Priority of pre-existing transfer rights over post-contract exam result valorization in judicial promotion disputes

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei.

Obiectul contestaţiei, declarată în termen legal de contestatoarea A., îl constituie Hotărârea nr. 1150 din 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi adresa din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1150 din 6 noiembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 1 iunie 2014, formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Târgu-Jiu.

Prin adresa din 22 decembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că plângerea prealabilă este neîntemeiată, Hotărârile nr. 1075 din 21 octombrie 2014 şi nr. 1076 din 21 octombrie 2014, ambele adoptate de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus transferul doamnelor judecător B. şi C. de la Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj, fiind legale şi temeinice.

Contestatoarea a solicitat, prin contestaţia formulată, anularea celor două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecinţa dispunerii valorificării rezultatului concursului de promovare susţinut în data de 1 iunie 2014.

2. Motivele de fapt şi de drept invocate în sprijinul contestaţiei.

Contestatoarea A. a apreciat că hotărârile atacate sunt nelegale, nefiind respectată de către Consiliul Superior al Magistraturii o procedură echitabilă şi transparentă în soluţionarea cererii sale de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 1 iunie 2014.

A învederat contestatoarea că ceea ce a solicitat constant a fost constatarea, cât priveşte cele două posturi vacante efectiv la Tribunalul Gorj, secţia civilă, a existenţei concursului dintre cereri de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie şi cereri de transfer formulate de persoane care au dobândit gradul de judecător de tribunal ca urmare a promovării concursului de promovare pe loc susţinut în data de 10 noiembrie 2013.

Această stare de fapt şi de drept a fost soluţionată de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 când s-a pus în discuţie stabilirea ordinii de prioritate în examinarea cererilor de valorificare formulate de unii candidaţi la consursul de promovare şi cererile de transfer formulate de judecătorii promovaţi pe loc, acest raţionament având la bază Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 5 septembrie 2006 când a stabilit că "în raport cu judecătorii promovaţi pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie, în condiţiile art. 29 şi art. 32 din regulament, şi nu transferul unui judecător".

A precizat contestatoarea că cererea sa de valorificare îndeplinea toate condiţiile legale, existând loc liber vacant în perioada de vacantare, şi că în perioada de valorificare nu a existat nicio cerere de transfer care să îndeplinească condiţiile legale, astfel că se impune anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 şi anularea Adresei nr. 26319 din data de 22 decembrie 2015, şi admiterea cererii de promovare la Tribunalul Dolj, secţia civilă, urmare valorificării rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie susţinut în data de 1 iunie 2014.

3. Excepţiile şi apărările intimatului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat calificarea cererii formulate de A. drept contestaţie, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, şi pe cale de excepţie a invocat inadmisibilitatea contestaţiei formulate împotriva adresei nr. x din 22 decembrie 2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii şi în consecinţă respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri.

Totodată, s-a solicitat şi respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate împotriva adresei nr. x din data de 22 decembrie 2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, intimatul a învederat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, că actul atacat - adresa nr. x din data de 22 decembrie 2014 prin care contestatoarea a fost încunoştiinţată cu privire la soluţia dată plângerii prealabile formulate împotriva Hotărârilor nr. 1075 din 21 octombrie 2014 şi nr. 1076 din 21 octombrie 2014, pronunţate de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - nu se circumscrie noţiunii de act administrativ.

Astfel, scopul emiterii acestei adrese nu a fost acela de a produce, prin ea însăşi, efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar de a-i comunica petentei soluţia adoptată cu privire la plângerea prealabilă formulată.

Pe de altă parte, s-a arătat că contestatoarea invocă în mod greşit prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acestea reglementează calea de atac a recursului ce poate fi formulat doar împotriva hotărârilor pronunţate în fond de instanţele de contencios administrativ.

Faţă de cele expuse, având în vedere că adresa nr. x din data de 22 decembrie 2014 este un simplu act de informare, a apreciat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că cererea de anulare a acestei adrese este inadmisibilă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut, pe fond, că sunt neîntemeiate criticile formulate de contestatoare, pentru următoarele argumente:

I. Nu se poate reţine că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a fost încălcat dreptul contestatoarei de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 1 iunie 2014, întrucât dreptul la valorificare nu se naşte în mod direct la momentul ivirii unui post vacant.

Dimpotrivă, dispoziţiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiţie suspensivă: vacantarea unui post de execuţie în perioada de timp de 3 luni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadă de timp) şi inexistenţa unei cereri prioritare de transfer formulate pentru acelaşi post.

Posturile susceptibile de a fi ocupate ca urmare a admiterii cererilor de valorificare sunt doar acelea care devin vacante în acest termen de 3 luni sau ca urmare a unor măsuri adoptate în interiorul termenului.

La Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secţiei I civile, aşa cum rezultă din adresa nr. x din data de 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, iar aceste posturi au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer.

Secţia pentru judecători a analizat cu prioritate cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C., în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului nr. 298/2007 şi nr. 814/2014, având în vedere că acestea din urmă au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 1 iunie 2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

S-a considerat, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare, că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcţionarea la instanţa unde solicită transferul, înainte de organizarea examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depinde de vacantarea postului la instanţa de control judiciar.

Doamnele judecător B. şi C. au dobândit gradul de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, deci anterior desfăşurării concursului de promovare în funcţii de execuţie, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea.

Or, cum judecătorii care au solicitat transferul şi judecătorii care au solicitat valorificarea rezultatelor nu au participat la acelaşi concurs de promovare în funcţie de execuţie, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil, astfel încât nu sunt incidente nici dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

II. Nu se poate reţine că au fost nesocotite exigenţele de previzibilitate şi celeritate a procedurilor de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 1 iunie 2014, astfel cum acestea au fost interpretate prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, nr. 489/2013 şi nr. 814/2014, hotărâri care s-au raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, ale Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situaţiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condiţiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare şi cererile de transfer, aşa cum au fost stabilite prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 şi nr. 814/2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, s-a avut în vedere că pentru situaţia în care ar exista cel puţin două cereri, pentru un post la o instanţă de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până în momentul formulării cererii la altă instanţă, prioritate are aceasta din urmă.

Nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursurile de promovare în funcţii de execuţie, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

III. În cauza de faţă, contestatoarea A. a formulat contestaţie doar împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014, astfel că criticile de nelegalitate referitoare la analiza cererilor formulate de doamnele judecător B. şi C. privesc de fapt Hotărârile nr. 1075 şi nr. 1076 din data de 21 octombrie 2014 şi exced cadrului procesual cu care a fost investită instanţa de contencios administrativ.

De altfel, s-a solicitat a se constata că împotriva acestor hotărâri contestatoarea a formulat plângere, ce a fost respinsă ca neîntemeiată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturiidin data de 11 decembrie 2014, reţinându-se în esenţă că analizarea cererilor de transfer s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, fără a fi făcută o comparaţie între notele finale obţinute de magistraţii care au solicitat transferul şi magistraţii care au formulat cereri de valorificare, notele acestora din urmă fiind menţionate doar în contextul prezentării situaţiei de fapt, fără reţinerea vreunui efect juridic în ceea ce priveşte concursul dintre cererile de valorificare şi cererile de transfer.

IV. A mai considerat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că nu pot împieta asupra legalităţii hotărârii atacate nici susţinerile contestatoarei privind modalitatea în care au fost soluţionate cu prioritate cererile de transfer, în condiţiile în care cererea sa de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 1 iunie 2014 era anterioară solicitărilor formulate de doamenle judecător B. şi C.

În speţă se pune de fapt problema existenţei unor cereri concurente, cea a contestatoarei având ca obiect valorificarea rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 1 iunie 2014 şi cele de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C.

S-a făcut trimitere, sub acest aspect, la Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a stabilit că "solicitările de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului", cu respectarea principiului priorităţii dreptului mai vechi, precum şi la dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi s-a susţinut că ipoteza premisă a situaţiei contestate constă în existenţa a cel puţin două cereri concurente pentru un post la aceiaşi instanţă, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, formulată în termenul de 3 luni prevăzut de regulament, iar a doua este o cerere de transfer a aunui judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător şi a funcţionat până la momentul formulării cererii la o altă instanţă.

Or, s-a arătat, prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 şi nr. 814/2014 s-a stabilit o ordine de prioritate între dreptul la valorificare şi dreptul la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, gradul profesional fiind dobândit.

Astfel, făcând o aplicare a principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

Întrucât doamnele judecător B. şi C. au dobândit gradul profesional de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, anterior desfăşurării concursului de promovare în funcţii de execuţie organizate de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea A., s-a acordat prioritate cererilor de transfer.

A menţionat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin deciziile nr. 5275 din 20 noiembrie 2010 şi nr. 1227 din 4 martie 2013.

Prin urmare, a apreciat Consiliul Superior al Magistraturii că soluţionarea cu prioritate a cererilor de transfer formulate de doamenle judecător B. şi C. nu poate conduce la încălcarea prevederilor legale incidente în materia valorificării, astfel cum susţine contestatoarea.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi raportat la faptul că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei.

4. Analiza excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei formulate împotriva adresei nr. x din 22 decembrie 2014, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a motivelor de anulare invocate prin contestaţie şi a apărărilor formulate prin întâmpinare.

4.1. Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva adresei nr. x/2014 din data de 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin adresa mai sus menţionată, contestatoarei i s-a adus la cunoştinţă că plângerea prealabilă formulată de aceasta împotriva Hotărârii nr. 1075 din data de 21 octombrie 2014 (prin care s-a dispus transferul doamnei judecător cu grad profesional de tribunal B. de Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj începând cu data de 15 noiembrie 2014) şi a Hotărârii nr. 1076 din data de 21 octombrie 2014 (prin care s-a dispus transferul doamnei judecător cu grad profesional de tribunal C. de la Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj începând cu data de 15 noiembrie 2014), ambele emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost analizată în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 11 decembrie 2014, şi a fost apreciată ca neîntemeiată.

În raport de prevederile art. 29 alin. (7) şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este admisibilă contestaţia formulată de judecător sau procuror, întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) mai sus citate, în situaţia în care judecătorul sau procurorul a formulat contestaţie în procedura administrativă împotriva hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile, iar contestaţia a fost soluţionată fie de către secţia C.S.M., fie de către Plenul C.S.M., dar printr-o altă modalitate - cum ar fi în litigiu emiterea unei adrese - decât adoptarea unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Interpretarea în această manieră a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este logică şi raţională, în condiţiile în care vizează asigurarea accesului la justiţie în materia carierei şi drepturilor magistraţilor, ea fiind consacrată în jurisprudenţa instanţei supreme (cu titlu de exemplu, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 3296 din 17 septembrie 2014, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 5352 din 22 mai 2013, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 6588 din 9 octombrie 2013), şi adoptată ca soluţie de principiu, de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în data de 24 noiembrie 2014.

4.2. Referitor la contestaţia împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014, prin care, la punctul 2, a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut de contestatoare la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 1 iunie 2014, formulată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiată, urmând în consecinţă a fi respinsă.

În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererile înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul D. şi doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu, au solicitat promovarea în funcţie de execuţie la Tribunalul Gorj, secţia I civilă, conform art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 01 iunie 2014.

Din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare, rezultă că domnul D. şi doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu, au participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 01 iunie 2014, optând pentru promovarea la Tribunalul Gorj, secţia I civilă.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului, validate de către Plen la data de 18 iunie 2014, domnul judecător D. şi doamna judecător A. s-au clasat pe poziţiile a 2-a şi a 3-a, obţinând mediile generale 8.475 şi, respectiv, 7.525.

Plenul a constatat că respectivii candidaţi au obţinut note mai mari de 5 la toate materiile de concurs şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27 din Regulament.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Regulament, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului.

În ceea ce priveşte concursul din 01 iunie 2014, rezultatele finale au fost validate la data de 18 iunie 2014, astfel încât termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 18 septembrie 2014.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, termenul de valorificare a rezultatelor obţinute la un concurs de promovare este de 3 luni de la data validării concursului, iar potrivit art. 31 din acelaşi regulament toate termenle stabilite în cadrul acestuia se calculează potrivit art. 101 şi următoarele din C. proc. civ.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că termenul de valorificare de 3 luni prevăzut de Regulament reprezintă un interval de timp în interiorul căruia, pe de o parte, trebuie formulată o cerere de valorificare, iar, pe de altă parte, este necesar să se vacanteze posturi de execuţie de judecător, susceptibile de a fi ocupate prin valorificarea rezultatelor unui concurs de promovare ori să se adopte anumite măsuri care vor duce, ulterior, la eliberarea efectivă şi certă a unor astfel de posturi, şi că termenul prevăzut pentru valorificare nu poate fi supus întreruperii.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a remarcat că dispoziţiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiţie suspensivă: vacantarea unui post de execuţie în perioada de timp de 3 lni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadaă de timp) şi inexistenţa unei cereri prioritare de transfer formulate pentru acelaşi post.

Având în vedere argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cuprinsul deciziilor nr. 1657 din 18 martie 2011şi nr. 2262 din 14 aprilie 201, prin Hotărârea nr. 926 bis din data de 13 decembrie 2011 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a statuat cu valoare de principiu că, pentru soluţionarea cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, pot fi utilizate şi posturile devenite vacante cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul acestui termen.

La Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secţiei I civile, aşa cum rezultă din adresa din 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, posturi ce au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer.

În şedinţa secţiei pentru judecători din data de 21.10.2014 s-a decis admiterea a doua cereri de transfer formulate pentru cele două posturi vacante de la Tribunalul Gorj, posturi utile atât pentru transfer, cât şi pentru valorificare.

În cuprinsul hotărârilor menţionate, secţia pentru judecători a reţinut că doamnele judecător B. şi C. aveau la data întocmirii notei direcţiei de specialitate o vechime în gradul profesional de tribunal de 9 luni, dobândind acest grad ca urmare a promovării pe loc la concursul de promovare ale cărui rezultate au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013, iar domnii judecători D. şi A. au participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 01.06.2014, optând pentru Tribunalul Gorj, şi, ulterior, au solicitat valorificarea rezultatelor obţinute.

Secţia pentru judecători a constatat că prioritare în situaţia expusă sunt cererile de transfer, în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 şi 814/2014, având în vedere că doamnele judecător au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 01.06.2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat existenţa unor cereri de transfer prioritare pentru posturile de execuţie vacante la Tribunalul Gorj, împrejurarea ce conduce la imposibilitatea naşterii dreptului de valorificare a domnului judecător D. şi al doamnei judecător A.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, contrar celor susţinute în cerere, că dreptul la valorificare nu se naşte în momentul ivirii unui post vacant. Reglementarea modului în care are loc valorificarea rezultatelor concursului de promovare se regăseşte în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi Hotărârea nr. 814/2014 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au stabilit, cu valoare de principiu, între altele, şi prioritatea cererilor de transfer faşţăd e cererile de valorificare, în cazul unui grad obţinut anterior.

În realitate, s-a învederat, valorificarea este doar o cale prin care un judecător poate fi promovat în funcţii de execuţie; astfel promovarea în funcţii de execuţie a unui judecător paote avea loc pe două căi: pe de o parte, ca regulă, promovarea concursului, pe de altă parte, în situaţii clar delimitate legal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concurs de candidatul care nu a promovat.

Altfel spus, se poate vorbi despre un drept la promovare în funcţii de execuţie, iar nu despre un drept la valorifcarea rezultatelor, dreptul de promovare născându-se pentru cel care a promovat concursul la data validării rezultatelor prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Acelaşi drept, s-a învederat, se poate naşte şi pentru cel care nu a promovat concursul, dacă, în interiorul termenului de valorificare apare un post vacant la instanţa şi la secţia pentru care a candidat, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii rezultate din regulament dar şi din hotărârea de principiu. Or, în cazul celor doi solicitanţi nu era prezent dreptul la promovare, în condiţiile în care posturile vacatate ulterior concursului de promovare au fost ocupate, în mod legal, prin transferul altor judecători.

Cu privire la postul vacantat ca urmare a admiterii unei cereri de transfer de la Tribunalul Gorj în şedinţa secţiei pentru judecători din data de 21 octombrie 2014, în mod evient acest post devine vacant ca urmare a unei măsuri dispuse după împlinirea termenului de valorificare, respectiv la data de 21 octombrie 2014.

Astfel, la analiza solicitărilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 1 iunie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere situaţia posturilor vacante sau care urmează a se vacanta ca urmare a unor măsuri dispuse până la data de 18 septembrie 2014, la instanţele şi unităţile de parchet la care se solicită promovarea.

Or, conform datelor existente la nivelul Direcţiei resurse umane şi organizare, la Tribunalul Gorj, secţia I civilă, nu există posturi de execuţie vacante şi nici posturi ce urmează a se vacanta ca urmare a unor măduri dispuse în interiorul termenului de valorificare, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că se impune soluţionarea cererilor formulate de D. şi A.

În aceste condiţii, având în vedere lipsa posturilor de execuţie de judecător vacante la Tribunalul Gorj, secţia I civilă, precum şi expirarea termenului de valorificare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de valorificare formulate de domnul D. şi doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată prin hotărârea contestată, de respingere a cererii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 1 iunie 2014, formulată de contestatoarea A., este temeinică şi legală, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii făcând, prin raportare la starea de fapt din litigiu, pe deplin stabilită, o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi regulamentare în materie.

În primul rând, nu se poate reţine că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a fost încălcat dreptul contestatoarei de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 1 iunie 2014, întrucât dreptul la valorificare nu se naşte în mod direct la momentul ivirii unui post vacant.

Dimpotrivă, dispoziţiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiţie suspensivă: vacantarea unui post de execuţie în perioada de timp de 3 luni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadaă de timp) şi inexistenţa unei cereri prioritare de transfer formulate pentru acelaşi post.

Prin urmare, posturile susceptibile de a fi ocupate ca urmare a admiterii cererilor de valorificare sunt doar acelea care devin vacante în acest termen de 3 luni sau ca urmare a unor măsuri adoptate în interiorul termenului.

Cum corect s-a observat, la Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secţiei I civile, aşa cum rezultă din adresa nr. x din data de 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, iar aceste posturi au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer.

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat cu prioritate cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C., în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului nr. 298/2007 şi nr. 814/2014, având în vedere că acestea din urmă au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 1 iunie 2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

S-a considerat, prin hotărârea contestată, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare, că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcţionarea la instanţa unde solicită transferul, înainte de organizarea examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depinde de vacantarea postului la instanţa de control judiciar.

Rezultă, astfel, din actele dosarului, că doamnele judecător B. şi C. au dobândit gradul de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, deci anterior desfăşurării concursului de promovare în funcţii de execuţie, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat şi contestatoarea.

Or, cum judecătorii care au solicitat transferul şi judecătorii care au solicitat valorificarea rezultatelor nu au participat la acelaşi concurs de promovare în funcţie de execuţie, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil, astfel încât nu sunt incidente nici dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

În al doilea rând, nu se poate reţine nici că au fost nesocotite exigenţele de previzibilitate şi celeritate a procedurilor de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 1 iunie 2014, astfel cum acestea au fost interpretate prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, nr. 489/2013 şi nr. 814/2014, hotărâri care s-au raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, ale Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În mod evident, dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situaţiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condiţiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare şi cererile de transfer, aşa cum au fost stabilite prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 şi nr. 814/2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, s-a avut în vedere că pentru situaţia în care ar exista cel puţin două cereri, pentru un post la o instanţă de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până în momentul formulării cererii la altă instanţă, prioritate are aceasta din urmă.

În al treilea rând, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursurile de promovare în funcţii de execuţie, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

În fine, se mai constată, în cauză, că nu pot fi primite nici susţinerile contestatoarei privind modalitatea în care au fost soluţionate cu prioritate cererile de transfer, în condiţiile în care cererea sa de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 1 iunie 2014 era anterioară solicitărilor formulate de doamenle judecător B. şi C..

Indiscutabil în litigiu se pune de fapt problema existenţei unor cereri concurente, cea a contestatoarei având ca obiect valorificarea rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 1 iunie 2014 şi cele de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C., iar sub acest aspect prin Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit că "solicitările de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului", cu respectarea principiului priorităţii dreptului mai vechi.

Ipoteza premisă a situaţiei contestate constă în existenţa a cel puţin două cereri concurente pentru un post la aceiaşi instanţă, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, formulată în termenul de 3 luni prevăzut de regulament, iar a doua este o cerere de transfer a aunui judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător şi a funcţionat până la momentul formulării cererii la o altă instanţă.

Or, prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 şi nr. 814/2014 s-a stabilit o ordine de prioritate între dreptul la valorificare şi dreptul la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, gradul profesional fiind dobândit, iar prin hotărârea contestată, urmare a aplicării principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

În consecinţă, întrucât doamnele judecător B. şi C. au dobândit gradul profesional de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, anterior desfăşurării concursului de promovare în funcţii de execuţie organizate de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea A., în mod corect s-a acordat prioritate cererilor de transfer şi a fost respinsă cererea contestatoarei de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 1 iunie 2014.

4.4. Înalta Curte reţine, de asemenea, că respingerea contestaţiei formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1150 din 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se impune şi pentru a se da eficienţă efectului pozitiv al lucrului judecat, ce corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor judecătoreşti a chestiunii litigioase deja rezolvate într-un alt litigiu. în condiţiile în care chestiunea litigioasă dedusă judecăţii este practic aceeaşi cu cea care a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 2620 din data de 23 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de D. împotriva aceleiaşi Hotărâri nr. 1150 din 06 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Efectul de lucru judecat al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni, una stricto sensu reprezentând autoritatea de lucru judecat (bis de eadem) ca excepţie procesuală, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceiaşi cauză (exclusivitatea) şi care este reglementată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., şi alta lato sensu reprezentând puterea de lucru judecat (res judicata) ca efect pozitiv, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea) şi care este reglementată de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care dispune că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.".

Astfel, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei chestiuni juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii în litigiul pendinte, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Prin urmare, dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, în sensul dat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat, cu efect pozitiv, în forma prezumţiei, presupune aşadar identitate de chestiuni litigioase tranşate prin hotărâre şi prin urmare, din raţiuni de ordine şi stabilitate juridică, nu se poate concepe ca într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit.

Se constată, în litigiu, că chestiunea litigioasă dedusă judecăţii este practic aceeaşi cu cea care a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 2620 din data de 23 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Într-adevăr, situaţia contestatoarei A., atât din punct de vedere al circumstanţelor de fapt, cât şi al normelor de drept material aplicabile, este în esenţă identică cu situaţia contestatorului D. din dosar nr. x/2015 al I.C.C.J. - S.C.A.F., prin Hotărârea nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii fiind respinse (prin art. 1, respectiv art. 2) ambele cereri de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor desfăşurat la data de 1 iunie 2014 şi de promovare la Tribunalul Gorj, secţia I civilă, de la Judecătoria Târgu-Jiu, prima formulată de D. (clasat pe poziţia a 2-a la concurs, cu media generală 8,475) şi cea de-a doua formulată de A. (clasată pe poziţia a 3-a la concurs, cu media generală 7,525).

4.5. În fine, Înalta Curte reţine, în raport de cele expuse mai sus, că sunt neîntemeiate şi criticile aduse de contestatoarea A. adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, practic soluţiei de respingere ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulată împotriva Hotărârilor nr. 1075 şi 1076 din data de 21 octombrie 2014 a secţiei pentru judecători prin care au fost admise cererile de transfer de la Judecătoria Târgu-Jiu la Tribunalul Gorj formulate de doamnele judecător B. şi C., soluţie adoptată de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în sedinţa din data de 11 decembrie 2014, întrucât în mod corect s-a acordat prioritate soluţionării cererilor de transfer pe cele două posturi vacante, cu respectarea celor statuate prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 şi nr. 814/2014 adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

5. Hotărârea Înaltei Curţi.

Având în vedere cele mai sus arătate, din care rezultă că nu este întemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din contestaţie de anulare a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, că nu sunt fondate motivele de anulare invocate în cauză, şi că sunt temeinice şi legale atât hotărârea atacată cât şi adresa din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, se va dispune, în temeiul art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2005 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca neîntemeiată atât a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere din contestaţie de anulare a adresei nr. x din 22 decembrie 2014, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, cât şi a contestaţiei formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din contestaţie de anulare a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1150 din 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.