Civil servant salary discrimination claim: revision dismissed as untimely due to one-month deadline expiration

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 04.09.2015 sub nr. x/231/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, constatarea că au fost supuşi unui tratament discriminatoriu ca urmare a neachitării suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 şi care au fost acordate altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi instituţii publice, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri constând în sumele reprezentând suplimentul postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază pentru fiecare dintre cele două suplimente neacordate începând cu data de 01.01.2004 şi până la plata efectivă şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1048/2016, Judecătoria Focşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe la nr. x/91/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 542 din 12 octombrie 2016 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă a respins faţă de acesta acţiunea ca fiind promovată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia prescrierii dreptului la acţiune invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, şi în consecinţă au fost respinse pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 01.01.2004 -04.09.2012 ca fiind prescrise.

Pentru perioada 04.09.2012 la zi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi, ca fiind neîntemeiată.

Au fost respinse celelalte excepţii invocate în cauză.

Hotărârea contestată în calea extraordinară de atac a revizuirii

Prin decizia nr. 376 din 07 martie 2017 pronunţată de Curtea de apel Galaţi în dosar nr. x/2016 a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinţei nr. 542 din 12 octombrie 2016 a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că este nefondată critica recurenţilor privind soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului, prin raportare la dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât stabilirea competenţei materiale nu se face strict doar la temeiul de drept invocat, cât şi prin raportare la motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.

Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă indubitabil că drepturile solicitate reprezintă suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, conform art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 181/1999, drepturi de care au beneficiat alţi funcţionari publici din cadrul aceluiaşi angajator, în baza unor hotărâri judecătoreşti, situaţie discriminatorie conform art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Pe cale de consecinţă, despăgubirea solicitată de către recurenţi, în calitate de funcţionari publici, derivă din raporturile de serviciu, conform dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, motiv pentru care Tribunalul este competent material să soluţioneze cauza.

De asemenea, instanţa de fond în mod corect a dat eficienţă deciziei nr. 2/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că "în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. I şi alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi, obligatoriu, conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Conform RIL nr. 20/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, s-a decis că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare.

Mai mult, dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 49 pct. 14 din Legea nr. 330 din 09 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislaţia în vigoare.

Critica recurenţilor privind modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pentru perioada 01.01.2004-06.09.2012, nu poate fi primită cât timp cererea a fost înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul Judecătoriei Focşani, iar recurenţii cunoşteau despre pretinsa discriminare, conform adresei nr. x din 06 septembrie 2012 emisă de intimată prin care li se făcea cunoscut faptul că există funcţionari publici care beneficiază de aceste drepturi salariale, în baza unor hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, aceste drepturi salariale au făcut obiectul dosar nr. x/2008, iar prin decizia civilă nr. 263 din 10 martie 2009 prin care a fost respinsă acţiunea recurenţilor reclamanţi, aceştia au luat la cunoştinţă despre presupusul tratament discriminatoriu.

Critica recurenţilor privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, nu poate fi primită, cât timp sumele solicitate decurg dintr-un raport de serviciu, iar Ministerul Finanţelor Publice nu are calitatea de angajator.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 376 din 07 martie 2017 pronunţată de Curtea de apel Galaţi în dosar nr. x/2016 au formulat cerere de revizuire recurenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., solicitând anularea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au susţinut, în esenţă, că decizia nr. 376 din 07 martie 2017 pronunţată de Curtea de apel Galaţi este contradictorie cu hotărârile pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare, respectiv cu decizia civilă nr. 309 din 27 februarie 2017 pronunţată în dosar nr. x/2015*, sentinţa nr. 308 din 17 octombrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016 şi sentinţa nr. 3 din 10 ianuarie 2017 pronunţată în dosar nr. x/2016.

Soluţia instanţei de recurs în legătură cu soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială invocată de revizuenţi este contrară unor hotărâri prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că în astfel de cauze competenţa aparţine judecătoriei.

Declinarea de competenţă

Prin decizia civilă nr. 2551 din 28 septembrie 2017, Curtea de apel Galaţi, secţia a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, din verificarea hotărârilor judecătoreşti invocate de revizuenţi, respectiv decizia civilă nr. 309 din 27 februarie 2017 pronunţată în dosar nr. x/2015*, sentinţa nr. 308 din 17 octombrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016 şi sentinţa nr. 3 din 10 ianuarie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2016, au fost pronunţate de Curtea de apel Galaţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire de faţă revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge cererea de revizuire ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.

Art. 509 pct. 8 prevede că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În speţă, în situaţia hotărârii a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 376 din 7 martie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începe a curge de la data pronunţării acesteia, în speţă 7 martie 2017.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuenţi, Înalta Curte constată, însă, că aceştia au solicitat revizuirea deciziei nr. 376 din 7 martie 2017 la data de 3 mai 2017, în condiţiile în care, faţă de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea revizuirii, în cauză, s-a împlinit la data de 4 aprilie 2017.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii cererii de revizuire ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B., C., O., P., E., M., F., G., N., H., I., J., K., Q., A., L., D. împotriva deciziei civile nr. 376 din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2017.