Incompatibility of mayoral office with individual enterprise merchant status due to absence of legal cessation via Trade Register deregistration

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 13.06.2013 emis de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, prin care s-a constatat că în perioada 14.06.2012-12.02.2013, reclamantul s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut, simultan, atât funcţia de primar al Comunei Aninoasa judeţul Argeş, cât şi calitatea de persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale A., încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 77/F-CONT din 03.06.2014 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x din 13.06.2013, emis de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 77/F-CONT din 03.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat să se dispună casarea în tot a sentinţei, iar, în rejudecare, s-a solicitat respingerea contestaţiei cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. x din 13.06.2013 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În motivele de recurs s-a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material deoarece nu a ţinut seama de procedurile lipsite de orice echivoc ale O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderi familiale şi nu a coroborat prevederile art. 4 din Legea nr. 26/1990 cu cele ale O.U.G. nr. 44/2008.

Au fost invocate prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 44/2008 şi care ar fi situaţiile în care titularul unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului, iar din cuprinsul art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 44/2008 ar rezulta cu claritate că întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului prin voinţa acestuia şi, atâta timp cât prevederile citate sunt de strictă interpretare şi aplicare, voinţa titularului întreprinderii individuale ar trebui să fie exprimată ferm în sensul încetării activităţii şi al radierii din Registrul comerţului.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 2/10.05.2010, la care se fac referiri considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, recurenta susţine că nu reiese în niciun caz că A. şi-ar fi exprimat voinţa în sensul încetării activităţii sau al radierii din Registrul comerţului.

Dimpotrivă, potrivit Hotărârii nr. 2/10.06.2010, intimatul a arătat că "am hotărât să cedez activitatea firmei" şi că "Activitatea firmei rămâne neschimbată, respectiv exploatarea forestieră (0220), neschimbat rămâne şi sediul profesional, respectiv sat Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş", precum şi că soţia intimatului "se obligă să continue în condiţiile de mai sus activitatea firmei".

Prima instanţă de distins acolo unde legiuitorul nu a distins şi a extins aplicarea art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 44/2008 pentru situaţii care nu sunt avute în vedere de ipoteza prevederii citate, iar soţia intimatului nu ar fi putut continua activitatea întreprinderii individuale A., ci ar fi trebuit să înfiinţeze, în condiţiile expres prevăzute de lege, o nouă întreprindere individuală.

O întreprindere individuală poate fi transmisă numai pentru cauză de moarte, iar nu prin acte între vii şi astfel se explică de ce Rezoluţia nr. 2716 din 12.02.2013 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a ţinut seama de cererea de radiere nr. x din 11.02.2013 iar nu de Hotărârea nr. 2 din 10.05.2010, de care a ţinut cont prima instanţă.

Prevederile O.U.G. nr. 44/2008 dovedesc că intimatul a continuat să aibă calitatea de comerciant şi ulterior Hotărârii nr. 2 din 10.05.2010 şi, de aceea, soluţia pronunţată de prima instanţă este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei pronunţate de prima instanţă şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii ca legal şi temeinic a Raportului de evaluare nr. x din 13.06.2013 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 144/2007, Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 26/1990.

Intimatul A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea de Apel Piteşti a înaintat Decizia nr. 93/3.03.2015 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g); art. 91 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 din Legea nr. 176/2010.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi care a fost comunicat către părţi, iar prin încheierea din 15.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecată cu citarea părţilor.

S-a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni ce a fost respinsă prin încheierea din 17.02.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La 11.05.2017 intimatul-reclamant a depus un memoriu în care a invocat excepţii şi apărări, respectiv excepţia de prescripţie a răspunderii disciplinare în raport de Decizia nr. 449/2014 a Curţii Constituţionale şi aplicarea prevederilor Legii nr. 87/2017.

La 24.05.2017 intimatul-reclamant A. a formulat o nouă cerere prin care, în temeiul art. 519 C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 8.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 519 C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a apărărilor şi excepţiilor invocate în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Raportului de evaluare nr. x din 13.06.2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat că în perioada 14.06.2012 - 12.02.2013 reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate pentru că a deţinut simultan atât funcţia de primar al comunei Aninoasa, judeţul Argeş, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale "A.", încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului susţinând că acesta şi-a pierdut calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale "A.", conform Hotărârii nr. 2 din 10 mai 2010, potrivit căreia întreprinderea a fost transferată cu titlu gratuit, soţiei sale, B. şi că nu prezintă relevanţă faptul că nu au fost efectuate menţiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerţului de către persoanele împuternicite în acest scop.

Criticile recurentei Agenţia Naţională de Integritate vizează o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor legale de către instanţa de fond, critici care sunt fondate.

În actul contestat în prezenta cauză s-a constatat că reclamantul-intimat A. a deţinut simultan, în perioada 14.06.2012 - 12.02.203 funcţia de primar al comunei Aninoasa, judeţul Argeş şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale "A." înregistrată în Registrul Comerţului la 7.01.2009, fiind încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare:

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică."

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

Din analiza celor două dispoziţii legale rezultă că legea interzice exercitarea simultană, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii publice dintre cele menţionate de lege (între care şi cea de primar, funcţie deţinută de reclamantul-intimat) şi a unei activităţi economice, în calitate de comerciant persoană fizică şi de aceea, tot legea dă posibilitatea persoanei aflate într-o asemenea ipoteză de a opta între cele două calităţi, fie înainte de a fi numit sau ales, fie în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţia publică ce atrage starea de incompatibilitate.

O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale şi familiale defineşte întreprinderea individuală, în art. 2 lit. g), ca fiind o întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

Tot în O.U.G. nr. 44/2008 sunt prevăzute, în art. 27, condiţiile în care îşi încetează activitatea o întreprindere individuală:

"(1) Întreprinzătorul persoana fizica titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voinţa acestuia; c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoana interesată.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifesta voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, in vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

(4) Dispoziţiile art. 11-13 se aplica în mod corespunzător. Activitatea va putea fi continuata sub aceeaşi firma, cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor".

Problema de drept ce urmează a fi soluţionată în prezenta cauză este cea a efectelor pe care Hotărârea nr. 2 din 10.05.2010, invocată şi de către instanţa de fond, le-a produs şi dacă prin emiterea acesteia a încetat sau nu starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant înainte de numirea sa în funcţia de primar.

Prin Hotărârea nr. 2 din 10.05.2010, A., în calitate de întreprindere individuală a hotărât să cedeze activitatea firmei, în întregimea ei, soţiei sale B., precizându-se că activitatea principală a firmei rămâne neschimbată, respectiv exploatarea forestieră (0220), neschimbat sediul profesional (sat Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş), iar B. se obligă să continue activitatea firmei, iar, sub sancţiunea prevederilor legale, la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare/legale pentru înregistrarea noului titular al firmei.

Instanţa de fond a apreciat că prin emiterea acestei hotărâri a încetat calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale "A." la data de 10.05.2010, înainte de validarea acestuia în funcţia de primar la 14.06.2012.

Această soluţie a instanţei nu ţine seama de prevederile legale care reglementează modurile de încetare a activităţii unei întreprinderi individuale.

Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea prin voinţa sa, însă Hotărârea nr. 2/10.05.2010 nu poate reprezenta o încetare a activităţii unei întreprinderi persoană fizică în cadrul unei întreprinderi individuale, deoarece o întreprindere individuală, pentru că este definită tocmai ca o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, nu poate "ceda" activitatea unei alte persoane fizice.

Practic, pentru a înceta, în sensul legii, o întreprindere individuală reglementată de O.U.G. nr. 44/2004, este necesar ca persoana fizică, titular al acestei întreprinderi individuale, să solicite aceasta printr-o cerere adresată Oficiului Registrului Comerţului.

Dovada în acest sens este Rezoluţia nr. 2176 din 12.02.2013 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, prin care s-a dispus radierea din Registrul Comerţului a Întreprinderii Individuale "A.", motivul radierii fiind voinţa persoanei.

Astfel, radierea nu s-a făcut în baza Hotărârii nr. 2/2010, ci în baza cererii intimatului-reclamant, pentru că manifestarea de voinţă exprimată prin acea hotărâre (de cedare a întreprinderii individuale către soţia sa) nu reprezintă o modalitate legală de încetare a acesteia.

De aceea, nu se poate considera că prin emiterea Hotărârii nr. 2 din 10.05.2010 ar fi încetat activitatea Întreprinderii Individuale "A." şi că astfel intimatul-reclamant nu s-ar mai afla în stare de incompatibilitate după alegerea sa în funcţia de primar, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Prin apărările formulate în faţa instanţei de recurs, intimatul-reclamant a solicitat să se constate că nu a "exercitat" activitatea în cadrul întreprinderii individuale, dar nici aceste apărări nu pot fi reţinute.

Din probele depuse la dosar, chiar şi din conţinutul expertizei efectuate în cauză rezultă că Întreprinderea Individuală "A." nu putea desfăşura activitate fără voinţa persoanei fizice - A..

Faptul că expertul a arătat că pe documentele existente la sediul firmei apare semnătura soţiei sau fiicei sale dovedeşte că întreprinderea individuală a avut activitate, iar conform art. 24 din O.U.G. nr. 44/2004, întreprinderea persoană fizică, pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii individuale, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, fără ca prin aceasta să i se schimbe statutul juridic dobândit potrivit legii, acela de întreprindere individuală.

Nu prezintă relevanţă nici faptul că soţia reclamantului, B., nu ar fi înregistrat Hotărârea nr. 2/2010 la Registrul Comerţului deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, dacă nu a existat o cerere de radiere formulată de persoana fizică A., ca titular al Întreprinderii Individuale "A.", acesta a continuat să existe, să funcţioneze şi să desfăşoare activitate până la data radierii din Registrul Comerţului la 12.02.2013. Mai mult, prin hotărârea adoptată intimatul reclamant nu şi-a exprimat voinţa în sensul încetării activităţii Întreprinderii Individuale "A.", ci al continuării acesteia, iar soţia sa se obliga, sub sancţiunea prevederilor legale, la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare/legale pentru înregistrarea noului titular al firmei.

Tot fără relevanţă în cauză sunt şi modificările aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Conform pct. 4 al articolului unic din acest act normativ "La articolul 87 alin. (1), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Art. 87. - (1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi:…".

Deşi intimatul susţine că ar trebui să se ţină seama de dispoziţiile acestei legi pentru că sunt mai favorabile, dar aceste susţineri sunt nefondate.

Principiul netroactivităţii legii civile noi este consacrat atât la nivel constituţional în art. 15 alin. (2) din Constituţia României, unde se prevede că " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", dar şi la nivel legislativ (art. 1 C. civ. 1864 şi art. 6 alin. (1) teza a II -a C. civ. 2009).

Aplicarea acestui principiu presupune că o "lege civilă" să se aplice numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare şi nu şi situaţiilor anterioare.

Cum modificările aduse Legii nr. 176/2010 prin Legea nr. 87/2017 au intrat în vigoare la 5 mai 2017, potrivit acestui principiu, ele se vor aplica situaţiilor ivite după această dată, pentru că în cauză nu se poate vorbi de o lege penală sau contravenţională şi nu se poate analiza incidenţa principiului legii noi mai favorabile.

De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, modificările aduse prin Legea nr. 87/2017 se referă la "exercitarea" efectivă a funcţiilor ce atrag starea de incompatibilitate sau conflictul de interese. Or, în speţă, s-a constatat că reclamantul a "exercitat" efectiv atât funcţia de primar, cât şi pe cea de titular al Întreprinderii Individuale A., astfel că nu prezintă nicio relevanţă nici jurisprudenţa instanţei supreme referitoare la diferenţa dintre "deţinere" şi "exercitare", speţele invocate referindu-se la alte situaţii de incompatibilitate decât cea din prezenta cauză.

De aceea, nu se poate considera că recursul ANI ar fi rămas fără interes, aşa cum susţine intimatul-reclamant.

În privinţa excepţiei prescripţiei răspunderii disciplinare pentru faptele la care se referă Raportul de evaluare nr. x din 13.06.2013, se constată că, deşi iniţial a susţinut că acesta ar constitui un motiv de ordine publică, ulterior, a renunţat la această calificare, dar a solicitat să se ţină seama de cele stabilite de către Curtea Constituţională prin Decizie nr. 449/2015.

Într-adevăr, în considerentele Deciziei nr. 449/16.06.2015 a Curţii Constituţionale ce vizează excepţia de neconstituţionalitate, între altele, a prevederilor art. 11 din Legea nr. 176/2010, s-a reţinut că (27) "nu se poate reţine această critică, fiind în logica reglementării ca verificarea existenţei împrejurărilor de natură să atragă un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate să vizeze perioada în care persoana în cauză a deţinut funcţia publică. …Cu alte cuvinte, textul fixează un termen înlăuntrul căruia Agenţia are dreptul de a efectua evaluarea. Astfel, aceasta are la dispoziţie un interval de timp egal cu durata mandatului alesului local, la care se adaugă încă 3 ani de la momentul încheierii mandatului, în care aceasta poate efectua activităţile amintite. Aşadar, textul menţionat stabileşte numai termenul maxim în interiorul căruia Agenţia Naţională de Integritate îşi poate exercita competenţa amintită, fără a conţine vreo reglementare referitoare la prescripţia răspunderii persoanei asupra căreia a purtat evaluarea. Normele, regulile şi termenele în care răspunderea civilă (delictuală, pentru fapta proprie), penală sau administrativă (disciplinară) se prescrie, nemaiputând fi angajată, sunt reglementate de normele specifice acestor materii.

Astfel, în materie civilă, care acoperă şi sfera administrativă, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din C. civ., sau, după caz, în funcţie de momentul săvârşirii faptei şi implicit a legii aplicabile, de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 11 din 15 iulie 1960, abrogat prin Legea nr. 70/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. În materie penală, răspunderea pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, incriminat ca atare la art. 301 din C. pen., se prescrie în termen de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

(28) Curtea observă că, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, dacă este cazul, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare. Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. Cu prilejul analizării legalităţii raportului de evaluare, faţă de data săvârşirii faptei cu privire la care se apreciază că ar fi de natură să atragă incompatibilitatea sau să reprezinte un conflict de interese, instanţa de contencios administrativ va verifica dacă nu s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii civile, care guvernează inclusiv raporturile de natură administrativă, în lipsa unui termen stabilit expres în legea specială sau, după caz, penale. Termenul de prescripţie a răspunderii, civilă sau penală, începe să curgă, evident, de la data săvârşirii faptei susceptibile de a fi considerată conflict de interese ori cauză de incompatibilitate."

În raport de aceste considerente nu se poate reţine că a intervenit prescripţia răspunderii pentru fapta de incompatibilitate reţinută în sarcina intimatului-reclamant deoarece fapta a fost săvârşită în perioada 14.06.2012 - 12.02.2013, iar raportul e evaluare a fost întocmit la 13.06.2013 de către Agenţia Naţională de Integritate.

Considerentele deciziei Curţii Constituţionale nu ar putea fi interpretate, aşa cum susţine intimatul-reclamant în sensul că termenul de 3 ani pentru antrenarea răspunderii ca urmare a constatării stării de incompatibilitate s-ar calcula în raport de soluţionarea acţiunii în anulare a raportului de evaluare deoarece chiar Curtea Constituţională a arătat că: (29) "Sub acest aspect devin relevante cele statuate în jurisprudenţa sa, mai sus arătate (parag. (23), în sensul că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară exclusiv o activitate administrativă de evaluare a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, constând în întocmirea de rapoarte care evidenţiază fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică, a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Ca atare, Agenţia Naţională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existenţa unor potenţiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese şi compatibilităţi. Ulterior revine instanţei de contencios administrativ chemată să se pronunţe asupra legalităţii raportului de evaluare, atunci când fapta nu are valenţe penale, sau celei care judecă procesului penal declanşat ca urmare a finalizării urmăririi penale cu întocmirea unui rechizitoriu ca act de învestire a instanţei şi trimitere în judecată a persoanei evaluate obligaţia de a se pronunţa, cu precădere, cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii. Verificarea normelor referitoare la prescripţia răspunderii pentru fapta în discuţie va fi făcută de instanţa de judecată indiferent dacă, în virtutea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, acţionând în interiorul termenului pe care legea i-l acordă, Agenţia Naţională de Integritate a întocmit un raport de evaluare cu privire la o faptă pentru care, potrivit reglementărilor aplicabile, răspunderea nu mai putea fi angajată, fiind deja prescrisă."

În raport de toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, casată sentinţa atacată şi, în rejudecare, va fi respinsă acţiunea reclamantului A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 77/F - CONT din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2017.