Bar enrollment appeal struck as inadmissible for failure to pay judicial stamp duty

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Vâlcea:

- înscrierea sa în tabloul avocaţilor Baroului Vâlcea;

- obligarea pârâţilor să-i asigure un îndrumător, în condiţiile art. 295 din Statutul profesiei de avocat şi Legii nr. 51/1995;

- constatarea nelegalităţii prevederilor art. 295 şi 296 din Statut, în ceea ce priveşte obligativitatea înregistrării în barou, de către avocatul stagiar care solicită înscrierea în tabloul avocaţilor, a unui contract de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei, atâta timp cât acesta nu este asigurat de către organizatorul examenului (UNBR) sau de baroul în care s-a făcut înscrierea;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate şi a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 195 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a dispus următoarele:

- a respins cererea de renunţare la judecată;

- a respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere 1 şi 2 din acţiune;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de constatare a nelegalităţii prevederilor art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1885;

- a obligat reclamantul la plata către Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată şi a respins cererea pârâtului Baroul Vâlcea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii şi, în urma rejudecării, constatarea acţiunii ca rămasă fără obiect, cu efectul respingerii obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1537 din 27 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a anulat recursul formulat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale;

- a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 195 din 28.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat;

- a obligat recurentul-reclamant A. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată admise în parte, către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., fără a depune însă şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

Astfel, în baza rezoluţiei emise la data de 26.06.2017 în dosar nr. x/2017, s-a comunicat contestatorului obligaţia de a depune, sub sancţiunea nulităţii cererii, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării (respectiv de la data de 03.07.2017).

La data de 04.07.2017, contestatorul a formulat, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008, o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii, reducerii, eşalonării ori amânării plăţii taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 28.09.2017.

La termenul din 29.09.2017, cauza a fost amânată pentru data de 24.11.2017, în vederea comunicării încheierii din 28.09.2017, prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar. Încheierea a fost comunicată contestatorului la data de 02.10.2017, iar la data de 05.10.2017 contestatorul a fost citat cu menţiunea de a depune taxa de timbru datorată.

La data de 10.10.2017, contestatorul a formulat cerere de reexaminare a încheierii din 28.09.2017, cerere care a fost respinsă prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 31.10.2017, încheiere care este definitivă şi care a fost comunicată contestatorului la data de 14.11.2017.

La data de 23.10.2017, contestatorul a depus o nouă cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 10.11.2017.

La data de 10.11.2017, contestatorul a fost citat cu menţiunea de a depune taxa de timbru datorată.

La termenul din data de 24.11.2017, având în vedere că, în urma soluţionării cererilor de ajutor public judiciar formulate de contestator, în sensul respingerii lor, acestuia i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a achita taxa de timbru stabilită iniţial în sarcina sa pentru exercitarea prezentei căi de atac şi având în vedere că partea nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula contestaţia formulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deşi contestatorul a fost citat în mod repetat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv din actele şi lucrările dosarului, partea nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Devine astfel incidentă sancţiunea anulării contestaţiei în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., conform cărora:

"TITLUL IV - Actele de procedură, CAPITOLUL I - Forma cererilor

Art. 148. - Condiţiile generale […]

(6) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel."

"Art. 197. - Timbrarea cererii

În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013:

"Art. 32. - Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. […]"

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (1), art. 32 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1537 din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.