Validity of mediation contract signed without prior joint invitation of all parties under Law No. 192/2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 10 aprilie 2014 sub nr. x/101/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul de Mediere pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 336 din 29 martie 2014 emisă de Consiliul de Mediere prin care a fost sancţionat cu suspendarea din profesia de mediator pe o perioadă de 6 luni, cuprinsă în perioada martie - septembrie 2014 inclus

Prin sentinţa nr. 2418 de la 5 Septembrie 2014 Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Consiliul de Mediere, cu sediul în mun. Bucureşti, Bucureşti, având ca obiect anulare act administrativ Hotărârea nr. 336 din data de 29 martie 2014. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 72 din 11 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Consiliul de Mediere, a anulat Hotărârea nr. 336 din data de 29 martie 2014 emisă de Consiliul de Mediere şi a obligat pârâtul Consiliul de Mediere la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinţei nr. 72 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Consiliul De Mediere a declarat recurs.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurent pe dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator respectiv a dispoziţiilor legale care reglementează procedura de mediere şi contractul de mediere.

Recurentul-pârât critică ca nelegală soluţia primei instanţe prin care a fost admisă acţiunea şi anulată Hotărârea de sancţionare nr. 336 din 29 martie 2014 pe motiv că instanţa de fond a apreciat în mod greşit normele de drept material care reglementează obligaţiile mediatorului în ceea ce priveşte încheierea contractului de mediere, obligaţii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 192/2006.

Se arată că în cauză intimatul-reclamant în calitate de mediator nun a respectat obligaţiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 192/2006 fiind angajată în mod legal răspunderea disciplinară a mediatorului pentru activitatea de mediere desfăşurată cu ocazia încheierii contractului de mediere nr. 382 din 14 octombrie 2013 încheiat ca urmare a cererii de mediere formulată la data de 11 octombrie 2013 de către Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Se arată că prima instanţă a apreciat greşit şi nelegal în sensul că reclamantul-intimat nu a săvârşit o abatere disciplinară în legătură cu activitatea de mediere desfăşurată la cererea depusă la cabinetul său la data de 11 octombrie 2013.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea acţiunii şi menţinerea a actelor contestate ca legal emise.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente.

Sentinţa atacată prin care a fost anulată hotărârea de sancţionare nr. 336 din 29 martie 2014 emisă de recurentul-pârât Consiliul de Mediere prin care a fost sancţionat reclamantul-intimat în calitate de mediator este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile respectiv a dispoziţiilor art. 43 alin. (4), art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 192/2006 care reglementează procedura de mediere, condiţiile încheierii contractului de mediere şi procedura încheierii medierii.

Curtea analizând soluţia recurată constată, contrar celor reţinute de prima instanţă, că reclamantul-intimat în calitate de mediator nu şi-a respectat obligaţiile de mediator în legătură cu soluţionarea cererii de mediere nr. 378 din 11 octombrie 2013 formulată de Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Astfel, reclamantul-intimat a încheiat contractul de mediere nr. 382 din 14 octombrie 2013 în lipsa convocării celeilalte părţi din mediere, respectiv Asociaţia B. "Z" Iaşi care a fost convocată la mediere prin invitaţia 382 din 16 octombrie 2013 deci la o dată ulterioară încheierii contractului de mediere în concret invitaţia prin forţă fiind trimisă la 16 octombrie 2013 în condiţiile în care contractul de mediere a fost încheiat la data de 14 octombrie 2013.

În cauză mediatorul nu a respectat dispoziţiile art. 43 alin. (4) şi art. 44 din Legea nr. 192/2006 care prevăd obligaţia invitării părţilor la mediere, fiind interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere şi încheierea contractului de mediere numai cu una dintre părţi. Reclamantul - intimat a încheiat contractul de mediere numai cu una dintre părţile în conflict nerespectând condiţiile de valabilitate pentru încheierea acestui contract respectiv convocarea tuturor părţilor şi acceptarea de către ambele părţi a tuturor clauzelor contractului de mediere în vederea stingerii pretenţiilor pe cale medierii.

În cauză nu a existat mediere una dintre părţi fiind convocată ulterior încheierii contractului de mediere din 14 octombrie 2013, acest contract fiind încheiat cu nerespectarea procedurii prealabile încheierii contractului de mediere, împotriva dispoziţiilor art. 43-44 din Legea nr. 192/2006 şi a dispoziţiilor art. 45 din acelaşi act normativ.

În condiţiile în care contractul de mediere nu putea fi legal încheiat în cauză nu era îndeplinite şi aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 pentru încheierea procedurii de mediere.

În condiţiile în care Asociaţia B. Iaşi nu s-a aflat în nici una din situaţiile prevăzute de art. 56 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 lit. a), b), c) nu se putea legal încheia un proces-verbal de închidere a mediere deoarece această procedură nu a avut loc pentru acest motiv, Curtea nu va reţine ca valabilă susţinerea primei instanţe, în sensul că nu a fost prejudiciată vreo persoană de activitatea pe care a desfăşurat-o reclamantul în calitate de mediator.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.

Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rejudecând va respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul de Mediere împotriva sentinţei nr. 72 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.