Entire holding transfer upheld: APIA’s clawback annulled, €659,394 poultry funding payment ordered for companies with continuous sanitary authorization.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 17/P din 20.04.2015 şi a Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare din 05.03.2015.

Prin precizările formulate, reclamanta a solicitat şi anularea actelor premergătoare procesului-verbal, respectiv Decizia de închidere a Angajamentului nr. 597/2015 şi Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia.

Totodată, în temeiul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a solicitat ca instanţa, în caz de admitere a acţiunii, să constate că operează de drept prelungirea suspendării actelor contestate.

Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 235/32/2015, reclamanta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, anularea Adresei nr. 13/P/16/P din 30.03.2015, Deciziei de excludere de la plată nr. b2007 din 02.02.2015, Deciziei de închidere a angajamentului nr. 596 din 02.02.2015, a Înştiinţării de respingere din controlul administrativ nr. 10944 din 17 decembrie 2014, obligarea pârâtei să emită decizii de plată pentru suma de 659.394 euro şi comisioanele pe care le plăteşte băncii C.

Totodată, reclamanta a înţeles să invoce excepţia inexistenţei unui act administrativ emis de un organ competent cu privire la constatarea nevalabilităţii autorizaţiei sanitare-veterinare nr. 26/2012 emisă pentru S.C. A. S.R.L. şi excepţia nelegalităţii Adreselor nr. 27609 din 27 octombrie 2014 şi nr. 30774 din 1 decembrie 2014, emise de DSVSA Neamţ.

Ulterior, reclamanta a depus precizări prin care a solicitat, ca o consecinţă a constatării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate şi obligării la emiterea deciziei de plată, ca instanţa să dispună obligarea pârâtei la efectuarea plăţii sumei de 659.394 euro.

De asemenea, a arătat că "inexistenţa unui act administrativ" nu reprezintă o excepţie propriu-zisă, ci o apărare, neînţelegând să invoce nelegalitatea, în accepţiunea art. 4 din Legea nr. 554/2004, a adreselor emise de DSVSA Neamţ deoarece nu reprezintă acte administrative.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 111 din 25 iunie 2015, a admis acţiunea principală formulată de reclamantă, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 17/P/20.04.2015, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APIA - Centrul Judeţean Bacău sub nr. x din 05.03.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. 597 din 2.02.2015 şi Adresa de soluţionare a contestaţiei nr. 13/P/16/P din 30.03.2015.

Totodată, a admis acţiunea conexă astfel cum a fost precizată, formulată de S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, a anulat Adresa nr. x/P/16/P din 30.03.2015, Decizia de excludere de la plată a S.C. B. S.R.L. nr. b2007 din 02.02.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. 5960 din 02.02.2015, Înştiinţarea nr. 10944 din 17 februarie 2015 şi Adresa nr. x/02.02.2015 şi, în consecinţă, a obligat pârâta să emită decizii de plată în favoarea S.C. B. S.R.L. pentru anul II de angajament pentru suma de 659.394 euro şi să efectueze plata.

De asemenea, a constatat prelungită de drept măsura suspendării dispusă în dosar nr. x/2015 şi nr. x/32/2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, criticând încălcarea unor acte normative şi solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critică cele reţinute de prima instanţă, prin considerentele aflate la pagina 13 a sentinţei atacate, conform cărora:

"relevant în cauză se reţine, din conţinutul cererii de ajutor că, la pct. 1 la date de identificare solicitant este inserat denumire exploataţie şi nu denumirea agentului economic".

În aprecierea recurentei-pârâte, raţionamentul instanţei de fond, care are drept concluzie faptul că exploataţia a fost autorizată continuu, nu este corect, întrucât prin denumirea "exploataţie sau unitate", în accepţiunea legislaţiei sanitar-veterinare nu se înţelege strict locaţia unde se desfăşoară activitatea de creştere.

Nu poate fi separată persoana juridică a solicitantului/beneficiarului de sprijin financiar de persoana juridică ce are calitatea de operator autorizat conform legii pentru a desfăşura o anumită activitate şi care îşi asumă obligaţii în ceea ce priveşte respectarea normelor sanitar-veterinare.

În conţinutul cererii de ajutor, denumirea exploataţiei este denumirea agentului economic ce desfăşoară activitate de creştere a păsărilor, în condiţiile legii, autorizat sanitar-veterinar care solicită sprijin din fonduri europene şi presupune respectarea unor condiţii şi asumare de obligaţii în conformitate cu Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, pct. 2.1.3 şi cu prevederile OMADR nr. 1438/2014.

Referitor la valabilitatea autorizaţiei sanitar-veterinare a S.C. A. S.R.L., recurenta-pârâtă consideră că în mod greşit prima instanţă a apreciat că aceasta nu a fost anulată până în prezent, iar pentru ca autorizaţia nr. 26/2012 să înceteze prin renunţare, era nevoie ca aceasta să fie dublată de reacţia organului emitent, concretizată într-un act bilateral de retractare.

Recurenta-pârâtă consideră că autorizaţia sanitar-veterinară nr. 26/2012 şi-a încetat valabilitatea la cererea titularului care a depus cerere în acest sens, anexând şi originalul actului, fără a exista vreo dispoziţie legală în sensul emiterii unui act administrativ de retractare sau a posibilităţii coexistenţei în acelaşi timp a două autorizaţii.

De asemenea, prin motivele de recurs se critică aplicarea prin similitudine a prevederilor art. 12 din Ordinul nr. 57/2010, care fac trimitere la cazul în care un agent economic îşi schimbă denumirea.

Referitor la afirmaţia instanţei de fond, care, la pag. 17, observă că transferul nu putea fi anulat, recurenta-pârâtă consideră că, deşi operaţiunea poate fi anulată numai de părţi sau de instanţă, aceasta nu a fost considerată valabilă, pentru că nu respectă art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 122/2009.

Actele administrative emise de Centrul Judeţean Bacău sunt în conformitate cu pct. 2.3.5. şi 2.3.6.2. din Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, conform cărora, trebuie parcurse anumite etape, iar documentele administrative se întocmesc după modelele prezentate în anexe.

Mai arată recurenta-pârâtă că, anterior solicitării din data de 17.10.2014, instituţia nu avea suspiciuni referitoare la lipsa de valabilitate a autorizaţiei, că, iniţial s-a procedat la purtarea unei corespondenţe cu cele două societăţi şi că nu are competenţă în ceea ce priveşte controlul activităţii direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului, invocând, în esenţă, că recursul nu este încadrat în motivele expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi faptul că se critică situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar reiese faptul că intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat un ajutor în cadrul Măsurii 215 - Plăţi pentru bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, motiv pentru care a semnat un angajament prin care se obliga şi să "deţină autorizaţie sanitar-veterinară pentru toate exploataţiile de creştere a păsărilor" în perioada 2012-2017, iar "nerespectarea acestei condiţii de eligibilitate, oricând pe perioada derulării angajamentului, atrage respingerea solicitării şi returnarea sumelor încasate, după caz".

În data de 16.04.2014, între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. a intervenit transferul integral al exploataţiei.

Autoritatea recurentă a considerat că această operaţiune nu poate fi luată în considerare, deoarece autorizaţia sanitar-veterinară emisă pentru S.C. A. S.R.L. şi-a încetat valabilitatea în data de 28.11.2013, iar în data de 29.11.2013 s-a emis o nouă autorizaţie pentru S.C. B. S.R.L., motiv pentru care prima societate nu a avut autorizaţie în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014, nu putea să-şi desfăşoare activitatea de creşterea păsărilor şi-a încălcat angajamentele asumate, iar ajutorul trebuie recuperat.

Soluţia propusă de recurenta-pârâtă se bazează pe interpretarea formală a normelor legale incidente cauzei fără să le aplice la situaţia concretă.

Astfel, conform actelor de la dosar, rezultă că cele două societăţi au intenţionat să efectueze transferul exploataţiei în luna septembrie 2013.

Datorită unor împrejurări obiective, formalităţile legale nu au putut să fie efectuate până în luna aprilie 2014, când a fost notificată recurenta-pârâtă.

În vederea transferării exploataţiei, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost nevoită să arate autorităţii competente emitente a autorizaţiei sanitar-veterinare că înţelege să nu se mai folosească de acest document, motiv pentru care în data de 29.11.2013 a fost eliberată o altă autorizaţie sanitar-veterinară pe numele S.C. B. S.R.L..

DSVSA Neamţ, autoritatea competentă pentru emiterea autorizaţiei sanitar-veterinară nu a anulat autorizaţia S.C. A. S.R.L. şi nici nu a luat act de renunţarea la aceasta.

Abia prin adresa din 18.05.2015, la cererea recurentei-pârâte, a emis un punct de vedere în sensul că societatea a renunţat la autorizaţie, iar recurenta a considerat astfel că, începând cu data de 29.11.2013, S.C. A. S.R.L. a desfăşurat activitate de creştere a puilor nefiind autorizată sanitar-veterinar.

Or, o atare interpretare atât a elementelor de fapt, cât şi a normelor legale incidente, este greşită.

În realitate, S.C. A. S.R.L. şi-a continuat activitatea de creştere a puilor, deoarece autorizaţia sa era valabilă timp de 5 ani, iar după efectuarea formalităţilor de transfer a exploataţiei, activitatea a fost continuată de cea de-a doua societate, de asemenea, autorizată.

Înalta Curte constată că în data de 28.11.2013, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a dorit să realizeze formalităţile de transfer a exploataţiei, însă acest aspect nu s-a putut realiza şi, în vederea efectuării operaţiunii a fost nevoită (şi nu de bunăvoie) să arată că nu doreşte să mai continue activitatea deoarece, astfel cum a precizat şi DSVSA Neamţ, nu poate fi emisă o altă autorizaţie, cât timp prima autorizaţie sanitar-veterinară este folosită de o altă societate.

Se remarcă faptul că, potrivit legislaţiei interne, nu pot coexista nouă autorizaţii sanitar-veterinare pentru aceeaşi exploataţie, însă în vederea transferului de exploataţie, tot în conformitate cu legea internă, dar şi cu reglementările europene, ambele societăţi sunt obligate să arate care este numărul autorizaţiei ce le-a fost emisă, ceea ce reprezintă o neconcordanţă clară a legislaţiei specifice.

Prin urmare, dispoziţiile invocate de recurenta-pârâtă, respectiv, pct. 6 lit. A) - Criterii de eligibilitate generale din Ghidul Solicitantului aprobat prin Decizia APIA nr. 156/2013, pct. 2.1.3. din Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 şi pct. 2.3.6.2 din Manualul de Proceduri a fost respectat de intimatele-reclamante deoarece ambele societăţi au deţinut/deţin autorizaţie sanitar-veterinară pentru perioada în care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul exploataţiei de creştere a puilor.

Faţă de acestea şi ţinând seama că prin motivele de recurs nu s-au adus critici celorlalte aspecte care au condus la admiterea acţiunilor conexe, respectiv nemotivarea actului administrativ, inexistenţa unei note de constatare/proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. şi lipsa prejudiciului, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău împotriva sentinţei nr. 111 din 25 iunie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.