Securitate status: whether directed informant surveillance violated fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicita constatarea calităţii de lucrător al fostei Securităţi a acestuia din urmă.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 107 din 15 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Brăila, Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca nefondată.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs, reclamantul CNSC a arătat, în esenţă, următoarele:

Se arată că verificarea domnului A., sub aspectul existenţei calităţii de lucrător al Securităţii s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Intimatul, având gradul de plutonier major în cadrul Postului de Miliţie al comunei Scrada, judeţul Gorj (1976, 1977), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost condamnat politic, cu scopul "stabilirii activităţii prezente" a acestuia şi a instruit informatori din legătura personală a domniei sale pentru a obţine informaţii privind viaţa privată a urmăritului, precum şi despre opiniile acestuia faţă de regimul comunist, indicându-le concret informatorilor ce categorii de date prezintă interes.

Încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul intimatului, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, fără acordul acesteia şi fără ca ea să afle că informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

- Consideră recurenta că nu prezintă relevantă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente.

Ofiţerii sau subofiţerii adoptau o poziţie activă în raport cu informatorii, care erau instruiţi de ofiţeri sau subofiţeri cu privire la persoana despre care ar fi trebuit să furnizeze informaţii, cu privire la categoriile de informaţii care interesau Securitatea, precum şi cu privire la modalitatea de obţinere a informaţiilor.

De asemenea, ofiţerii sau subofiţerii luau hotărâri cu privire la folosirea informaţiilor primite în procesul de urmărire informativă, generând noi ingerinţe ale Securităţii în viaţa privată a celui urmărit.

Mai mult, această situaţie dovedeşte încălcarea dreptului la libertatea de opinie şi de exprimare, prevăzut de art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Potrivit articolului 19 al Declaraţiei, libertatea de opinie, de care trebuie să se bucure orice individ, "implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale".

În speţă, domnul B. era urmărit, la iniţiativa intimatului, pentru a se afla care erau opiniile sale, astfel, rezultă, în mod evident, o încălcare a dreptului la libertatea de opinie şi de exprimare.

În esenţă, prima instanţă a arătat că intimatul nu ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului întrucât "trebuie să existe o legătură directă şi clară de cauzalitate între, pe de o parte, conţinutul fiecărei rezoluţii aplicate de pârât pe de o parte (măsurile dispuse) şi, pe de altă parte, conţinutul notelor informative care să probeze că rezoluţiile au fost aduse la îndeplinire, în concret".

- Prima instanţă, în mod greşit, a ajuns la concluzia că notele informative sunt preponderent favorabile persoanelor urmărite, ceea ce, potrivit sentinţei atacate, ar duce la concluzia că, în speţă, nu ar fi fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale.

Se mai arată că a fost analizat conţinutul notelor informative, ca şi cum în cauză s-ar fi cerut constatarea calităţii de colaborator al Securităţii cu privire la informatorii care au furnizat respectivele note.

Or, în acest sens, prima instanţă a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, ceea ce dovedeşte, o dată în plus, încălcarea şi aplicarea greşită a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage incidenţa art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Mutatis mutandis, un ofiţer sau subofiţer care, într-un alt caz - ar fi dispus interceptarea corespondenţei sau a convorbirilor telefonice ale unui cetăţean, ar fi încălcat drepturile celui urmărit indiferent dacă din conţinutul convorbirilor interceptate sau din conţinutul scrisorilor deschise abuziv rezulta că persoana urmărită nutrea convingeri potrivnice regimului comunist sau că avea opinii favorabile autorităţilor.

Tot astfel, în speţă, intimatul obţinea despre persoana urmărită informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată. Indiferent de conţinutul şi natura opiniilor exprimate de cei urmăriţi, simpla obţinere şi. mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate fără acordul acesteia şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată şi dreptului la libertatea opiniilor.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lucrător al Securităţii este:

"orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din textul legal citat rezulta doua condiţii pentru reţinerea calităţii de lucrător al fostei securităţi:

- persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989;

- în calitatea menţionată la pct. 1, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a reţinut corect că din probele administrate rezultă îndeplinirea acestei condiţii în persoana pârâtului, argumentele acestuia aduse în apărare fiind analizate şi respinse motivat şi detaliat.

Astfel, s-a reţinut că pârâtul a fost lucrător al fostei Securităţi, acesta a îndeplinit funcţia de ajutor de şef de post în cadrul postului de Poliţie Comuna Scrada, sat Berleşti, judeţul Gorj, având atribuţii de Securitate în acest fel.

Pârâtul a solicitat o probă cu expertiză grafologică deoarece a contestat scrisul şi semnătura sa, instanţa de fond a procedat la verificarea de scripte însă ulterior pârâtul a renunţat la această probă.

De asemenea, reclamantul-recurent CNSAS a depus la compartimentul Informaţii Clasificate al Curţii de Apel Bucureşti, înscrisuri cu caracter "secret de serviciu" . Despre acestea a luat cunoştinţă apărătorul pârâtului conform cererii de la fila 106 din dosar. Nici instanţa de fond şi nici apărătorul pârâtului nu au făcut vreo menţiune despre aceste înscrisuri, nefiind folosite în argumentele (prezentate) înfăţişate în motivarea sentinţei.

Pârâtul nu a formulat recurs împotriva acestei constatări a instanţei de fond în sensul îndeplinirii primei condiţii, aceea de a fi fost lucrător al Securităţii. În întâmpinarea depusă de pârât în recurs s-a arătat că în mod corect a reţinut instanţa că pârâtul în "calitate de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Recurenta CNSAS a apreciat corectă această constatare a Curţii de Apel Bucureşti, însă motivul de recurs este dezvoltat în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie - a încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pe care instanţa de fond a considerat-o neîndeplinită în cauză.

- Raţionamentul instanţei de fond este în sensul că activitatea desfăşurată de pârât conform Notei de constatare nr. DI/I/966 din 13.04.2013 şi a înscrisurilor ataşate nu a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei supravegheate informativ - fost condamnat politic.

Analizând conţinutul fiecărei rezoluţii solicitate de pârât pe notele informative şi conţinutul acestora din urmă, Înalta Curte constată contrar opiniei instanţei de fond că este îndeplinită în cauză cea de-a doua condiţie.

Prin supravegherea informativă asupra lui B., ca fost condamnat politic şi indicaţiile primite de informatori faţă de conduita lor viitoare şi discuţiile pe care trebuiau să le poarte, să le provoace deci în mod premeditat, chiar provocator, având în vedere că majoritatea indicaţiilor erau în legătură cu opiniile politice ale lui B. sau manifestări de orice fel din care să se traducă dacă este sau nu fidel politicii partidului comunist, în condiţiile în care acesta suferise o condamnare politică, este îndeplinită cea de-a doua condiţie.

Rezoluţiile au fost următoarele:

- "informatorul să mai discute cu B. despre ceea ce s-a realizat în ţara noastră, obiective mari, fabrici, uzine, etc. pentru a vedea cum se manifestă cel în cauză";

- "i s-a indicat să mai discute cu B. despre evenimentele ce apar în presă, aşa cum este în prezent cu publicaţii despre Congresul Sindicatelor pentru a vedea cum se manifestă",

- "informatorul să mai discute cu B. şi în viitor despre realizările statului nostru pentru a vedea cum se manifestă. De asemenea, să discute şi cu alte persoane care au făcut politică în trecut",

- "informatorul să poarte discuţii cu cel în cauză, în legătură cu vizitele ce se fac în ţara noastră de diferite persoane de conducere din alte ţări, pentru a vedea cum se manifestă";

- "informatorul să mal discuta cu cal în cauză despre evenimentele interne şi externe, ce se publică în presă sau la aparatul de radio, pentru a vedea cum se manifestă cel în cauză";

- "să discute cu el în continuare despre problemele politice, ce se comunică în ziare pentru a vedea cum se manifestă";

- "informatorul să discute cu acesta şi în continuare despre felul cum trăiau oamenii în trecut şi cum trăiesc astăzi, pentru a vedea cum se manifestă. De asemenea, să discute şi cu C. şi D. pentru a vedea aceştia ce spun";

- "informatorul să mai poarte discuţii cu acesta, pentru a vedea cum se manifestă. Să ne sesizeze despre aspecte din cadrul CAP".

Indicaţiile precum cele arătate constituie o încălcare evidentă a dreptului la viaţa privată, a dreptului oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale despre elemente care privesc modul de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.

Nu prezintă relevanţă că indicaţiile sau măsurile date de pârât au fost sau nu puse în practică, ceea ce este important este gradul de implicare foarte mare şi faptul că pârâtul trebuia sau putea să aibă reprezentarea urmărilor activităţii sale în sensul vătămării drepturilor lui B.

De asemenea, nu prezintă relevanţă faptul că în notele informative, sursele au relatat fapte pozitive, de mulţumire şi preaslăvire a regimului comunist. Dincolo de faptul că aceste note sunt departe de a reflecta adevărul acelor timpuri, fiind mai degrabă atent puse în propoziţie, compuse, încât să nu aibe vreo urmare negativă importantă, aşa cum s-a arătat mai sus, este atitudinea subiectivă a pârâtului care, chiar şi în condiţiile în care B. spunea despre cele mai mari satisfacţii şi mulţumiri faţă de regimul politic, el în continuare era bănuit (în mod firesc după condamnarea politică), că nu spune adevărul, dovadă că trebuia întrebat şi provocat în diverse feluri să-şi spună părerile despre conducerea politică a vremurilor.

Aprecierea instanţei de fond nu este corectă având în vedere că deşi se raportau de către sursele de informatori cele mai frumoase aprecieri şi mulţumiri faţă de regimul politic, totuşi lucrătorul de securitate insista în indicaţiile sale cu provocări şi discuţii despre opiniile politice ale lui B., fiind prezentă astfel o dihotomie între ce informări primea şi ce indicaţii dădea.

Tocmai această contradicţie conduce la ideea unei cunoaşteri a psihologiei abisale, profunde, a surselor de informatori, precum şi a lui B., pârâtul, lucrător al Securităţii realizând maniera ocolită în care comunicau sursele de informaţii, iar acest lucru subliniază factorul conştient în instrumentarea acestor cazuri ("dosare problemă").

A încălcat astfel pârâtul dreptul la viaţa privată - art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi dreptul la libera exprimare; art. 28 din Constituţia României 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică şi în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea, va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii în perioada 1976 - 1977.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 160 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea şi constată calitatea de lucrător al fostei Securităţi a pârâtului A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.