Pharmacy licensing: failure to submit mandatory population certificate triggers administrative file closure rather than unjustified refusal

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/42/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unui act administrativ după cum urmează:

- să se constatate că S.C. A. S.R.L. îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea farmaciei nr. 266/2008 actualizată şi ale Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 962/2009 pentru autorizarea activităţii de farmacie la adresa mun. Buzău, str. Transilvaniei;

- să se constatate refuzul paratului Ministerul Sănătăţii (prin Direcţia Generala de Strategii şi Politică a Medicamentului) de a emite Autorizaţia de funcţionare pentru punctul de lucru cu destinaţia de farmacie al S.C. A. S.R.L., localizat în Buzău, str. Transilvaniei, nr. 201; să se dispună, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 rap. la art. 12 alin. (1) lit. (b) din Legea farmaciei nr. 266/2008, obligarea paratului la emiterea Autorizaţiei de funcţionare a farmaciei comunitare B., din Buzău, str. Transilvaniei, aparţinând S.C. A. S.R.L.

Reclamantul a solicitat şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata şi daunelor cominatorii al căror cuantum urma să-l precizeze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 231 din 17 noiembrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.R.L., susţinând că în cauză sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

3.1. În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanţa de fond nu a motivat în drept hotărârea.

3.2. În susţinerea celui de-al doilea motiv de casare, reclamanta apreciază că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, iar în raport cu probele pe care aceasta le-a depus a interpretat greşit prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008.

4. Hotărârea instanţei de control judiciar

Prin decizia nr. 1368 din 4 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 231 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin neîndeplinirea obligaţiei de a depune actul doveditor al numărului de locuitori din localitatea în care recurenta urma să-şi deschidă o farmacie, în temeiul art. 4 alin. (3) din Ordinul MS nr. 962/2009, dosarul prin care se solicita autorizarea se clasează.

În raport cu dispoziţiile legale incidente, termenele prevăzute în sarcina intimatului sunt termene de recomandare întrucât legea nu prevede sancţiuni pentru nerespectarea acestora, însă legiuitorul sancţionează solicitantul care nu depune documentaţia completă prin clasarea dosarului, potrivit dispoziţiilor art. 4 din OMS nr. 962/2009.

Pentru aceste considerente în cauză nu se poate vorbi despre existenţa unui refuz nejustificat din partea intimatului, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond interpretând corect situaţia dedusă judecăţii.

În speţă intimatul nu avea obligaţia să răspundă recurentei în condiţiile în care aceasta nu s-a conformat în termen de 30 de zile solicitărilor de completare a dosarului de autorizare venite din partea Ministerului Sănătăţii, sancţiunea fiind reprezentată de clasarea dosarului.

Criticile formulate de recurentă cu privire la interpretarea greşită a normelor de drept material sau a faptului că motivarea primei instanţe excede prevederilor legale sunt neîntemeiate, întrucât instanţa de fond interpretează cauza dedusă judecăţii în raport cu prevederile art. 12 din Legea nr. 266/2008 şi ale art. 4 din OMS nr. 962/2009.

În speţa de faţă, nu a existat din partea Ministerului Sănătăţii o atingere a valorilor ocrotite de legea mai sus menţionată şi nici nu a avut o atitudine culpabilă pentru a se putea reţine existenţa unui refuz nejustificat care ar fi putut conduce la producerea de prejudicii recurentei.

Calea de atac extraordinară exercitată

Împotriva deciziei nr. 1368 din 04.04.2017 a formulat contestaţie în anulare recurenta S.C. A. S.R.L., criticând-o prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia şi rejudecarea cauzei.

Contestatorul a argumentat, în esenţă, că instanţa de control judiciar nu a cercetat motivele de nelegalitate prin care a criticat sentinţa recurată pentru faptul că nu a fost motivată în drept şi au fost aplicate/interpretate greşit normele de drept.

Din hotărâre lipseşte analiza şi cercetarea efectivă a motivelor de recurs, motivarea în drept şi arătarea cauzelor pentru care recursul a fost respins.

Instanţa de fond s-a limitat la a achiesa la apărările intimatului şi la motivarea instanţei de fond, preluând aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept şi lipsa motivării în drept.

Nici instanţa de fond şi nici cea de recurs nu au motivat în drept faptul că adeverinţa eliberată de Primăria Municipiului Buzău trebuia să conţină numărul total de locuitori ai oraşului Buzău, nu au motivat raţionamentul intimatului Ministerul Sănătăţii.

Autoritatea publică locală a precizat şi a confirmat neechivoc faptul că S.C. A. S.R.L. îndeplineşte prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, iar motivarea instanţei de fond şi a celei de recurs exced prevederilor legale.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare şi motivele dezvoltate de către contestator, faţă de lucrările dosarului şi susţinerile părţilor, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară şi de retractare, îndreptată împotriva unor hotărâri judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, care se poate exercita numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. (2010).

În speţă, argumentele contestatorului vizează incidenţa motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., anume "instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Examinând criticile formulate de către contestator în recurs şi considerentele instanţei de control judiciar, Înalta Curte constată că soluţia dată şi motivarea acesteia sunt de natură a răspunde motivelor de recurs şi criticilor dezvoltate în calea de atac a contestaţiei în anulare.

Instanţa de recurs a examinat convingător criticile formulate de recurentă, aşa cum s-a arătat anterior, a confirmat legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe şi validitatea raţionamentului expus de aceasta în considerentele hotărârii atacate cu recurs, indicând textele legale apreciate ca incidente, neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. numai pentru că instanţa de recurs nu a adoptat interpretarea dorită de către contestatoare.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reaminteşte faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1368 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 1368 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2017.