Validity of CNSAS determination of former officer as communist political police agent: procedural violation of right to defense due to failure to summon legal heir

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primul ciclu procesual

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Preşedinţia României şi Casa Naţională de Pensii Publice, anularea măsurilor care au dus la încetarea plăţii indemnizaţiei reparatorii cuvenite în calitate de urmaşă a Eroului Martir B. şi obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale suferite.

Prin cererea precizatoare, reclamanta a arătat că se judecă numai cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

Prin sentinţa nr. 5191 din 21 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2855 din 17 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de A., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu a clarificat cadrul procesual pasiv în raport cu obiectul acţiunii precizate şi cu scopul urmărit de reclamantă, având în vedere că, deşi aceasta a renunţat să se judece în contradictoriu cu unii dintre pârâţii indicaţi iniţial, aceasta şi-a menţinut cererea de anulare a tuturor măsurilor care au condus la încetarea plăţii indemnizaţiei.

Înalta Curte a mai reţinut că reclamanta şi-a restrâns acţiunea numai în ceea ce priveşte instituţiile pârâte dar nu a precizat, în mod expres, care sunt actele pe care înţelege să le atace, instanţa având îndatorirea să pună în discuţia părţilor împrejurările apte să conducă la clarificarea obiectului acţiunii şi a cadrului procesual.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în vederea rejudecării, la data de 04.09.2014.

În etapa rejudecării după casare, reclamanta a formulat cerere precizatoare şi completatoare, arătând că înţelege să cheme în judecată Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în calitate de pârât şi Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în calitate de intervenient forţat, pentru opozabilitate.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soţul său, B., ofiţer în cadrul fostei Securităţi, a decedat la data de 22 decembrie 1989 în timpul evenimentelor revoluţionare desfăşurate în Odorheiul Secuiesc, fiind ucis în mod bestial, în public, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu, în proximitatea locului de muncă.

Prin Decretul nr. 110/1991 al Preşedintelui României i-a fost decernat, post mortem, Titlul de "Erou Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989", iar Serviciul Român de Informaţii, prin Hotărârea nr. 11/01794 din 15 iunie 1992,1-a avansat, post mortem, la gradul de colonel.

Reclamanta a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (S.S.P.R.) i-a eliberat certificatul doveditor al calităţii de Urmaş al Eroului Martir în baza căruia, începând cu anul 2004, a beneficiat de o indemnizaţie lunară reparatorie prevăzută de lege, iar în anul 2006, potrivit Legii nr. 341/2004, i-a fost eliberat un nou certificat doveditor al calităţii de Urmaş al Eroului Martir B..

Prin cererea nr. P 1442/05 din 25 iulie 2005 formulată în temeiul Legii 341/2004, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să efectueze verificări cu privire la soţul său decedat, dacă a făcut poliţie politică, ca ofiţer în cadrul fostei Securităţi.

În baza verificărilor efectuate şi a documentelor identificate în arhiva C.N.S.A.S, pârâtul a emis Decizia nr. 2192 din 07.08.2007 pe numele defunctului B., prin care a stabilit calitatea acestuia de agent al poliţiei politice comuniste.

Decizia Colegiului C.N.S.A.S. a fost publicată ulterior, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea a III - a, nr. 676 din 18.10.2007.

În consecinţă pârâtul S.S.P.R., cu avizul Comisiei de specialitate a Parlamentului României şi prin semnătura Preşedintelui României, a retras titlul de Erou Martir al defunctului său soţ, B..

În urma comunicării Deciziei nr. 2192 din 07 august 2007, Casa Judeţeană de Pensii Cluj i-a suspendat reclamantei plata indemnizaţiei reparatorii şi a emis Decizia nr. 235796 din 26 aprilie 2011 de rambursare a sumelor primite în perioada 2008-2011.

În opinia reclamantei, Decizia nr. 2192 din data de 07.08.2007 este nelegală deoarece pârâtul C.N.S.A.S. a încălcat flagrant prevederile art. 15 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 187/1999, coroborate cu art. 38, alin. (3) şi art. 39 din Regulament, potrivit cărora verificările ar fi trebuit finalizate în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii S.S.P.R. şi nu după 2 ani, aşa cum s-a întâmplat în cazul de faţă.

De asemenea, la adoptarea deciziei nu au fost respectate prevederile art. 15 din Legea nr. 187/1999 şi art. 39 din Regulament, în sensul că nu a fost citată legal/procedural pentru audiere şi nu i-a fost comunicată Decizia nr. 2192/2007, nefiind în măsură să uzeze de dreptul la apărare şi de a contesta decizia în instanţă, conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999.

Reclamanta a arătat că a luat cunoştinţă de Decizia 2192/2007 abia la data de 28.07.2011 (deci după 4 ani), la cererea sa, în urma comunicării Deciziei nr. x din 26 aprilie 2011 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, prin care i-a fost reţinută din pensie o rată lunară din cuantumul indemnizaţiei reparatorii pe care urmează să o restituie cu efect retroactiv, cu toate că era vorba de un drept legal acordat de statul român.

Faţă de această situaţie, reclamanta a solicitat să se constate că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

În susţinerea apărărilor sale, reclamanta a invocat decizia nr. 1385/2014 pronunţată de ICCJ în dosar nr. x/2011, într-o cauză similară, în care s-a statuat că obligaţia C.N.S.A.S. de a cita persoana verificată face parte din obligaţiile imperative "ce se consolidează prin aplicarea prevederilor art. 15 alin. (6), teza finală din lege, precum şi art. 39 alin. (4) din Regulament".

De asemenea, a făcut trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31.01.2008 referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 187/1999.

În ceea ce priveşte stabilirea calităţii de agent al poliţiei politice comuniste a soţului său, B., reclamanta a susţinut că soluţia adoptată prin Decizia nr. 2192/2007 nu corespunde adevărului, prevederilor Legii 187/1999, şi cu atât mai puţin, O.U.G. nr. 24/2008.

Faptele "incriminate" de pârâta C.N.S.A.S. au constituit ameninţări la adresa unităţii şi integrităţii Statului român şi erau prevăzute şi îngrădite de art. 17, 29,39, din Constituţie, iar pentru militari, de art. 41 din actul normativ. Pretinsele îngrădiri ale drepturilor fundamentale, chiar dacă ar fi adevărate, ele ar fi proporţionale cu gravitatea ameninţărilor şi conforme cu dreptul statelor semnatare ale Convenţiei Internaţionale pentru Drepturile Civile şi Politice îndeosebi cu privire la art. 10, art. 17, art. 18. alin. (3), art. 19.alin (3), art. 20 alin(l) şi art. 21.

În concluzie, reclamanta a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 2192/2007 emisă de C.N.S.A.S. ca fiind vădit nelegală şi esenţial netemeinică; obligarea pârâtului C.N.S.A.S. să-i elibereze certificatul prevăzut de art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, să facă rectificările cuvenite în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a şi să comunice acest fapt Secretariatului de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.) şi Casei de Pensii judeţene Cluj în vederea suspendării deciziei Casei de Pensii Cluj de reţinere retroactivă a indemnizaţiei de urmaş a lui B., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamata, astfel cum a fost precizată şi completată.

La termenul de judecată din data de 3 decembrie 2014, reclamanta, prin apărător, a precizat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 are calitate de pârât şi nu de intervenient forţat, întrucât a avut această calitate procesuală şi în primul ciclu de judecată.

2. Hotărârea Curţii de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual

În rejudecare, prin sentinţa nr. 438 din 11 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, astfel cum a fost precizată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele considerente:

Critica de nelegalitate constând în nerespectarea de către pârâtul C.N.S.A.S. a termenului de 60 de zile de finalizare a verificărilor efectuate cu privire la activitatea desfăşurată de soţul reclamantei B., ca ofiţer al fostei Securităţi, prevăzut de art. 15 alin. (7) din Legea nr. 187/1999, este neîntemeiată.

Instanţa de fond a apreciat, pe de-o parte, că este vorba de un termen de recomandare, deoarece legea nu prevede nicio sancţiune în cazul nerespectării, în speţă, termenul fiind depăşit din motive obiective, iar pe de altă parte, reclamanta nu a suferit nicio vătămare a drepturilor sau intereselor legitime cauzată de depăşirea acestui termen.

Pretinsa vătămare pe care o invocă reclamanta a fost produsă de rezultatul verificărilor concretizat în Decizia nr. 2192/2007 şi nu de faptul că termenul de finalizare a verificărilor nu a fost respectat de C.N.S.A.S.

Chiar dacă termenul de 60 de zile ar fi fost respectat dar rezultatul verificărilor ar fi fost acelaşi, în sensul că soţul său, B., a fost agent al poliţiei politice comuniste, reclamanta ar fi suportat aceleaşi consecinţe de ordin patrimonial şi nepatrimonial pe care le invocă în motivarea prezentei acţiuni.

Referitor la critica de nelegalitate ce vizează nerespectarea de către C.N.S.A.S. a prevederilor art. 15 din Legea nr. 187/1999 şi art. 39 din Regulament, în sensul că reclamanta nu a fost citată legal/procedural pentru audiere şi nu i s-a comunicat Decizia nr. 2192/2007, nefiind în măsură să uzeze de dreptul la apărare şi de a contesta decizia în instanţă, conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999, instanţa de fond a reţinut că, prevederile art. 15 alin. (6) din Legea nr. 187/1999, forma în vigoare în perioada de referinţă, stabileau că obligativitatea citării este prevăzută numai în privinţa persoanei care a solicitat verificarea, în speţă pârâtul S.S.P.R. şi persoana cu privire la care s-a solicitat verificarea, respectiv soţul reclamantei, care era decedat la data începerii procedurii de verificare.

A reţinut instanţa de fond că Legea nr. 187/1999 în baza căreia s-a declanşat verificarea şi s-a emis decizia contestată reglementa o procedură diferită faţă de cea prevăzută, de lege lata, de O.U.G. nr. 24/2008, una dintre diferenţe constând în aceea că permitea şi verificarea persoanelor care decedaseră anterior momentului solicitării, deci care erau lipsite de capacitate de folosinţă.

Această concluzie se desprinde şi din coroborarea actului normativ menţionat cu prevederile art. 8 din Legea nr. 341/2004 care stipulează expres în sensul că:

"De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei."

Deşi Legea nr. 187/1999 permitea ca verificările C.N.S.A.S. să se desfăşoare inclusiv cu privire la persoanele decedate, nici în cuprinsul legii şi nici prin Regulamentul adoptat în aplicarea legii nu se prevedea obligativitatea citării moştenitorilor acestor persoane.

Prin urmare, în lipsa unei prevederi în acest sens, instanţa de fond a constatat că pârâtul C.N.S.A.S. nu a încălcat prevederile art. 15 din Legea nr. 187/1999 şi art. 39 din Regulament, în condiţiile în care nu avea obligaţia legală de a o cita pe reclamantă în procedura de verificare ce îl viza pe soţul defunct al acesteia.

Pe de altă parte, instanţa de fond a precizat că în cadrul procedurii de verificare reglementată de Legea nr. 187/1999 nu se stabileau eventuale drepturi şi obligaţii patrimoniale transmisibile moştenitorilor persoanelor verificate pentru ca această obligaţie să incumbe C.N.S.A.S., aşa cum pretinde reclamanta, fiind vorba despre aspecte ce ţineau strict de activitatea profesională a foştilor ofiţeri ai Securităţii, analizate din perspectiva întrunirii cerinţelor legale pentru a stabili calitatea acestora de agenţi ai poliţiei politice comuniste, fără consecinţe asupra moştenitorilor celor verificaţi sub aspectul rezultatelor verificării.

Simpla împrejurare că Legea nr. 341/2004 condiţionează acordarea unor titluri (inclusiv post mortem) iar pe cale de consecinţă, recunoaşterea unor beneficii urmaşilor persoanelor decedate în timpul evenimentelor din decembrie 1989 de neimplicarea autorului acestora în activităţile fostei Securităţi ca poliţie politică, nu poate conduce la concluzia că pârâtul C.N.S.A.S., ar fi avut obligaţia de a-i cita în cadrul procedurii de verificare.

Instanţa de fond a reţinut că acelaşi raţionament este valabil şi în ceea ce priveşte pretinsa obligaţie a C.N.S.A.S. de a comunica reclamantei Decizia nr. 2192/2007, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 15 alin. (7) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 rezultă în mod clar şi neechivoc faptul că actul administrativ prin care se finalizează verificarea se comunică numai persoanei care a solicitat verificarea şi persoanei cu privire la care s-a solicitat verificarea. Întrucât soţul reclamantei era decedat, în mod legal s-a procedat la comunicarea deciziei exclusiv către S.S.P.R., în sarcina C.N.S.A.S. neexistând obligaţia de comunicare a Deciziei nr. 2192/2007 către reclamantă.

Chiar dacă s-ar admite, reductio ad absurdum, că pârâtul ar fi avut obligaţia de a o cita pe reclamantă, în calitate de soţie a persoanei verificate decedate şi, pe cale de consecinţă, obligaţia de a-i comunica Decizia nr. 2192/2007, deşi nu există nicio prevedere legală în acest sens, neparticiparea acesteia la procedura de verificare şi necomunicarea deciziei contestate nu sunt în măsură să îi producă nicio vătămare din perspectiva posibilităţii de contestare a deciziei şi de acces la procedura judiciară.

În calitate de terţ faţă de Decizia C.N.S.A.S. nr. 2192/2007, reclamanta a avut acces la instanţa de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004, de la momentul la care a luat cunoştinţă de existenţa deciziei contestate, formulând prezenta acţiune în contencios şi a avut posibilitatea de a se apăra şi de a formula toate criticile de nelegalitate cu privire la Decizia C.N.S.A.S. nr. 2192/2007, pe care, în egală măsură, le-ar fi putut invoca prin contestarea aceleiaşi decizii în temeiul art. 16 din Legea nr. 187/1999, dacă actul i s-ar fi comunicat.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că reclamantei nu i-au fost încălcate drepturile constituţionale şi procesuale civile la apărare şi la un proces echitabil, aşa cum în mod eronat susţine.

În ceea ce priveşte invocarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2008, prin care Legea nr. 187/1999 a fost declarată neconstituţională, instanţa de fond a reţinut că toate deciziile emise de Colegiul C.N.S.A.S., pe baza prevederilor Legii nr. 187/1999, anterior declarării acesteia ca neconstituţională, aşa cum este şi cazul Deciziei nr. 2192 din 07 august 2007, sunt valabile şi produc toate efectele recunoscute de lege, criticile de nelegalitate vizând pretinsa nulitate absolută, formulate de reclamantă din această perspectivă, fiind neîntemeiate.

Referitor la criticile privind greşita apreciere făcută de pârâtul C.N.S.A.S. în legătură cu calitatea defunctului soţ al reclamantei, de agent al poliţiei politice comuniste, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999, forma în vigoare în perioada de referinţă.

Astfel, ofiţerul B. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de locotenent, secţia Raională Odorhei (1968), respectiv locotenent major (1972), în cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita, secţia de Securitate Odorheiu Secuiesc.

În această calitate, a instruit reţeaua informativă în ceea ce priveşte urmărirea informativă a unui preot unitarian, ca fost condamnat politic pentru activitate contrarevoluţionară, informatorul fiind instruit să participe la cadrul organizat de preot şi să urmărească "dacă printre cântecele ce le învaţă caută să strecoare şi idei naţionaliste sau sub această acoperire intenţionează să îi organizeze şi influenţeze la acţiuni duşmănoase. La fel, având în vedere că face parte din cor, a fost instruit să influenţeze în limita posibilităţilor pe ceilalţi corişti de a renunţa la propunerea preotului de a se deplasa la Cluj, însă acest lucru să-l facă cu multă atenţie, pentru a nu crea suspiciuni".

Informatorul a fost instruit "să urmărească predicile pe care le ţine în biserică şi să stabilească dacă se dedă la manifestări duşmănoase. La fel să urmărească dacă întreţine relaţii cu preoţi din alte localităţi, dacă este vizitat de către aceştia sau de persoane venite în comună ca vizitatori sau turişti şi în ce scop..." făcându-se menţiunea "Materialul se va exploata la mapa suspectului şi se va urmări în continuare;". Astfel, s-a propus interceptarea corespondenţei persoanei urmărite, în scopul stabilirii legăturilor acestuia.

În cel de al doilea caz, ofiţerul B. a raportat unele discuţii purtate între scriitori şi ziarişti din judeţul Harghita şi cadrele didactice din Corund şi Praid, semnalând că:

"...profesoara de limba română şi maghiară... a pus o întrebare în sensul de a cunoaşte orientarea Uniunii Scriitorilor din Bucur eşti... Această profesoară a pus problema în sensul că în lumina ... Plenarei C. civ. Al P.C.R. din 3.5 noiembrie 1971 şi după întâlnirea tovarăşului secretar general Nicolae Ceauşescu cu scriitorii s-ar fi dat unele orientări care ar limita materializarea libertăţii de gândire şi concepţie a scriitorilor. La această întrebare ... reprezentantul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti a dat răspuns pozitiv, accentuând că în prezent orientarea conducerii noastre de partid asupra activităţii scriitorilor este îndrumată spre publicarea noilor realizări în toate domeniile de activitate...;"

Curtea de apel a constatat că aceste activităţi au vizat îngrădirea dreptului la libertatea cuvântului şi libertatea de exprimare prevăzute de art. 28 din Constituţia României de la 1965, precum şi libertatea conştiinţei şi religiei prevăzute de art. 30 din Constituţia României de la 1965, întrucât, în primul caz, informatorii au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, i-au supravegheat corespondenţa şi au furnizat organelor de securitate informaţii despre conţinutul predicilor ţinute de preotul unitarian şi despre legăturile cu alţi preoţi, iar în cel de-al doilea caz, raportarea discuţiilor purtate între persoanele enumerate a expus persoanele respective la unele măsuri represive, existând riscul de a fi suspuse urmăririi informative, faţă de opiniile exprimate în cadrul acestor discuţii.

Apărările reclamantei, constând, în esenţă, în faptul că preotul urmărit era un activist al partidului comunist şi că avea preocupări iredentiste de instigare a enoriaşilor, au fost înlăturate, cu motivarea că nu sunt probate şi nu sunt nici relevante din perspectiva prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999, aspectele invocate nefiind în măsură să justifice activităţile de urmărire şi interceptare a corespondenţei întreprinse faţă de persoana în cauză, activităţi care vizau, în mod neîndoielnic, îngrădirea libertăţii cuvântului, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii conştiinţei şi religiei, drepturi fundamentale ale omului.

Şi susţinerea reclamantei potrivit căreia, în cel de-al doilea caz era vorba despre un grup de scriitori şi gazetari urmărit pentru concepţii şi manifestări naţionalist şovine, a fost respinsă, cu motivarea că discuţiile raportate se refereau la critici ale regimului totalitar iar relatarea acestor discuţii era în măsură, în contextul politic din perioada respectivă, să atragă consecinţe asupra persoanelor angrenate în discuţie, expunându-le măsurilor represive specifice dictaturii comuniste.

Legat de cel de-al treilea dosar de urmărire nr. 132539/1, despre care reclamanta a afirmat că ar conţine un raport favorabil persoanei urmărite, instanţa de fond a reţinut că nu a fost avut în vedere la emiterea deciziei contestate, în cuprinsul actului nefăcându-se referire la acest raport întocmit de B.

Conchizând, instanţa de fond a reţinut că în mod corect s-a constatat calitatea de agent al poliţiei politice comuniste, în privinţa defunctului B. prin raportare la activităţile verificate şi la prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999, înscrisurile probatorii depuse de reclamantă nefiind în măsură să dovedească o altă situaţie de fapt, neavând relevanţă împrejurarea că soţul său a fost sancţionat pe linie de organizaţie şi pe linie profesională.

Cererea accesorie de obligare a pârâtului C.N.S.A.S. la eliberarea certificatului prevăzut de art. 9 din O.U.G. 24/2008 a fost respinsă, cu precizarea că şi în ipoteza în care s-ar fi admis cererea principală, în condiţiile actualei reglementări instituite de actul normativ menţionat anterior, ar fi fost imposibilă reluarea verificărilor şi emiterea unei note de constatare în ceea ce îl priveşte pe B., întrucât acesta a decedat în timpul evenimentelor din decembrie 1989, nemaiavând capacitate de folosinţă, în sensul legii.

3. Recursul declarat de A.

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta A. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi art. 3041 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs recurenta a declarat că renunţă la capătul de cerere privind obligarea CNSAS de a-i elibera certificatul prevăzut de art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008.

În esenţă, criticile recurentei vizează:

•interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 în privinţa naturii juridice a termenului de 60 de zile în care trebuiau derulate verificările la solicitarea SSRR, cu ignorarea art. 20 şi 24 din actul normativ;

•ignorarea prevederilor legale care îi garantau dreptul de a apăra imaginea şi reputaţia soţului defunct, precum şi drepturi de natură morală şi materială proprii, decurgând din calitatea sa de urmaş al eroului martir B., toate acestea fiindu-i încălcate prin necitarea sa în procedura derulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; instanţa de fond nu a ţinut seama de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, deşi fusese invocată Decizia nr. 1385/2014 procedura derulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, finalizată cu decizia care nu i-a fost comunicată a fost apreciată de instanţă ca fiind legală, statuându-se eronat că ea este "terţ" deşi actul acesta a declanşat o cascadă de măsuri păgubitoare pentru sine şi întreaga familie;

•pe fondul cauzei, probatoriul administrat a fost analizat selectiv; nu s-a observat contextul în care s-a derulat supravegherea preotului unitarian, persoană care a acţionat direct împotriva unităţii constituţionale şi integrităţii teritoriale, prin incitarea unora dintre credincioşii parohiei sale la revoltă, pentru realipirea Transilvaniei la Ungaria; nu au fost analizate înscrisurile depuse de reclamantă, în special "Raportul Comisiei Parlamentare din 1991" din care rezultă cauzele şi împrejurările în care a fost ucis B. pe fondul relaţiilor etnice tensionate din Odorheiu Secuiesc; se conchide în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 pentru constatarea calităţii de agent al poliţiei politice comuniste.

În susţinerea recursului, recurenta a ataşat mai multe înscrisuri privind traseul profesional al defunctului său soţ, precum şi extrase din arhiva CNSAS (redate în cuprinsul unei declaraţii autentice de mandatarul său, Ştefan Niculae), din dosarele pe care s-a fundamentat soluţia administrativă atacată, în scopul dovedirii motivului pentru care erau urmărite persoanele vizate:

"manifestări antiromâneşti", "manifestări şovine şi iredentiste maghiare".

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., luând act că intimaţii nu au formulat întâmpinări sau concluzii scrise, Înalta Curte constată că recursul este fondat prin prisma următoarelor considerente.

Recurenta-reclamantă A. - în calitate de moştenitoare legală (soţie supravieţuitoare) şi urmaş al Eroului Martir B. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 2192 din 7 august 2007, prin care CNSAS a constatat că acesta a fost agent al poliţiei politie comuniste, solicitând anularea acesteia, precum şi a actelor subsecvente ale SSPR (devenit, pe parcursul soluţionării cauzei, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989).

În cuprinsul acţiunii judiciare, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate, atât de natură formală, procedurală, cât şi de fond, susţinând că nu erau îndeplinite condiţiile impuse de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 pentru atribuirea calităţii de agent al poliţiei politice comuniste lui B..

Curtea de apel a analizat toate criticile reclamantei, potrivit celor expuse rezumativ la pct. 2 din această decizie, ajungând la concluzia că decizia atacată este legală.

Această concluzie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar care consideră, în acord cu jurisprudenţa sa, reflectată în Decizia nr. 1385 din 18 martie 2014, că întreaga procedură administrativă a fost derulată cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante.

Actul normativ în temeiul căruia s-a adoptat actul administrativ atacat, Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, stabilea la art. 15 alin. (6) că "În termen de 60 de zile de la data primirii cererilor Consiliul citează, în vederea audierii, persoana care a solicitat, precum şi persoana cu privire la care s-au solicitat verificări, potrivit procedurii stabilite prin regulament. Declanşarea şi finalizarea verificărilor solicitate se pot face şi în lipsa persoanelor legal citate".

În accepţiunea primei instanţe, în lipsa unei prevederi exprese, CNSAS nu avea obligaţia legală de a o cita pe reclamantă în procedura de verificare ce îl viza pe soţul defunct al acesteia; în plus, în calitate de terţ faţă de decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reclamanta a avut acces la instanţă.

Ambele considerente anterior enunţate sunt greşite.

Recurenta-reclamantă nu este terţ faţă de actul administrativ atacat, pentru că, în calitate de moştenitor legal şi "Urmaş al Eroului Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - B.", efectele acestuia se răsfrâng nemijlocit asupra sa, atât din perspectiva drepturilor personal nepatrimoniale invocate (între care se detaşează dreptul de a proteja memoria soţului decedat) cât şi a drepturilor patrimoniale ce derivă din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (este beneficiara unei indemnizaţii lunare, conform art. 4 din actul normativ).

Ca urmare, chiar în lipsa unei prevederi exprese, era obligatorie citarea sa în cursul procedurii de verificare a calităţii soţului său de agent al poliţiei politice comuniste.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 51/2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că Legea nr. 187/1999, în întregul său, este neconstituţională. Într-un considerent decizoriu s-a reţinut că "prin toate aceste abateri de la statutul constituţional al justiţiei şi, mai cu seamă, prin confuzia între funcţia de anchetă, cea de judecată şi cea de soluţionare a căilor de atac împotriva propriilor decizii, prin lipsa de contradictorialitate şi de publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apărare al persoanelor verificate, prin liberul arbitru în administrarea şi aprecierea probelor (…) jurisdicţia exercitată de CNSAS şi de Colegiul Consiliului se defineşte ca o jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercită este cea a instanţelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituţia României."

Chiar dacă decizia menţionată a fost pronunţată ulterior emiterii actului administrativ, ea nu poate fi ignorată, argumentele instanţei supreme din jurisprudenţa invocată fiind similare.

Conchizând, Înalta Curte constată că intimatul CNSAS a încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante, prin aceea că nu a citat-o anterior emiterii Deciziei nr. 2192/2007, pentru a-i acorda posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, această neregulă procedurală determinând anularea actului atacat.

În raport de motivul de recurs găsit fondat, se constată că analiza celorlalte a devenit de prisos.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa în sensul admiterii acţiunii precizate, astfel cum a fost restrânsă, în sensul anulării deciziei CNSAS nr. nr. 2192 din 7 august 2007.

Totodată, ca efect al soluţiei preconizate, vor fi anulate şi actele subsecvente ale Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989, adoptate în temeiul art. 49 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 369 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa nr. 369 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că:

Admite acţiunea precizată, astfel cum a fost restrânsă.

Anulează decizia C.N.S.A.S. nr. 2192 din 7 august 2007, precum şi actele subsecvente ale S.S.P.R. (actualmente Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989) adoptate în temeiul art. 49 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2015.