Fiscal succession liability via absorption and conflicting res judicata determinations in tax enforcement disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Oradea, secţia civilă, la data de 7.03.2013, sub dosar nr. x/2013, contestatoarea Universitatea din Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimata M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor (fosta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea):

- să dispună anularea executării, anularea redebitării sale cu obligaţiile fiscale aparţinând S.C.D.P. în sumă de 1.809.865 RON, aşa cum rezultă din Înştiinţarea emisă de intimată cu nr. 44488 din 22 februarie 2013, precum şi anularea oricărei forme viitoare de executare privitoare la aceste obligaţii;

- să oblige pe intimată la radierea din evidenţele fiscale (Registrul de rol) a contestatoarei în legătură cu suma de 1.809.865 RON, reprezentând debit creat în mod nelegal;

- să constate lipsa titlului executoriu valabil împotriva contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON;

- să constate lipsa debitului în suma de 1.809.865 RON în sarcina contestatoarei;

- să constate prescrierea dreptului intimatei de a o executa silit pe contestatoare pentru suma de 1.809.865 RON;

- să oblige pe intimată la întocmirea procesului-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescripţie, în principal, conform excepţiei prescripţiei dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale, lipsei titlului executoriu, excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, iar în subsidiar, potrivit motivelor relevate pe fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 13200 din 27 noiembrie 2013, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis cererea contestatoarei Universitatea din Oradea, ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de stabilire de către intimată a obligaţiilor fiscale în sarcina contestatoarei, a excepţiei prescripţiei dreptului intimatei de a cere executarea silită a contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON.

A dispus anularea executării, anularea redebitării contestatoarei cu obligaţiile fiscale aparţinând Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea (S.C.D.P.) în sumă de 1.809.865 RON, aşa cum rezultă din Înştiinţarea emisă de intimată cu nr. 44488 din 22 februarie 2013.

A obligat pe intimată la radierea din evidenţele fiscale (Registrul de rol) a contestatoarei în legătură cu suma de 1.809.865 RON.

A constatat lipsa titlului executoriu valabil împotriva contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON, precum şi a debitului în suma de 1.809.865 RON în sarcina acesteia.

A constatat prescrierea dreptului intimatei de a o executa silit pe contestatoare pentru suma de 1.809.865 RON.

A dispus obligarea intimatei la întocmirea procesului-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescripţie.

Împotriva sentinţei civile nr. 13200 din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Oradea, au declarat apel intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Municipiului Oradea şi intimata M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

Prin decizia civilă nr. 888 din 3 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei civile nr. 13200 din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost anulată sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.03.2015, sub dosar nr. x/2015, iar la data de 10.06.2015, reclamanta-contestatoare Universitatea din Oradea a înregistrat la dosar o precizare la acţiune.

Prin acţiunea precizată, formulată de reclamanta Universitatea din Oradea, s-a solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu de instanţă; s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat cu privire la inexistenţa debitului şi a titlului executoriu, stabilit de pârâtă în sarcina reclamantei, prin redebitare; s-a invocat excepţia nulităţii absolute a actelor administrativ fiscale de redebitare a Universităţii din Oradea cu obligaţiile fiscale aparţinând SCDP-Oradea în sumă de 1.809.865 RON, actualizată ulterior, precum şi a tuturor actelor subsecvente şi viitoare privitoare la debit şi plata acestuia, inclusiv cele privind actualizarea debitului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii tuturor acestor acte, inclusiv restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă; s-a invocat excepţia de nelegalitate a actelor administrativ fiscale de redebitare a Universităţii din Oradea cu obligaţiile fiscale aparţinând SCDP în suma de 1.809.865 RON, actualizată ulterior, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia şi viitoare privitoare la plata acestei sume, inclusiv cele privind actualizarea debitului, sens în care a solicitat instanţei să admită excepţia şi să constate nelegalitatea actelor amintite, constatarea nulităţii absolute a actelor de redebitare a Universităţii din Oradea cu obligaţiile fiscale aparţinând SCDP în suma de 1.809.865 RON actualizată ulterior, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia prezente şi viitoare privitoare la debit şi plata acestei sume, inclusiv cele privind actualizarea debitului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii tuturor acestor acte, precum şi restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 114 din 6 iulie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia puterii de lucru judecat cu privire la inexistenţa debitului, invocată de reclamantă.

A admis acţiunea precizată formulată de reclamanta Universitatea Oradea, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în sensul că au fost anulate actele administrativ-fiscale de redebitare a Universităţii din Oradea cu obligaţiile fiscale aparţinând SCDP - Oradea în sumă de 1.809.865 RON actualizată, precum şi a tuturor actelor subsecvente şi viitoare privitoare la debit şi plata acestuia, inclusiv cele privind actualizarea debitului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii tuturor acestor acte, precum şi restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă cu privire la acest debit.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente sau, după caz, rejudecând cauza, respingerea cererii reclamantei, ca netemeinică şi nelegală.

Recurenta a apreciat ca nelegală motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 din C. proc. civ., obiectul celor două acţiuni fiind diferit, întrucât prima acţiune are ca obiect contestaţie la executare, iar acţiunea de faţă vizează anularea unui act administrativ.

Se susţine că, prin anularea actului de executare silită reprezentând somaţia de plată nr. 5/30/1/2009/20833 şi a titlului executoriu nr. 200 din 30.07.2009, instanţa nu a hotărât anularea titlurilor de creanţă ce au stat la baza emiterii actului de executare sau a H.G. nr. 1087/2008, în baza căreia s-a operat fuziunea prin absorbţie.

Pe fondul cererii de chemare în judecată s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantei, arătând că aceasta promovează cu rea credinţă acţiunea invocând propria culpă, respectiv aceea de neîncheiere a bilanţului de lichidare şi implicit, de nerespectare a dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 1078/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, reclamanta Universitatea Oradea a invocat excepţia nulităţii recursului ca urmare neîncadrării motivelor de nelegalitate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la fondul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile recurentei-pârâte DGRFP Cluj-Napoca, prin AJFP Bihor, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., vizează greşita soluţionare, în opinia titularei căii de atac, a excepţiei autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârea judecătorească în raport de care s-a examinat această excepţie nu a fost încălcată, iar tripla identitate de părţi, obiect şi cauză nu este întrunită în litigiul pendinte şi în cel în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6764 din 27 mai 2011 (dosar nr. x/2010 al Judecătoriei Oradea).

Înalta Curte observă că motivul de casare cuprins în dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. priveşte doar situaţia încălcării autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri, iar soluţia pronunţată de judecătorul fondului a fost cea de admitere a excepţiei puterii de lucru judecat cu privire la inexistenţa debitului, cele două noţiuni nefiind identice.

În atare condiţii, reţine instanţa de control judiciar că nu pot fi întemeiate criticile fundamentate pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., cât timp în cauză nu se constată o încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri, din perspectiva existenţei în litigiile examinate a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar chestiunea statuării, de către prima instanţă, a unei puteri de lucru judecat în raport de o hotărârea pronunţată anterior, va fi cercetată în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ, astfel cum s-a calificat prin decizia nr. 888/A/COM din 03.11.2014 a Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea a reţinut în considerentele hotărârii sale (sentinţa nr. 114/CA/2015-PI) că nu mai poate fi analizată încă o dată existenţa sau inexistenţa debitului ce a fost comunicat contribuabilului Universitatea Oradea prin înştiinţarea nr. 44088/2013, cât timp s-a constatat acest fapt, privind neoperarea transmisiunii pasivului SCDP Oradea către reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 6764 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 929/2012 a Tribunalului Bihor.

Chestiunea transmisiunii debitului de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea către Universitatea Oradea, în urma preluării prin absorbţie a patrimoniului, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1087/2008, a făcut obiectul mai multor dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti competente.

Prin contestaţia la executare ce a format obiectul dosar nr. x/2009, în care au figurat în calitate de părţi Universitatea Oradea, AVAS şi Trezoreria Operativă a Municipiului Oradea, s-a pus în discuţie calitatea de debitor a Universităţii Oradea, pentru debitele aparţinând Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea, iar prin decizia civilă nr. 2794 din 16 septembrie 2010 a ÎCCJ, secţia comercială, pronunţată în cadrul acestui dosar, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că " intenţia manifestă a legiuitorului a fost de a menţine în vigoare dispoziţiile H.G. nr. 1087/2008 privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea prin preluarea prin absorbţie de către Universitatea Oradea.(...) Urmare efectelor acestui act normativ, prin preluarea prin absorbţie de către Universitatea Oradea a patrimoniului SCDP Oradea, aceasta a preluat atât activul, cât şi pasivul debitoarei, dobândind, astfel, calitatea de debitor al AVAS.(...) Recurenta-contestatoare (Universitatea Oradea - n.n) nu poate invoca faptul că nu a fost încheiat protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 1087/2008 (protocol ce trebuia încheiat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ), raportat la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans."

În cuprinsul dosar nr. x/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, fiind de soluţionat contestaţia la executare formulată de Universitatea Oradea în contradictoriu cu DGRFP Bihor - AFP Oradea, s-a dispus, prin sentinţa civilă nr. 6764 din 27 mai 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 929/F din 22.06.2012 a Tribunalului Bihor, anularea actelor de executare atacate şi a executării silite înseşi, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumelor în contul contestatoarei, reţinându-se, în considerentele hotărârii, că "Universitatea Oradea, fiind o persoană juridică nesupusă înregistrării, rezultă că pentru preluarea obligaţiilor Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea este nevoie de întocmirea unui bilanţ contabil, existenţa acestuia nefiind dovedită în speţă de către organul de executare.

Chiar dacă H.G. nr. 1087/2008 nu dispune expres cu privire la situaţia obligaţiilor, soluţia nu poate fi decât aceeaşi deoarece transmisiunea patrimoniului este unitară, neputându-se transmite mai întâi obligaţiile, iar apoi drepturile.

Prin urmare, reţinând că actele normative în discuţie nu au prevăzut şi o transmitere automată a drepturilor şi obligaţiilor prin efectul legii (ceea ce era, de altfel, neraţional) instanţa constată că nu s-au efectuat bilanţurile contabile necesare pentru transmiterea obligaţiilor de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Oradea către Universitatea Oradea, astfel că se va admite contestaţia la executare.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa va aprecia că nu a operat transmisiunea pasivului succesoral în sarcina contestatoarei, nefiind incidente disp. Art. 25 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală..."

Considerente decizorii asupra aceleiaşi chestiuni, cea referitoare la transmiterea elementelor de pasiv în urma reorganizării SCDP Oradea prin preluarea sa prin absorbţie de către Universitatea Oradea, sunt diametral opuse, fapt de natură a lipsi de consistenţă prevalenţa judecătorului fondului doar pentru una dintre aceste dezlegări, fără a avea în vedere şi soluţia contrară, consfinţită, la rândul său, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În această situaţie, se va reţine că instanţa de fond, pronunţând o soluţie întemeiată exclusiv pe puterea de lucru judecat raportată doar la una dintre aceste hotărâri judecătoreşti, a făcut o aplicare eronată asupra regulilor de drept incidente în dezlegarea pricinii, prezumţia efectului pozitiv al lucrului judecat fiind necesară a fi avută în vedere, la formarea raţionamentului logico-juridic al judecătorului cauzei, în contextul coroborării sale cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv decizia nr. 2794 din 16 septembrie 2010 a ÎCCJ, secţia comercială.

Întrucât considerentele sentinţei recurate în cauză au privit exclusiv valorificarea acestei prezumţii a puterii de lucru judecat, reţine instanţa de control judiciar că prima instanţă nu a desăvârşit cercetarea judecătorească în pricina cu care a fost învestită, fapt ce impune casarea hotărârii pronunţate în aceste condiţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi examinată cauza în raport de întreg ansamblul probator administrat în faza judecăţii la fond.

Totodată, cu ocazia rejudecării pricinii, în raport de calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de control judiciar consideră că se impune clarificarea obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) şi, eventual, verificarea respectării procedurii administrativ-jurisdicţionale prealabile sesizării instanţei competente, potrivit normelor procedurale reglementate de O.G. nr. 92/2003.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de către reclamanta Universitatea Oradea împotriva sentinţei civile nr. 114 din 6 iulie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei civile nr. 114 din 6 iulie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.