Inadmissibility of revision for contradictory judgments where underlying dispute lacked mandatory prior administrative procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin încheierea de şedinţă nr. 2940 din 1 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost strămutată judecarea cauzei care formează obiectul dosar nr. x/2015 de la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la Curtea de Apel Tg-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Braşov şi, în consecinţă, s-a dispus anularea parţială a Deciziei de impunere nr. 1400 din 4 septembrie 2015, emisă de pârâta D.G.R.F.P. Braşov, respectiv dispoziţiile deciziei, privind obligarea la plată a reclamantului pentru suma de 13.435,60 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

1.2. Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de şedinţă publică din data de 01.03.2016, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Braşov, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cu prioritare a excepţiei lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond, fiind invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a învederat faptul că printr-o interpretare şi aplicare eronată a legii, instanţa fondului a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare şi a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de intimatul-reclamant, reţinând în mod greşit lipsa calităţii de funcţionar public a acestuia, fără a mai analiza fondul cauzei.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind nelegală angajarea răspunderii civile a reclamantului, reţinând în mod greşit că instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin reprezentant, faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, însă prin aceste dispoziţii sunt reglementate gradele profesionale ale funcţiilor publice de execuţie.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea în totalitate a dispoziţiilor sentinţei nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov.

În considerente, s-a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituie o considerabilă excepţie de la regula obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, regulă instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-reclamant a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 reprezintă doar o excepţie de la regula stabilită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu se poate completa cu aceste prevederi, excepţia invocată neavând fundament legal, prima instanţă respingând-o în mod corect.

1.3. Prin Decizia nr. 54/R din 01.02.2017, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin decizia de imputare nr. 1400 din 4 septembrie 2015 emisă de D.G.R.F.P. Braşov, s-a dispus obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 13.435,60 RON cu titlu de prejudiciu cauzat, la care se adaugă dobânzi şi majorări/penalităţi de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până la data recuperării sumei.

Curtea a reţinut că nu se poate susţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a menţine timp de 3 ani (în situaţia în care s-ar considera că se aplică termenul general de prescripţie pentru atacarea actului administrativ, şi nu cel special, adică situaţia în care atacarea ordinului/dispoziţiei de imputare nu ar fi supusă condiţiilor şi termenelor stabilite de Legea nr. 554/2004), incertitudinea asupra caracterului actului administrativ prin care s-a angajat răspunderea materială a funcţionarului public, până la expirarea acestui termen.

S-a statuat că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie în speţă, în sensul că înainte de a se adresa instanţei competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contenciosul administrativ conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil a refuzat să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ, iar în aceste condiţii, dreptul la acţiune în sens material se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal pentru soluţionarea cererii.

În speţă, Curtea a reţinut că intimatul-reclamant înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ cu cererea de anulare parţială a deciziei de impunere nr. x din 4 septembrie 2015 emisă de D.G.R.F.P. Braşov nu a parcurs procedura prealabilă, deşi avea această obligaţie legală, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond, prin trimitere la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 188/1999, străine de chestiunea litigioasă tranşată prin încheierea de şedinţă publică din 1.03.2016, este în mod vădit nelegală.

2. Cererea de revizuire. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

2.1 Împotriva Deciziei nr. 54 din 01 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosar nr. x/2015 a formulat revizuire A., solicitând admiterea acesteia, cu anularea în tot a deciziei şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului declarat de către D.G.R.F.P. Braşov, cu menţinerea sentinţei civile nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2015, invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. La data de 21 februarie 2017, revizuentul A. a depus la dosar o cerere prin care invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la principiile fundamentale privind accesul liber la justiţie statuat prin art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României.

În motivarea excepţiei a arătat că, prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut ca motiv de revizuire contradictorialitatea de hotărâri, iar atingerile aduse autorităţii de lucru judecat prevăzută la art. 430 C. proc. civ. constituie un motiv suficient şi necesar pentru ca orice parte să poată cere reformarea hotărârii judecătoreşti pe calea extraordinară de atac.

Principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată într-un alt proces.

A mai invocat dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Drept urmare, se pune problema motivaţiei pentru care cererea de revizuire întemeiată pe contradictorialitate de hotărâri poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri numai dacă aceasta evocă fondul, în condiţiile în care autoritatea de lucru judecat protejează şi acele hotărâri care dezleagă unele excepţii procesuale (ex. inadmisibilitatea).

În atare situaţie, revizuentul a considerat că interdicţia de drept amintită anterior, reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduce atingere dreptului fundamental la liberul acces la justiţie, îngrădind nejustificat accesul părţilor la calea extraordinară de atac a revizuirii, în cazul în care autoritatea de lucru judecat priveşte o excepţie procesuală, invocându-se Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 a Curţii Constituţionale.

3. Soluţia instanţei asupra revizuirii. Soluţia instanţei asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Cauza având ca obiect cererea de revizuire a fost strămutată de la Curtea de Apel Braşov la Curtea de Apel Piteşti prin încheierea de şedinţă nr. 1146 din 22 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş din Dosar nr. x/2015.

4. Calea de atac exercitată

La data de 16 mai 2017, revizuentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 564/2017 a Curţii de Apel Piteşti, criticând atât soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

4.1. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a solicitat casarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă şi să se constate că nu este incident niciun motiv care să determine acest caracter al excepţiei de neconstituţionalitate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

A arătat că de soluţionarea aceste excepţii ţinea, de esenţă, admisibilitatea cererii de revizuire în ansamblul său, fiind o încălcare a dreptului fundamental la apărare faptul ca instanţa să-i respingă singura cerere, singura cale care putea demonstra caracterul admisibil al cererii de revizuire.

Astfel, a solicitat îndreptarea deciziei Curţii de Apel Piteşti şi a-i permite dovedirea admisibilităţii cererii de revizuire prin transmiterea spre competentă soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate către Curtea Constituţională.

5. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, cât şi pe soluţia de respingere a revizuirii, ca inadmisibilă.

6. Decizia instanţei de control judiciar asupra recursului vizând respingerea sesizării Curţii Constituţionale

6.1. Sesizată cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-revizuent A. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pronunţată prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, avându-se în vedere celeritatea soluţionării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

6.2. Înalta Curte, verificând decizia recurată, constată că recursul vizând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Articolul a cărui neconstituţionalitate este invocată de recurent are următorul conţinut:

"Art. 508 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

(...)

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

(...)."

Recurentul-revizuent critică, în esenţă, acest articol din perspectiva unei aşa-zise încălcări a accesului la justiţie, susţinând că obiect al revizuirii reglementate de pct. 8 al art. 508 pot fi doar hotărârile definitive potrivnice pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Astfel, în opinia recurentului, hotărârile care nu evocă fondul, dar care statuează asupra unei excepţii procesuale, sunt excluse de la calea de atac a revizuirii întemeiate pe pct. 8, deşi autoritatea de lucru judecat, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., protejează şi acele hotărâri care dezleagă unele excpeţii procesuale (ca, de exemplu, inadmisibilitatea).

6.3. Înalta Curte constată că obiectul sesizării Curţii Constituţionale formulate de recurentul-revizuent, aşa-zisa neconstituţionalitate a alin. (1) pct. 8 al art. 508 C. proc. civ., este explicitat de art. 508 alin. (2) C. proc. civ., care dispune:

"(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Deci, textul legal menţionează, în mod expres, faptul că pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 7-10 (a se citi punctele 7, 8, 9 şi 10) sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, acelaşi articol a cărui neconstituţionalitate este invocată de recurentul-revizuent, art. 508 C. proc. civ., prevede, la alin. (2), exact ceea ce recurentul urmăreşte să obţină prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv includerea în obiectul revizuirii reglementate de pct. 8 - hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat -, şi a hotărârilor care nu evocă fondul.

Deci, în cauză, nu este îndeplinită condiţia legăturii normei vizate de excepţia de neconstituţionalitate cu cauza, recurentul interpretând trunchiat dispoziţiile art. 508 C. proc. civ.

6.4. În ceea ce priveşte soluţionarea recursului revizuentului A. formulat împotriva soluţiei pronunţate prin Decizia nr. 564/2017 a Curţii de Apel Piteşti, de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, urmând a fi întocmit şi comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pronunţată prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.