Immigration office’s refusal to issue work authorization annulled; issuance ordered

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara şi Inspectoratul General pentru Imigrări, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara, privind respingerea cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B.;

- obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B., având în vedere faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 25/2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 74 din 31.03.2017:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări;

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara la emiterea avizului de angajare;

- a admis acţiunea reclamantei;

- a anulat Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara;

- a obligat pârâţii la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B.;

- a obligat pârâţii la plata către reclamantă sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara şi Inspectoratul General pentru Imigrări, care au solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, admiterea excepţiei inadmisibilităţii celui de-al doilea petit din cererea de chemare judecată, vizând obligarea pârâţilor la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B., respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Având în vedere faptul că în cele două memorii de recurs au fost formulate critici de nelegalitate comune cu privire la hotărârea judecătorească contestată, Înalta Curte va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.

În motivarea căilor de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenţi critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenţii apreciază că singura posibilitate pe care o are instanţa de contencios administrativ într-o asemenea cauză este aceea de a obliga autoritatea publică pârâtă să reanalizeze situaţia dedusă judecăţii, considerând că o anumită condiţie legală este îndeplinită sau, cel mult, să oblige autoritatea publică pârâtă să emită un act administrativ sau o operaţiune administrativă, în condiţiile legii, adică numai după ce se constată că, în continuare, sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele legale.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinări în care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru argumentele arătată la filele 46-57 dosar.

4.2. Recurentul Inspectoratul General pentru Imigrări a depus răspuns la întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul rezolvării cererii sale având ca obiect eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B., exprimat prin Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara, act pe care l-a atacat în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Analizând punctual criticile prezentate în memoriile de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări

Instanţa de fond a apreciat că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 4 din O.G. nr. 25/2014 şi cele ale H.G. nr. 639/2007 conferă Inspectoratului General pentru Imigrări - autoritate publică centrală - competenţa să elibereze avizul de angajare.

Înalta Curte nu poate achiesa la această soluţie, în raport de argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 36 din C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii; existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

În cauza de faţă, recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul actului administrativ contestat.

Pe această chestiune prezintă relevanţă prevederile art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014 (forma în vigoare în perioada de referinţă) care stipulează faptul că "verificarea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d)-f) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale."

În acelaşi sens, în art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ se precizează faptul că "cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii; documentaţia necesară obţinerii avizului de angajare/detaşare poate fi depusă de orice persoană care are calitatea de reprezentant al angajatorului/beneficiarului prestării de servicii, în condiţiile legii."

Aşadar, având în vedere şi conţinutul celor două texte normative anterior citate, în mod indiscutabil calitate procesuală pasivă în cauza de faţă nu are decât pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara, autoritate publică care a emis şi hotărârea contestată.

5.2. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara la eliberarea avizului de angajare

Recurenţii au susţinut că a fost încălcat principiul separaţiei puterilor în stat - reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie - prin soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei, întrucât, prin obligarea la eliberarea avizului de angajare, instanţa s-a substituit administraţiei publice, depăşind, cu alte cuvinte, atribuţiile puterii judecătoreşti.

Înalta Curte apreciază că această critică este lipsită de fundament juridic, în condiţiile în care refuzul rezolvării unei cereri adresate autorităţii publice poate forma obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, control consacrat prin art. 52 din Constituţia României şi dezvoltat prin art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 18 din legea anterior enunţată, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Legea organică consacră un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa poate să dispună măsuri pentru recunoaşterea şi restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat iar, în acest scop, atunci când constată, în temeiul probelor administrate, că sunt îndeplinite cerinţele legale, poate obliga autoritatea publică pârâtă să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant, iar nu doar să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O astfel de măsură se încadrează în soluţiile pe care este abilitată să le pronunţe instanţa specializată, conform art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu poate reprezenta, după cum susţin recurenţii, o ingerinţă în atribuţiile unei autorităţi publice. Cu alte cuvinte, interpretarea propusă de recurenţii ar fi de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte consideră că soluţia primei instanţe pe excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara la eliberarea avizului de angajare este corectă.

5.3. Cu privire la caracterul nejustificat al refuzului

Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

În baza art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege, excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

După cum în mod pe deplin justificat a arătat şi judecătorul fondului, refuzul recurentului Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara de a elibera avizul de angajare pentru cetăţeanul chinez B. are caracter nejustificat, în condiţiile în care probatoriul administrat în cauză demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

În concret, textul normativ anterior arătat impune condiţia ca "angajatorul să nu fi fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii."

Este corectă afirmaţia recurenţilor în sensul că, prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 23.06.2016 încheiat de Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara, societatea intimată a fost sancţionată cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, ca urmare a primirii la muncă, fără drept de muncă, a cetăţeanului chinez C.. Însă, această sancţiune contravenţională nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, întrucât legiuitorul delegat a impus condiţia ca angajatorul să nu fi fost sancţionat "în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii." Or, la data de 07.06.2016, când a fost înregistrată cererea la autoritatea recurentă, intimata nu figura cu sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea temeiului legal aflat în discuţie.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că se impune anularea Hotărârii nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara, în baza art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

- va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări;

- va respinge acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- va respinge excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B.;

- va admite în parte acţiunea;

- va anula Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara şi îl va obliga pe acesta să emită avizul de angajare pentru cetăţeanul chinez B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări şi Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara împotriva sentinţei nr. 74/2017 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul chinez B.

Admite în parte acţiunea.

Anulează Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara şi îl obligă pe acesta să emită avizul de angajare pentru cetăţeanul chinez B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.