Audiovisual right to reply: justifiability of CNA refusal and scope of judicial review under Law 554/2004 and Audiovisual Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.10.2014, reclamanta Fundaţia A.-Filiala Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional al Audiovizualului şi S.C. B. S.A., anularea deciziei C.N.A. nr. 9042/RF din 18.09.2014, cu consecinţa obligării pârâtului C.N.A. să îi recunoască dreptul la replică, constatarea încălcării de către postul de televiziune B. a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c), art. 41 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 şi art. 30, art. 40 şi art. 49 din Decizia nr. 220/2011, cu consecinţa obligării pârâtului C.N.A. să emită un act administrativ prin care să oblige postul de televiziune B. să-i acorde dreptul la replică, precum şi obligării pârâtului C.N.A. să emită o decizie de sancţionare contravenţională a postului de televiziune B. pentru refuzul nejustificat de acordare a dreptului la replică.

Prin încheierea din 08.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 782 din data de 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia A.-Filiala Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Al Audiovizualului şi S.C. B. S.A.; s-a anulat decizia C.N.A. de respingere a cererii reclamantei, înregistrate sub nr. x din 18 iulie 2014, privind recunoaşterea şi acordarea dreptului la replică, comunicată acesteia prin adresa nr. x/RF din 18.08.2014, a fost obligat pârâtul C.N.A. să emită o decizie, prin care să recunoască dreptul reclamantei la replică şi să oblige postul de televiziune B. să acorde reclamantei dreptul la replică, în ceea ce priveşte următoarele aspecte de fapt, ce au fost prezentate de către persoanele intervievate şi/sau de către reporter în cadrul emisiunii "În premieră", difuzate la data de 22.06.2014, începând cu ora 21.00:

1) ascunderea copiilor, pentru a nu se întâlni cu persoanele interesate a adopta, precum şi influenţarea acestora de către personalul complexului C. (secvenţe relevante: reporter:

"D., proprietarul căminului C. din Braşov, s-ar fi opus cu îndârjire ca E. să plece în Italia. Interdicţia a fost extinsă apoi şi asupra altor copii din acelaşi centru"; F.:

"până nu s-au închis adopţiile internaţionale, eram ascunşi prin diferite locuri. Nu ni se dădea voie să ieşim nici până la poartă, nici până la magazin. (…) Am fost ţinuţi ascunşi, ca să nu avem contact cu ei. Şi la şcoală eram păziţi"; G.-preşedintele Asociaţiei H.:

"Directorul de la complexul C. le-a spus: trebuie să le spuneţi judecătorilor că nu vreţi să plecaţi la familiile adoptive, pentru că noi am văzut copii adoptaţi cărora li s-a tăiat capul, ca să li se ia creierul, iar copiii au rămas pe câmp"; reporter:

"I. a fost tot la C. şi a trăit aceeaşi dramă a dublului abandon. La fel ca şi ceilalţi copii din centru C., a fost ascuns până când adopţiile internaţionale au fost blocate oficial, iar belgienii au renunţat. Şi lui i s-a spus că va fi omorât pentru organe"; reporter:

"J. este încă una dintre victimele căminului de la care a pornit scandalul adopţiilor internaţionale. A fost ascuns ca să nu fie înfiat, în timp ce fratele lui, K., pleca în America la familia lui adoptivă"; L.:

"Pentru ce mi s-a întâmplat mie, o parte din vină o au cei de la orfelinat");

2) efectuarea unor donaţii internaţionale în conturi individuale deschise pe numele copiilor din complexul C. (secvenţe relevante: I.:

"Se fac donaţii şi copilul nu vede nicio fărâmitură. Copiii abandonaţi sunt fabrică de făcut bani pentru statul român"; reporter:

"Şi în special pentru centrul din Braşov, spune Marian. Pe vremea aceea, susţin cei care au trăit în cămin, fiecare copil avea deschis un cont, în care sponsori din afara ţării au virat ani de zile bani, pentru ca orfanii să-i poată folosi la majorat. Când au vrut să-i acceseze însă…"; I.:

"S-a blocat contul. Şi i-am dat în judecată"; reporter:

"La fel au făcut aproape toţi colegii lui");

3) existenţa unei "camere de pedepse" în incinta complexului C. (secvenţe relevante: reporter:

"J. nu are de spus decât poveşti de groază, cum ar fi amintirile lui din camera de pedepse"; J.:

"Aveai gratii la geam, plasă, geamurile bătute în cuie (…). Îţi ofereau pastila magică, un tranchilizant ceva, care te adormea cu totul");

4) circumstanţele internării lui M. la Spitalul de copii Braşov, secţia psihiatrie în ianuarie 2004 (secvenţe relevante: M.: "pentru că zâmbeam mereu, am fost internat la Spitalul de neuropsihiatrie. Au zis că sunt nebun").

A fost obligat pârâtul C.N.A. să analizeze şi să soluţioneze sesizarea reclamantei, înregistrate sub nr. x din 18 iulie 2014, cu privire la sancţionarea contravenţională a S.C. B. S.A., din prisma dispoziţiilor art. 90 alin. (1) lit. d) rap. la art. 41 alin. (1), respectiv art. 90 alin. (1) lit. g) rap. la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2002, precum şi ale art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 rap. la art. 30, 40 şi 49 din Decizia C.N.A. nr. 220/2011.

A fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 782 din 19 martie 2015 şi a încheierii din 8 ianuarie 2015 a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, iar împotriva sentinţei nr. 782 din 19 martie 2015 a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNA are ca obiect încheierea din 8.01.2015 prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de recurentul CNA şi sentinţa recurată din 19.03.2015 prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei-intimate.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurentul-pârât CNA pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, existenţa unei motivări contradictorii şi aplicarea greşita a normelor de drept material, motivele de recurs fiind invocate atât în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015 cât şi împotriva sentinţei civile din 19.03.2015.

Recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015.

Recurentul-pârât critică soluţia dispusă prin încheierea recurată prin care instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de autoritate în raport de răspunsul comunicat intimatei-reclamante prin adresa nr. x/RF din 18.09.2014.

Recurentul-pârât susţine că prima instanţă în mod nelegal a calificat adresa contestată, prin care a fost analizată solicitarea reclamantei de acordare a dreptului de replică de către intimatul - fost B., ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a cauzei în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului-pârât CNA această adresă nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii privind acordarea dreptului la replică în condiţiile în care solicitarea privind acordarea dreptului la replică a fost respinsă ca urmare a neîntrunirii numărului legal de voturi pentru a se soluţiona cererea reclamantului în mod favorabil.

Recurentul-pârât CNA arată că adresa contestată nu reprezintă un act administrativ tipic în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar motivarea primei instanţei privind calificarea adresei ca fiind un act administrativ asimilat este motivată contradictoriu fiind nelegală şi dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

În opinia reclamantului-intimat prin obligarea postului B. să acorde dreptul la replică reclamantului-intimat instanţa de fond, ca instanţă de contencios administrativ a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Se solicită admiterea recursului în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii şi respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 782 din 19 martie 2015 se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 6 C. proc. civ. recurentul-pârât arată că soluţia de admitere în parte a acţiunii este motivată contradictoriu în ceea ce priveşte stabilirea naturii juridice a adresei nr. x/RF din 18.09.2014. Se arată că în mod greşit s-a apreciat că adresa contestată deşi nu a îmbrăcat forma unei decizii formale de respingere a fost analizată ca fiind un refuz expres şi nejustificat de soluţionare a cererii de acordare a dreptului la replică, în condiţiile în care prin adresa contestată i s-a comunicat reclamantului faptul că solicitarea de acordare a dreptului la replică de către postul B. nu a întrunit numărul legal de voturi pentru a fi aprobată în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului.

În ceea ce priveşte la constatările primei instanţe având ca obiect pretinsul refuz nejustificat de soluţionare a sesizării privind obligarea postului de televiziune B. să acorde dreptul la replică se susţine că hotărârea recurată este nelegală deoarece norma invocată respectiv art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului nu este aplicabilă iar condiţia prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ nu este îndeplinită.

Aceasta deoarece textul replicii transmis de intimata-reclamantă postului de televiziune a conţinut elemente străine de conţinutul raportului, textul trebuind să se refere numai la faptele neadevărate şi faptul că acesta era prea lung, textul replicii depăşind necesarul dreptului la replică condiţie reglementată la art. 55 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 8.01.2015 şi a sentinţei pronunţate şi respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.

Motivele de recurs au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti existenţa unei motivări contradictorii care nu sprijină sentinţa recurată şi aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material care reglementează acordarea dreptului la replică.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. nu arată în concret aspectele de fapt care au justificat concluzia existenţei acestui motiv de casare.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-pârâtă invocă faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate, în condiţiile în care nu erau îndeplinite pe fond condiţiile acordării dreptului la replică, respectiv dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Codul audiovizualului.

Aceasta deoarece arată recurenta acesta ca post nu avea dreptul de a cenzura textul reprezentând dreptul la replică . Acesta putea fi difuzat în integralitate sau refuzat la difuzare ca necorespunzând dispoziţiilor legii.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă aplicarea greşită a legii în sensul că acţiunea admisă a primit o altă obligaţiei cea solicitată de către reclamant prin acţiune fiind încălcate dispoziţiile art. 397 alin. (1) teza II C. proc. civ., instanţa acordând prin dispozitiv altceva decât s-a solicitat de reclamanta-intimată prin acţiune.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate respingerea acţiunii ca neîntemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cauzei în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de S.C. B. S.A. în principal ca tardiv formulat, solicitând în solidar respingerea recursului ca nefondat. Aceleaşi concluzii pe fond au fost depuse cu privire la recursul declarat de recurentul pârât CNA.

Recursurile au fost admise în principiu conform încheierii din 21 noiembrie 2017 fiind apreciat ca fiind în termen formulat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că ambele hotărârii contestate - încheierea din 8.01.2015 şi sentinţa civilă nr. 782 din 19 martie 2015 sunt legale, recursurile fiind nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015. Prin această încheiere interlocutorie, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de recurentul-pârât CNA cu privire la adresa nr. x/RF din 18.09.2014 asimilată de prima instanţă unui act administrativ conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. Prima instanţă motivat şi fără depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a analizat adresa contestată ca fiind un act administrativ asimilat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în sensul că poate analizat pretinsul refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei având ca obiect obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.A. acordarea dreptului la replică.

Prin adresa contestată din 18.09.2014, contrar celor susţinute de recurentul-pârât CNA, această autoritate prin răspunsul comunicat a respins cererea reclamantei de acordare a dreptului la replică motivând printre alte argumente că " pe durata emisiunii nu s-a făcut niciun moment referire directă la Fundaţia A. sau la vechea denumire a acesteia Fundaţia N. Faţă de această soluţie administrativă, care nu reprezintă un simplu răspuns la o petiţie formulată în baza Legii nr. 544/2011, prima instanţă a aplicat corect normele legale şi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, acţiunea reclamantei fiind admisibilă urmând a fi analizată pe fond existenţa sau nu a condiţiilor unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului.

Aceasta nu reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece instanţa nu a soluţionat în direct o cerere aflată în competenţa CNA ci a analizat dacă actul asimilat emis de CNA reprezintă, în sensul Legii nr. 554/2004, un exces de putere, prin exercitarea dreptului de apreciere, privind neacordarea dreptului la replică, prin încălcarea condiţiilor legale care reglementau acest drept.

Iar instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a analizat dacă în cauză există sau nu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi CNA şi S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 782 din 19 martie 2015 sunt nefondate pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri având în vedere motivele comune de recurs invocate de părţile pârâte.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ. sunt nefondate, soluţia de admitere în parte a acţiunii fiind motivată corect în fapt şi în drept cu respectarera dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

În cauză nu a fost identificată de Curte o motivare contradictorie sau o lipsă a motivării pe susţinerile recurentei S.C. B. S.A. neputându-se reţine că prin soluţia de admitere în parte a acţiunii şi de acordare a dreptului la replică instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Prima instanţă a analizatt corect şi logic sesizarea reclamantei către CNA care a avut ca obiect atât recunoaşterea dreptului la o replică cât şi solicitarea de sancţionare contravenţională a postului B. S.A.

Prima instanţă a analizat ambele solicitări şi a admis numai prima solicitare constatând că în mod nejustificat s-a reefuzat acordarea dreptului.

Cu privire la cea de-a doua solicitare privind sancţionarea contravenţională prima instanţă a respins-o cu respectarea atribuţiilor puterii judecătoreşti ţinând cont că această solicitare nu a primit-o primă rezolvare administrativă, iar instanţa nu putea exercita controlul de legalitate specific.

Aceasta deoarece nu exista un act administrativ tipic sau asimilat care urma să fie analizat de către instanţa de contencios administrativ. În mod corect prima instanţă a obligat CNA să analizeze cererea reclamantei cu privire la sancţionarea contravenţională a S.C. B. S.A.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. este nefondat, soluţia de admitere în parte a acţiunii fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului şi art. 55 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.

Prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului obligând recurentul-pârât CNA să soluţioneze cererea reclamantei din 18.07.2014 cu privire la sancţionarea contravenţională a S.C. B. S.A. Această cerere nu a fost soluţionată administrativ instanţa lăsând libertatea de apreciere a CNA-ului cu privire la această solicitare, nefiind de competenţa sa să aprecieze dacă se impune sancţionarea postului sau nu.

Pe situaţia de fapt a neacordării dreptului la replică şi aprecierea existenţei sau nu a unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, Curtea apreciază că în mod corect instanţa a constatat că reclamanta era îndreptăţită la acordarea dreptului la replică şi că refuzul CNA de constatare a acestui drept refuz comunicat prin adresa contestată este nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) şi i) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect nu s-a reţinut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 55 lit. c) din Codul audiovizualului deoarece nu s-a probat că dreptul la replică a fost refuzat că textul replicii ar fi fost prea lung 353 pagini incluzând anexe în condiţiile în care nu s-a probat împrejurarea că s-ar fi solicitat reclamantei scurtarea textului şi că aceasta nu ar fi acceptat.

În mod corect Curtea a analizat caracterul pretins nelegal relevant prin acţiune şi a constatat caracterul nejustificat al refuzului de acordare a dreptului la replică în raport de faptele reclamate respingând motivat apărările formulate de recurenta B. S.A.

Prima instanţă a analizat posibilităţile radiodifuzorului de a refuza dreptul la replica prin raportare la art. 55 din Decizia nr. 220/2011 şi la situaţia concreta a spetei, concluzionând in mod corect ca dispoziţiile acestui articol nu sunt aplicabile in condiţiile in care: B. nu a probat că a respectat principiul audiatur et alterapars, B. nu a solicitat scurtarea textului replicii, iar instanţa a admis acţiunea doar cu privire la fapte şi nu şi la judecaţi de valoare. Astfel, B. nu a putut invoca cu succes in apărarea sa dispoziţiile art. 55 din decizia nr. 220/2011.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legal emise încheierea din 8.01.2015 şi sentinţa civilă nr. 782 din 19 martie 2015 pronunţate de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei nr. 782 din 19 martie 2015 şi a încheierii din 8 ianuarie 2015 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 782 din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.