Eligibility for military prosecutorial leadership: requirement of active officer status under Article 50(3) of Law No. 303/2004

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

1.1. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2017, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 230 din data de 28 februarie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 728 din data de 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi anularea acestei din urmă hotărâri, cu consecinţa:

- obligării intimatului la admiterea cererii contestatoarei privind amânarea analizării condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, până la definitivarea procedurii de activare ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, prevăzută de art. 2 şi următoarele din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- obligării intimatului să solicite Ministerului Apărării Naţionale avizul privind îndeplinirea de către contestatoare a condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, în conformitate cu art. 2 şi următoarele din Regulamentul menţionat.

În motivarea contestaţiei, au fost formulate, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii contestate:

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat şi aplicat, în mod greşit, dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se în Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori, că potrivit acestor dispoziţii, îndeplinirea condiţiilor de numire trebuie analizată în termen de 15 zile de la validarea rezultatului concursului/afişării rezultatelor finale, în condiţiile în care, textul are o redactare foarte clară, ce nu lasă loc la interpretare, în sensul că termenul de 15 zile este prevăzut de la data afişării rezultatelor finale.

Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat şi aplicat, în mod greşit, prevederile art. 1 alin. (4) teza a II-a din Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi dispoziţiile art. 32, art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, concluzionând, în mod greşit, că Regulamentul comun exclude din domeniul său de aplicare procedura de ocupare a posturilor de conducere vacante din parchetele militare.

Or, art. 1 alin. (4) teza a II-a din Regulamentul comun nu face decât să clarifice faptul că un judecător/procuror civil nu poate solicita numirea în funcţia de judecător/procuror militar sau transferul la o instanţă militară/parchet militar decât pe funcţiile de execuţie, reţinându-se astfel că pentru ocuparea funcţiilor de conducere din instanţele şi parchetele militare trebuie urmată procedura de drept comun reglementată de art. 48-51 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Susţinerile Consiliului Superior al Magistraturii potrivit cărora numirea şi transferul din funcţia de judecător/procuror civil în funcţia de judecător/procuror militar sunt singurele modalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv art. 32 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi de dispoziţiile Regulamentului comun, prin care un magistrat civil poate dobândi, la cerere, un grad militar de ofiţer în activitate, tind să adauge la lege şi induc ideea greşită că doar un magistrat militar poate accede la funcţiile de conducere vacante din instanţele şi parchetele militare.

Or, nici normele generale în materie (art. 48 - 51 din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006 şi nr. 193/2006), nici normele speciale (Regulamentul Comun), nu prevăd în mod expres că magistratul care susţine concursul pentru a accede într-o funcţie de conducere la instanţele/parchetele militare trebuie să fie judecător/procuror militar.

Prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017, intimatul a apreciat în mod greşit că nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile referitoare la modalitatea de dobândire a calităţii de ofiţer activ din cuprinsul Regulamentului comun, tocmai ca urmare a excluderii din sfera de aplicare a acestui regulament a ocupării posturilor de conducere. Norma din Regulamentul comun (art. 1 alin. (4) teza II) a fost instituită nu pentru a exclude din sfera sa de aplicare ocuparea posturilor de conducere, ci pentru a clarifica faptul că posturile de conducere de la instanţele/parchetele militare se ocupă numai prin concurs/examen şi astfel să nu fie susceptibile de a fi ocupate prin simple cereri de numire ale judecătorilor civili în funcţia de procuror militar sau de numire a procurorilor civili în funcţia de judecător militar sau prin simple cereri de transfer ale judecătorilor/procurorilor civili la instanţe/parchete militare.

Deţinerea calităţii de ofiţer activ militar nu poate fi o condiţie preexistentă numirii, aşa cum s-a susţinut prin hotărârile atacate, fiind necesară abia la începerea efectivă a mandatului funcţiei de conducere, întrucât, în caz contrar, s-ar crea o situaţie de incompatibilitate pentru magistratul civil.

Respingerea de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 728 din 29.11.2016 a secţiei pentru Procurori, cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere a cererii prin care a solicitat amânarea analizării îndeplinirii condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi a cererii privind amânarea numirii în funcţie până la definitivarea procedurii de activare ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, sunt în contradicţie vădită cu practica Consiliului Superior al Magistraturii de admitere a cererilor de amânare formulate de magistraţi în anumite situaţii.

Refuzul intimatului de a acorda contestatoarei posibilitatea şi timpul necesar obţinerii avizului de la Ministerul Apărării Naţionale, a condus la crearea unei situaţii discriminatorii prin raportare la procurorii civili, cărora pe baza unei simple cereri de transfer la parchetele militare, li se acordă posibilitatea să obţină acest aviz pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ.

De asemenea, a fost îngrădit nejustificat dreptul la alegerea locului de muncă, garantat de art. 41 alin. (1) din Constituţia României şi au fost încălcate prevederile art. 6 parag. (1) teza I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul neexecutării deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. La data de 19 septembrie 2017, contestatoarea a înregistrat la dosar o cerere de modificare a obiectului contestaţiei introductive, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, admiterea contestaţiei şi anularea hotărârilor atacate, cu consecinţa:

- obligării intimatului să analizeze îndeplinirea de către contestatoare doar a condiţiilor legale necesare pentru numirea în funcţia de conducere pentru care a candidat, respectiv condiţiile prevăzute de art. 46 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 320/2006 (şi anume dacă a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea şi dacă a fost declarată admisă la examen) şi condiţia prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (existenţa avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale);

- obligării intimatului să pronunţe o hotărâre prin care să dispună numirea contestatoarei în funcţia de prim-procuror militar în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, învederând, în esenţă, următoarele aspecte:

Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori, este ulterioară finalizării tuturor litigiilor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie între doamna procuror şi Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la concursul pentru numirea în funcţii de conducere organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015.

În considerarea prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a ocupa o funcţie de conducere în cadrul parchetului militar, contestatoarea trebuie să aibă dreptul de a funcţiona la un astfel de parchet, drept care, în prezent, nu îl are.

Numirea din funcţia de judecător civil în procuror militar sau din funcţia de procuror civil în judecător militar, precum şi transferul din funcţia de judecător sau procuror civil în judecător sau procuror militar, sunt singurele modalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv de art. 32 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum şi de dispoziţiile Regulamentului comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2004 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care un magistrat civil poate dobândi, la cerere, un grad militar de ofiţer în activitate

Pentru a dobândi dreptul de a funcţiona la un parchet militar, contestatoarea trebuie să urmeze procedura reglementată prin Regulamentul comun şi anume, cea de numire sau transfer la un parchet militar, pe o funcţie de execuţie, urmând ca ulterior, după dobândirea dreptului de a funcţiona la un astfel de parchet, să candideze pentru ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul parchetului militar.

3. Aspecte procesuale

3.1. Cererea contestatoarei, de modificare a obiectului contestaţiei introductive, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de şedinţă din 1 noiembrie 2017.

3.2. Prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de doamna procuror A. împotriva Hotărârii nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori, a fost respinsă cererea doamnei procuror privind amânarea analizării îndeplinirii condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, s-a constatat că doamna procuror nu îndeplineşte condiţiile legale pentru numirea în această funcţie de conducere şi a fost respinsă cererea privind amânarea numirii în funcţia de conducere până la definitivarea procedurii de activare ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Contestaţia formulată de doamna procuror împotriva hotărârii menţionate, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a formula şi susţine acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În speţă, Înalta Curte apreciază că subzistă interesul contestatoarei în susţinerea prezentei contestaţii în ceea ce priveşte solicitarea de amânare a verificării îndeplinirii condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, cu consecinţa amânării analizării îndeplinirii condiţiilor pentru numirea în funcţia de conducere şi implicit, a amânării numirii în funcţia de conducere până la definitivarea procedurii de activare ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în raport de cerinţele legale constatate a fi neîndeplinite de către intimat în cuprinsul hotărârii contestate.

De asemenea, se justifică interesul contestatoarei şi în susţinerea solicitării referitoare la emiterea de către Ministrul Apărării Naţionale a avizului conform cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, faţă de împrejurarea că avizul emis la data de 2 august 2017, a fost acordat în derularea unei proceduri de transfer în funcţia de procuror militar, procedură care, în prezent, nu este finalizată.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei.

Pe fondul contestaţiei, examinând Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că analiza condiţiilor de legalitate a hotărârii contestate se face prin raportare la momentul adoptării acesteia, motiv pentru care, şi în situaţia în care contestatoarea ar face dovada îndeplinirii ulterioare a cerinţelor legale reţinute de intimat ca fiind neîndeplinite la momentul emiterii hotărârii, această dovadă nu este de natură a afecta legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Verificând legalitatea Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de cerinţele legale reţinute de intimat a fi neîndeplinite la momentul analizării cererii contestatoarei, se apreciază neîntemeiată critica acesteia vizând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În fapt, se constată că la data de 08.10.2015, doamna A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, a depus cerere de înscriere la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, pentru ocuparea funcţiei de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Prin Hotărârea nr. 5 din 15 octombrie 2015 adoptată de Comisia de organizare a concursului, a fost respinsă cererea de înscriere la concurs, reţinându-se lipsa calităţii de ofiţer militar activ, soluţie menţinută ulterior prin Hotărârea nr. 547 din 21 octombrie 2015 a secţiei pentru Procurori, precum şi prin Hotărârea nr. 1079 din 27 octombrie 2015 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1348 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, cu excepţia doamnei procuror A., pentru care s-a dispus amânarea validării până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 1079 din 27 octombrie 2015 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, a fost admisă contestaţia formulată de doamna procuror împotriva Hotărârii nr. 1079 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 547 din 21 octombrie 2015 a secţiei pentru Procurori, au fost anulate hotărârile contestate şi Hotărârea nr. 5 din 15 octombrie 2015 a Comisiei de organizare a concursului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi s-a constatat că doamna procuror îndeplinea condiţiile legale de participare la concursul pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor, în vederea ocupării postului de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

În considerentele deciziei menţionate, instanţa supremă a reţinut că pentru obţinerea calităţii de candidat la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, contestatoarea nu trebuia să deţină "calitatea/funcţia de militar/ofiţer activ, cerinţă care trebuia însă îndeplinită, în cazul promovării concursului respectiv, atunci când s-ar fi pus problema numirii sale în funcţia pentru care a concurat."

Prin Hotărârea nr. 776 din 28 iunie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act de decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a decis menţinerea amânării validării rezultatului obţinut la concurs de către contestatoare, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, până la dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

În şedinţa din 28 iunie 2016, secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât amânarea discutării condiţiilor de numire în funcţia de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în privinţa contestatoarei, până la definitivarea procedurii de activare a acesteia ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Prin decizia nr. 2597 din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2016, a fost respinsă ca nefondată, contestaţia formulată de doamna procuror împotriva Hotărârii nr. 776 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1500 din 22 noiembrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatul obţinut de doamna procuror la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor la curţi de apel, tribunale şi judecătorii, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015.

Conform dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte procurorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale."

În raport de situaţia de fapt expusă, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, s-a reţinut în mod judicios că termenul de 15 zile prevăzut pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de numire în funcţia de conducere, nu a curs de la data afişării rezultatelor finale ci de la data validării rezultatului obţinut la concurs de către doamna procuror, întrucât numai ulterior acestui moment, s-a putut proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de numire în funcţia de conducere.

În urma acestei analize, având în vedere că nu mai exista niciun impediment legal pentru amânarea verificării îndeplinirii condiţiilor de numire, prin Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016, secţia pentru Procurori a constatat că doamna procuror nu îndeplineşte condiţiile legale pentru numirea în funcţia de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Înalta Curte reţine că validarea de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a rezultatului obţinut de contestatoare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, nu constituie o soluţie de natură a conduce, prin ea însăşi, la concluzia că secţia pentru Procurori este obligată să dispună numirea magistratului în funcţia de conducere pentru care a candidat, fără să verifice îndeplinirea condiţiilor legale de numire.

Din conţinutul dispoziţiilor legale care reglementează competenţele Plenului şi ale Secţiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de numire în funcţiile de conducere, rezultă că Plenul doar validează rezultatul concursului, iar ulterior, cele două Secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii verifică condiţiile de numire şi dacă acestea sunt îndeplinite, dispun numirea candidaţilor în funcţiile de conducere pentru care au candidat.

În ceea ce priveşte soluţia dată contestaţiei prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu menţinerea, implicit, a soluţiei dispuse la art. 2 din Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secţiei pentru Procurori, şi anume, constatarea neîndeplinirii condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de conducere, criticile formulate de contestatoare sunt nefondate.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează, la nivelul legislaţiei primare, procedura de derulare a concursului privind numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora, dar şi numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii care doresc să acceadă la asemenea funcţii.

La nivelul legislaţiei secundare, procedura de numire a procurorilor în funcţii de conducere la parchetele mai sus enumerate, este dezvoltată prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor (denumit în continuare, Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Procedura de numire a procurorilor în celelalte funcţii de conducere este prevăzută prin Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Această din urmă reglementare nu este aplicabilă în cauză, întrucât concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, a fost organizat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 48 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Procedura de numire ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militar, sunt reglementate de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prevederile Regulamentului comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari (denumit în continuare, Regulamentul comun), aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste din urmă prevederi reglementează modalităţile de ocupare a funcţiilor de execuţie în cadrul instanţelor sau parchetelor militare, respectiv, numirea şi transferul, şi vizează persoane care au deja calitatea de magistrat, cel puţin cu grad profesional de tribunal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi art. 9 alin. (3) din acest regulament, dacă un procuror civil, cum este cazul în speţă, doreşte să-şi desfăşoare activitatea la un parchet militar, trebuie să obţină ordinul Ministrului Apărării Naţionale prin care i se acordă gradul militar şi implicit, statutul de militar activ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul unei instanţe sau a unui parchet militar, se constată că nu se aplică procedura de numire prevăzută de Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum prevede art. 1 alin. (4) teza a II-a din acest regulament, conform căruia:

"Posturile vacante de conducere nu se ocupă prin numire, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, prevederile Regulamentului comun exclud din domeniul său de aplicare procedura de ocupare a posturilor de conducere vacante din cadrul parchetelor militare, cum este cel vizat în cauză de către contestatoare.

Înalta Curte reţine că pentru ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul unei instanţe sau a unui parchet militar de către un magistrat civil, este necesară îndeplinirea, în prealabil, a cerinţelor legale prevăzute pentru a putea funcţiona la această instanţă sau parchet.

Potrivit art. 50 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare:

"Dispoziţiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător în cazul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor militari şi procurorilor militari".

Totodată, dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, impun pentru numirea într-o funcţie de conducere, obligaţia magistratului de a îndeplini toate condiţiile prevăzute pentru funcţia de execuţie, astfel cum rezultă din formularea "să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa sau, după caz, parchetul la care urmează să fie numit, inclusiv calitatea de ofiţer pentru procurorul/judecătorul militar."

În raport cu această reglementare, se constată că trebuie analizate condiţiile legale referitoare la exercitarea funcţiei de procuror militar, pentru ca un procuror de la un parchet civil, cum este cazul în speţă, "să aibă dreptul să funcţioneze" la un parchet militar, pe o funcţie de conducere.

Astfel, conform art. 32 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister. (2) Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale."

Procedura care trebuie urmată este reglementată, la nivel secundar, în Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reţinându-se că, deşi această hotărâre în sine nu este aplicabilă în procedura de numire într-o funcţie de conducere, sunt aplicabile, prin analogie, principiile pe care, în aplicarea legii organice, hotărârea le dezvoltă.

În conformitate cu dispoziţiile menţionate anterior, se constată că pentru dobândirea dreptului de a funcţiona la un parchet militar, un procuror de la un parchet civil trebuie să urmeze procedura de numire sau de transfer la un parchet militar, pe o funcţie de execuţie, urmând ca după dobândirea dreptului de a funcţiona la parchetul militar, să candideze pentru ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul acestui parchet.

Rezultă că, în cauză, pentru ocuparea funcţiei de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, contestatoarea trebuia să aibă dreptul de a funcţiona la acest parchet, reţinându-se însă că nu a avut acest drept la momentul validării rezultatului obţinut la concursul de numire în funcţia de conducere şi nici la data emiterii hotărârii contestate în prezentul litigiu.

Este de menţionat că doamna procuror A. a iniţiat procedura prevăzută de Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că în anul 2015, a formulat o cerere de transfer în funcţia de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi în urma evaluării psihologice, a fost declarată admisă la data de 26 mai 2015.

Întrucât ulterior, doamna procuror nu s-a mai prezentat la examinarea medicală, prin adresa din 13 noiembrie 2015, secţia parchetelor militare a comunicat Consiliului Superior al Magistraturii imposibilitatea eliberării de către Ministrul Apărării Naţionale a avizului conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate.

În condiţiile arătate, prin Hotărârea nr. 379 din 7 iunie 2016 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea de transfer formulată de doamna procuror.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile contestatoarei referitoare la obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a solicita Ministerului Apărării Naţionale, prin Direcţia instanţelor militare din cadrul acestui minister, respectiv prin secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avizul conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate.

În considerentele deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că "pentru dobândirea calităţii de candidat la concursul respectiv, petenta contestatoare nu trebuia să deţină calitatea/funcţia de militar/ofiţer activ, cerinţă care trebuia însă îndeplinită, în cazul promovării concursului respectiv, atunci când s-ar fi pus problema numirii sale în funcţia pentru care a concurat. De altfel, la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se prevede în mod expres că dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, este o condiţie obligatorie pentru numirea ca judecător militar sau procuror militar, iar nu anterior procedurii de numire în aceste funcţii."

În raport de considerentele instanţei supreme, secţia pentru Procurori a apreciat în mod întemeiat că dispoziţiile art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevăd obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a iniţia şi alte proceduri pentru verificarea condiţiilor de numire, ulterior organizării concursului pentru numirea în funcţiile de conducere, cu excepţia solicitării adresate Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În cazul contestatoarei, dreptul de a funcţiona la un parchet militar, impune pe lângă gradul profesional corespunzător şi deţinerea calităţii de ofiţer în activitate, condiţie care este preexistentă numirii în funcţia de conducere, cu menţiunea că dovada îndeplinirii acestei condiţii revine contestatoarei.

Prin urmare, la momentul numirii în funcţia de conducere, Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţia pentru Procurori, verifică numai dacă această condiţie obligatorie pentru numirea ca judecător/procuror militar este îndeplinită, fără să întreprindă alte proceduri în acest sens.

Contrar susţinerilor contestatoarei, obligaţia prevăzută la art. 2 din Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu revine intimatului în situaţia de faţă, întrucât, aşa cum s-a reţinut, pentru ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul unei instanţe sau a unui parchet militar, nu se aplică procedura de numire prevăzută de Regulamentul comun.

Distinct de argumentele expuse anterior, se constată că la data de 2 august 2017, pe parcursul soluţionării prezentei contestaţii, Ministrul Apărării Naţionale a emis avizul conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate de către doamna procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Astfel, din actele dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/6085 din 13 martie 2017, contestatoarea, având funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a solicitat transferul, în principal, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, şi în subsidiar, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Înalta Curte apreciază că emiterea la data de 2 august 2017, a avizului conform cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, nu este de natură a conduce la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ocuparea de către contestatoare a unei funcţii de conducere în cadrul parchetului militar.

În raport de dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai în măsura în care se aprobă o cerere de transfer sau de numire a unui procuror civil la un parchet militar, obţinându-se în această modalitate dreptul de a funcţiona la un astfel de parchet, se poate candida ulterior pentru o funcţie de conducere în cadrul acestui parchet.

Cum în cauză, avizul conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate de către doamna procuror, a fost emis pe parcursul derulării unei proceduri de transfer la un parchet militar, într-o funcţie de execuţie, procedură care, în prezent, nu este finalizată, această împrejurare nu face dovada îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute pentru a funcţiona la un parchet militar.

În circumstanţele arătate, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de către intimat în respingerea solicitărilor formulate de contestatoare, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile contestatoarei vizând practica neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la alte situaţii în care s-a dispus amânarea discutării unor cereri formulate de magistraţi, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situaţii identice.

În ceea ce priveşte pretinsul tratament discriminatoriu invocat de către contestatoare, prin raportare la magistraţii civili care sunt numiţi sau transferaţi la instanţe sau parchete militare, se constată că situaţiile la care se face trimitere nu sunt identice, similare sau analoage, pentru a se putea reţine aplicarea unor reguli diferite în mod nejustificat.

Procedura de ocupare a funcţiilor de execuţie în cadrul instanţelor şi parchetelor militare are o reglementare diferită comparativ cu procedura de ocupare a funcţiilor de conducere în cadrul acestor instanţe şi parchete, context în care, egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinată prin compararea modalităţilor de a accede în cele două categorii de funcţii, care fiecare în parte prezintă anumite particularităţi în privinţa procedurii aplicabile.

Înalta Curte apreciază neîntemeiată şi critica formulată de contestatoare referitoare la îngrădirea nejustificată a dreptului la alegerea locului de muncă, garantat de art. 41 alin. (1) din Constituţia României, la formularea acestei aprecieri avându-se în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 545/2005, în raport de motivele de fapt şi de drept reţinute de către intimat pentru respingerea solicitărilor formulate de doamna procuror.

Susţinerile contestatoarei vizând încălcarea prevederilor art. 6 parag. (1) teza I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul neexecutării deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu pot fi reţinute.

Intimatul a acordat eficienţă deplină deciziei menţionate, prin care instanţa supremă a constatat că pentru participarea la concursul de ocupare a unei funcţii de conducere în cadrul unui parchet militar, nu este necesară deţinerea calităţii/funcţiei de militar/ofiţer activ la momentul înscrierii la concurs, însă această cerinţă este obligatorie pentru numirea în funcţia de conducere.

Aceste aspecte au fost reţinute şi prin considerentele deciziei nr. 2597 din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a constatat că intimatul nu a ignorat decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016 a instanţei supreme.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei, invocată din oficiu, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017, pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.