aceste condiţii, atâta timp cat Decizia TC nr. 7226 din 03.08.2009 nu a fost desfiinţată de instituţia emitentă şi nici de către instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acest act îşi produce efectele.

Având în vedere cele prezentate, se consideră legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond de a respinge acţiunea ca tardiv formulată.

Se apreciază că în această cauza nu poate fi reţinută apărarea reclamantei potrivit căreia factura nr. x din 03.08.2009 nu este înregistrată în contabilitate, sau faptul ca la adresa din str. Crişan, Jud Mehedinţi îşi au sediul şi alte instituţii.

Nu are relevanţă faptul că pe confirmarea de primire nu sunt menţionate datele de identificare ale persoanei care a primit corespondenţa.

Dispoziţiile legale (în vigoare la acea data) referitoare la comunicarea actelor de procedura condiţionau validitatea actului doar de semnătura reprezentantului persoanei juridice.

Pe de altă parte, menţiunile agentului poştal (asimilat agentului procedural) sunt valabile până la înscrierea în fals, procedura de care însă contestatoarea nu a uzat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din nodul de procedură civilă, recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 şi 6 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A. Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 2222 din 15.09.2015 şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 04.12.2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa de fond este reprezentat de anularea Deciziei TC 7226 din 03.08.2009, emis de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, tarif precizat şi în factura nr. x din 03 august 2009.

Această decizie reprezintă în mod indiscutabil un act administrativ individual, fiind emis de pârâtă în calitate de autoritate publică, pentru executarea în concret a dispoziţiilor H.G. nr. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009 şi care produce efecte juridice în favoarea emitentei şi în sarcina reclamantei.

Aşa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;...".

Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acţiune, cu consecinţa respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

În cauză, decizia contestată împreună cu factura nr. x din 03.08.2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP a fost comunicată reclamantei în data de 20.08.2009, conform confirmării de primire de la fila 51 dosar fond.

Formularea acţiunii în contencios administrativ la data de 23.12.2014 este în mod evident făcută cu depăşirea termenului legal de prescripţie anterior menţionat, aşa încât în mod corect instanţa de fond, pe acest temei, a respins acţiunea reclamantei.

Este irelevant că reclamanta nu a înregistrat în contabilitate factura nr. x din 03 septembrie 2009, pentru că termenul legal menţionat nu începe să curgă de la efectuarea acestei operaţiuni, ci de la momentele obiective mai sus enunţate.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 2222 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2017.