Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the court at the defendants' seat for administrative litigation over local road access

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3080/121/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Nicoreşti şi Consiliul Local al Comunei Nicoreşti:

(i) anularea răspunsului primarului comunei Nicoreşti nr. 811 din 03 martie 2015 şi al răspunsului Consiliului local al comunei Nicoreşti;

(ii) obligarea pârâţilor la redarea drumului de exploatare nr. 3296 de pe raza comunei Nicoreşti, judeţul Galaţi, la intersecţia cu drumul judeţean 252, pe o distanţă de aproximativ 200 m, circulaţiei rutiere normale, astfel încât să îi fie permis accesul neîngrădit şi necondiţionat la proprietatea sa;

(iii) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea răspunsului nr. 811 din 03 martie 2015 al Primarului comunei Nicoreşti, raportat la trăsăturile actului administrativ, pronunţându-se prin sentinţa nr. 176 din 29 februarie 2016.

Totodată a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la redarea drumului de exploatare nr. 3296 de pe raza comunei Nicoreşti, judeţul Galaţi, la intersecţia cu drumul judeţean 252, pe o distanţă de aproximativ 200 m, circulaţiei rutiere normale, astfel încât să îi fie permis accesul neîngrădit şi necondiţionat la proprietatea sa şi formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/121/2016.

2. Hotărârile care au declanşat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 276 din 7 aprilie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii nu se referă nici la contestarea unui act administrativ tipic, nici la refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona o cerere, ci îl reprezintă "obligaţia de a face".

2.2. La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 6451 din 3 octombrie 2016, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, reţinând că reclamanta are domiciliul în Bucureşti.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 16434 din 13 decembrie 2016, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reţinut că reclamanta se consideră vătămată într-un interes legitim al său, de către autorităţile publice pârâte, prin nesoluţionarea în termen legal a unor cereri şi se adresează instanţei, pentru recuperarea pagubei ce i-a fost cauzata, prin redarea drumului de exploatare, astfel cum s-a solicitat în cererea disjunsă, acţiunea încadrându-se în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să judece cererea de chemare în judecată.

2.4. Prin sentinţa civilă nr. 2630 din 26 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, mai întâi, că, aşa cum reiese şi din susţinerile reclamantei, temeiul de drept al acţiunii deduse judecăţii îl constituie Legea nr. 554/2004, astfel că prezenta acţiune intra în sfera de competenţă a instanţei de contencios administrativ, fiind vorba de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresată unei autorităţi locale, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

În continuare, tribunalul s-a raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În speţă, reclamanta a învestit iniţial cu soluţionarea acestei cauze, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ, optând aşadar pentru instanţa de contencios administrativ de la sediul pârâţilor.

2.5. Prin încheierea din data de 19 septembrie 2017, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat ivit conflictul de competenţă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa cum în mod corect a reţinut Judecătoria Sector 3 Bucureşti, în prezenta cauză reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Galaţi cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind, în esenţă, refuzul pârâţilor, autorităţi publice locale, de soluţionare a cererii sale.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, incident în speţă, instituie pentru acţiunea în contencios administrativ, o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul are un drept de opţiune între instanţa de la domiciliul său şi instanţa de la sediul pârâtului.

Opţiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi, odată exercitat, acest drept de opţiune produce efectul învestirii instanţei, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opţiunii făcute, nici pârâţii şi nici instanţa, din oficiu, nemaiputând invoca necompetenţa teritorială.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a optat pentru Tribunalul Galaţi, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâţilor, iar prin alegerea instanţei, competenţa teritorială a dobândit caracter exclusiv.

Prin urmare, prima instanţă învestită cu soluţionarea pricinii este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Nicoreşti şi Consiliul Local al Comunei Nicoreşti, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2017.