Jurisdictional threshold for fiscal liability acts: value-based competence over issuer rank under Law No. 554/2004

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova:

(i) anularea Deciziei nr. 217 din 28 decembrie 2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti;

(ii) anularea Deciziei nr. 94868 din 6 octombrie 2016 de angajare a răspunderii solidare a reclamantului, emisă de AJFP Prahova pentru suma de 1.266.448 RON;

(iii) anularea Raportului de Inspecţie Fiscala nr. x din 23 februarie 2016 şi a Deciziei de Impunere nr. F-PH-42 din 30 martie 2016;

(iv) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 132 din data de 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut, în esenţă, că în litigiul de faţă nu sunt supuse controlului de legalitate acte administrative prin care se stabilesc în sarcina reclamantului taxe şi impozite, astfel încât nu se aplică criteriul valoric pentru stabilirea competenţei materiale, ci criteriul rangului emitentului, o autoritate publică locală.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1737 din 18 septembrie 2017, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cazul actelor administrativ fiscale se aplică criteriul valoric.

A evocat soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul ICCJ la data de 11 februarie 2016, potrivit căreia instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prezentului litigiu îi sunt aplicabile regulile de competenţă instituite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în funcţie de criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, iar obiectul litigiului priveşte o creanţă fiscală în sumă totală de 1.266.448 RON.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, anume Decizia nr. 217 din 28 decembrie 2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Decizia nr. 94868 din 6 octombrie 2016 de angajare a răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul S.C. B. S.R.L. Ploieşti pentru obligaţii de plată datorate bugetului general consolidat de către debitoare, în sumă de 1.266.448 RON, a Raportului de Inspecţie Fiscala nr. x din 23 februarie 2016 şi a Deciziei de Impunere nr. F-PH-42 din 30 martie 2016.

Aşa cum reiese din chiar conţinutul actelor atacate, acestea sunt emise în temeiul Codului de procedură fiscală, fiind supuse, în ceea ce priveşte contestarea, procedurii prevăzute de art. 205 şi urm. C. proc. fisc.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală din Codul de procedură fiscală, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale, acţiunea reclamantului este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii alternative de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

1.criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;

2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte strict în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Prahova, prin soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 februarie 2016, instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală.

În consecinţă, fiind vorba de un litigiu care are ca obiect taxe (obligaţii de plată datorate bugetului general consolidat) şi accesorii ale acestora, reprezentând o creanţă în valoare de 1.266.448 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă iniţial învestită de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2017.