Taxpayer's appeal admitted, VAT reassessment on price-unlinked transport subsidies quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.10.2015, sub nr. x/2/2014 reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 114 din 23 aprilie 2014 (pct. 1 şi pct. 3), emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON taxă timbru, conform art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 547 din data de 27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia nulităţii acţiunii în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei de soluţionare, pct. 3 ca neîntemeiată.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei pct. 3, şi ca atare a fost respinsă acţiunea sub acest aspect.

A fost respinsă în rest acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondată.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti RA a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta RATB a arătat următoarele:

Un prim motiv de nelegalitate a hotărârii consta în aceea că pentru perioada 01.09.2007 - 31.12.2007 dreptul intimatei de a cere executarea obligaţiilor este prescris şi. întrucât prescripţia a început să curgă sub imperiul prevederilor Decretului nr. 167/1958, instanţa de fond, din oficiu, potrivit principiului rolului activ era obligată să cerceteze acest aspect (art. 18 - "Instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris").

Astfel, recurenta invocă în faţa instanţei de recurs excepţia prescripţiei dreptului intimatei de a cere executarea obligaţiilor aferente perioadei 01.09.2007 - 31.12.2007.

Recurenta consideră că înscrierea datei de 20.09.2012 în registrul unic de control ca dată de începere a inspecţiei fiscale a fost o formalitate îndeplinită de intimată în încercarea de a suspenda termenul de prescripţie, însă data de la care echipa de inspecţie s-a prezentat la sediul subscrisei şi a început să efectueze în mod real controlul este 26.03.2013. Astfel, termenul de prescripţie nu s-a suspendat la data de 20.09.2012 şi, faţă de data reală a începerii controlului (26.03.2013), pentru obligaţiile aferente perioadei 01.09.2007 - 31.12.2007, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 01.01.2013.

Arată recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce guvernează prescripţia extinctivă (art. 18 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 91 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. fisc.), motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi invocă nulitatea Raportului de inspecţie fiscală x din 16.10.2013 raportat la menţiunea că inspecţia fiscală s-a desfăşurat în perioada 20.09.2012, 26.03.2013 - 25.09.2013 la RATB, iar prin Avizul de inspecţie fiscală nr. 59 din 01 iunie 2012 recurenta a fost informată că începând cu data de 06.07.2012 vom face obiectul unei inspecţii fiscale.

Conform art. 102 alin. (6) şi alin. (7) din C. proc. fisc. data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic de control iar dacă inspecţia fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.

Prin emiterea Avizului nr. 59 din 01 iunie 2012 a fost informată că începând cu data de 06.07.2012 va face obiectul unei inspecţii fiscale, însă conform informaţiilor din registrul unic de control (anexat) data efectivă a începerii inspecţiei fiscale a fost 20.09.2012 (la aproximativ 3 luni).

Prin urmare, inspecţia fiscală s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor ave. 98 alin. (1), art. 102 alin. (7) şi art. 104 din C. proc. fisc. şi nu se poate reţine nici situaţia de excepţie prevăzută de art. 102 alin. (4) din C. proc. fisc.

Recurenta invocă Raportului de inspecţie fiscală F-MC nr. 2 din 16.01.2014 raportat la menţiunea că inspecţia fiscală s-a desfăşurat în perioada 17.06.2013 -13.01.2014 la R.A.T.B. fără însă a-i fi comunicat avizul de inspecţie fiscală.

Art. 101 din C. proc. fisc. prevede obligaţia organului fiscal de înştiinţare a contribuabilului în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care trebuie să cuprindă: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale şi posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Conţinutul avizului limitează inspecţie fiscală la cele descrise în aviz iar potrivit art. 102 alin. (1) avizul de inspecţie fiscală, trebuie comunicat marilor contribuabili, în scris, cu 30 de zile înainte de începerea inspecţiei fiscale.

Consideră recurenta că inspecţia fiscală s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor art. 101 şi art. 102 alin. (1) din C. proc. fisc. şi nu se poate reţine nici situaţia de excepţie prevăzută de art. 102 alin. (4) din C. proc. fisc.

Prin Decizia nr. 114 din 23 aprilie 2014 prin care au fost admise parţial contestaţiile formulate de R.A.T.B. pentru suma de 351.216.941 RON (compusă din suma de 213.983.951 RON reprezentând TVA aferentă gratuităţilor pentru pensionari în perioada ianuarie 2009 - martie 2013 şi 137.232.990 RON accesorii aferente), ANAF a confirmat că începând cu anul 2009 subvenţia acordată nu este determinată valoric de numărul pensionarilor. Faptul ca anterior anului 2009, R.A.T.B. transmitea către PMB anexe cu estimări ale numărului de pensionari, fără nicio legătură cu subvenţia, nu poate impune aplicarea unui tratament diferit de TVA pentru acea perioadă.

Regia Autonomă de Transport Bucureşti îşi desfăşoară activitatea de transport public de călători în baza Legii nr. 92 din 19 aprilie 2007 privind serviciile de transport public local. Conform art. 17 lit. n) din prevederile legale menţionate, subvenţia acordată de la bugetul local pentru acoperirea diferenţei dintre costurile înregistrate de operatorul de transport rutier pentru efectuarea serviciului şi sumele efectiv încasate ca urmare a efectuării transportului este suma virată de la bugetul local, prin ordin de plată.

Această sumă, care reîntregeşte veniturile proprii obţinute de RATB până la nivelul costurilor înregistrate cu activitatea de transport public de persoane (conform prevederilor legale), nu este repartizată pe destinaţii, respectiv categorii de beneficiari, indiferent de numărul/categoriile de beneficiari de reduceri 50% sau gratuitate la transportul public, nici în Bugetul Local al Municipiului Bucureşti, nici în ordinele de plată lunare către R.A.T.B.

În acest context, sumele care au fost alocate Regiei de la bugetul local au fost stabilite ca diferenţă între cheltuielile şi veniturile înregistrate în evidenţa contabilă a operatorului de transport public (RATB), neavând subvenţia înregistrată distinct în evidenţa contabilă pe categorii de beneficiari.

Conform prevederilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local acoperirea financiară a costului călătoriilor efectuate de persoanele care beneficiază, potrivit legii, de gratuitate la legitimaţiile de călătorie individuale se asigură din bugetul de stat, din bugetele locale sau din bugetele altor instituţii stabilite prin lege.

Subvenţia primită de la bugetul local nu depinde de volumul serviciilor prestate, Regia fiind obligată să respecte un grafic de circulaţie indiferent de numărul călătorilor transportaţi, obligaţie prevăzută de O.G. nr. 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subvenţionate de transport rutier intern şi de transport pe căi navigabile interioare (art. 4 -Prin serviciu public subvenţionat de transport se înţelege acel transport public care necesită subvenţii bugetare, pe care un operator de transport este obligat să îl efectueze, în condiţiile impuse de autorităţile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activităţii sale, pe perioada efectuării serviciului public subvenţionat contractat şi art. 7 alin. (2) - Valoarea subvenţiilor se calculează după cum urmează(...): c)în cazul în care valoarea subvenţiei stabilită în conformitate cu prevederile lit. b) nu acoperă costurile aferente activităţii supuse obligaţiei tarifare, valoarea subvenţiei pentru activitatea respectivă este egală cu diferenţa dintre costurile şi veniturile activităţii respective). De altfel, suma subvenţiei primită de la bugetul local pentru activitatea de transport prestată de R.A.T.B. nu poate fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii (conform condiţiilor de includere în baza de impozitare, respectiv pct. 18 alin. (1) din Normele Metodologice ale Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., în vigoare până la 1 ianuarie 2010), întrucât este imposibil de estimat numărul de călători pensionari care vor circula, subvenţia fiind calculată la sfârşitul fiecărei luni calendaristice pentru luna care a trecut. Anticiparea subvenţiei este imposibilă întrucât nu se poate şti cu exactitate costurile pe care Regia le va avea şi nici veniturile pe care le va obţine din activitatea prestată.

În ce priveşte aplicarea TVA la subvenţii (conform art. 137 alin. (1) lit. a) din C. fisc.) baza de impozitare a TVA şi situaţia când TVA se va aplica la subvenţii este pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, baza TVA se constituie din contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului.

De asemenea, prin normele de aplicare regăsite la pct. 18 din H.G. nr. 44/2004, ce stabileşte că se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual;

b) cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.

Prin Decizia Comisiei Centrale Fiscale nr. 4/2013 este descrisă situaţia când o subvenţie este aferentă preţului. Se consideră că această subvenţie este în baza TVA şi aferenta preţului dacă:

a) suma subvenţiei depinde de volumul bunurilor livrate sau serviciilor prestate, atunci când suma totală a subvenţiei acordate în cursul unei perioade stabilite de persoana care acordă subvenţia creşte sau scade direct proporţional cu numărul de unităţi de măsură subvenţionate.

Astfel, subvenţia totală dintr-o anumită perioadă de timp se determină în corelaţie directă cu numărul unităţilor de măsură al bunurilor sau serviciilor subvenţionate.

b) se consideră că suma subvenţiei poate fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii, când beneficiarul subvenţiei cunoaşte înainte de prestarea serviciilor/livrarea bunurilor, suma absolută sau procentuală pe care o va încasa pentru bunurile/serviciile subvenţionate pe fiecare unitate de măsură subvenţionată.

Organul de soluţionare a Contestaţiilor a reţinut, pentru perioada septembrie 2007 - martie 2013, în Decizia 114 din 23 aprilie 2014 că "în fapt, în urma verificării, organele de inspecţie fiscală, au constatat că R.A.T.B. fie nu a colectat, fie a colectat parţial, fie a colectat cu întârziere, T.V.A. aferentă subvenţiei încasate de la Primăria Municipiului Bucureşti pentru acordarea de gratuităţi şi reduceri unui număr de beneficiari cert sau estimat" şi că "subvenţia depinde de volumul serviciilor prestate" pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2009.

De fapt, Regia Autonomă de Transport Bucureşti a acordat în toată perioada supusă controlului efectuat de ANAF (septembrie 2007 - martie 2013), conform prevederilor HCGMB nr. 139/2006, gratuitate 100% la transportul public de călători (pe baza actului de identitate şi a ultimului talon de pensie), pensionarilor cu domiciliul în Municipiul Bucureşti indiferent de cuantumul pensiei.

Pensionarii, beneficiari de gratuitate la transportul public prestat de Regie conform prevederilor legale, au circulat în toată perioada analizată fără să utilizeze cârduri electronice de călătorie şi fără ca Regia să îi poată cuantifica exact. Numărul estimat de pensionari beneficiari ai transportului gratuit nu a influenţat suma alocată de la bugetul local ca susţinere a activităţii de transport conform prevederilor Legii 92/2007 privind serviciile de transport public local, aceasta fiind calculată ca diferenţă între cheltuielile şi veniturile operatorului de transport încă de la apariţia legislaţiei menţionate.

În dovedirea cererii de recurs s-au depus înscrisuri şi o expertiză fiscală extrajudiciară.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile disp. art. 488 pct. 6 raportat la art. 496 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

- În ceea ce priveşte excepţia dreptului ANAF de a stabili obligaţii aferente perioadei 01.09.2007 - 31.12.2007, invocată direct în recurs

În cauză este aplicabilă Decizia nr. 1/2014, pronunţată în examinarea recursurilor în interesul legii, în sensul că poate fi invocată şi în faza recursului din oficiu sau de către părţi excepţia prescripţiei începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958 împlinite/neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. - 1.10.2011.

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc., dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepţia cazului în care legea prevede altfel, iar termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) începe să curgă la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.

Pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, recurenta avea obligaţia de a se depune decontul TVA începând cu data de 1.01.2008, iar termenul de prescripţie începe să curgă la 1.01.2009, în aceste condiţii dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale s-ar fi împlinit la 31.12.2013 pentru luna decembrie 2007.

Cum inspecţia fiscală a început la data de 6.07.2012 rezultă că nu era împlinit termenul de prescripţie iar excepţia urmează a fi respinsă.

- În ceea ce priveşte excepţia nulităţii RIF F-MC197 din 16.10.2013 şi RIF F-MC nr. 2 din 16.01.2014, pentru neobservarea formelor legale prevăzute de art. 98 alin. (1), art. 102 alin. (7) coroborat cu art. 104 C. proc. fisc.

RIF F-MC nr. 197/2013 - se constată că prin avizul de inspecţie fiscală nr. 59 din 1.06.2012 recurenta a fost informată că va fi supusă unei inspecţii fiscale începând cu data de 6.07.2012. În registrul unic de control data începerii inspecţiei fiscale generale este la 20.09.2012, pentru perioada 2006 - 2011.

Înaltaa Curte, constată că prevederile art. 98 alin. (1), art. 102 alin. (7) coroborat cu art. 104 nu sunt supuse unei sancţiuni în lipsa vătămării părţii şi care vătămare să nu poată fi acoperită decât prin anularea actului, fiind vorba de o nulitate relativă (art. 174 alin. (3) C. proc. civ.).

Deşi reclamanta-recurentă a arătat că s-a pricinuit o vătămare a acesteia, constând într-un prejudiciu material, în realitate aceasta a fost în măsură să îşi facă toate apărările în faza administrativ jurisdicţională.

Cel de-al doilea RIF F-MC nr. 2/2014, pentru care se arată că nu s-a emis un aviz de inspecţie pentru cel de-al doilea control, se constată că de asemenea nu s-a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi acoperită decât prin anularea actului.

În consecinţă, se va respinge excepţia nulităţii invocată de recurentă.

Pe fondul recursului

Recurenta-reclamanta beneficiază lunar de subvenţionarea facilităţilor de transport public local acordate unor anumite categorii de persoane, conform Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007 şi primeşte de la bugetul local subvenţii pentru acoperirea diferenţelor dintre cheltuieli şi venituri pe baza balanţelor de verificare întocmite lunar coroborate cu alte situaţii justificative.

În acest sens în baza unor abonamente/permise eliberate, regia a acordat gratuităţi şi reduceri de tarif la transportul public urban următoarelor categorii de persoane; veteranilor de război şi văduvelor de război, revoluţionarilor, persoanelor persecutate politic, eroilor martin şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, persoanelor foşti deţinuţi politici, deportate în străinătate, persoanelor persecutate politic, detaşamente de muncă forţată, membrilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi personalului din instituţiile administraţiei publice din municipiul Bucureşti, elevilor şi studenţilor din învăţământul de stat al municipiului Bucureşti, de la cursurile de zi, elevilor şi studenţilor bursieri ai statului român şi donatorilor onorifici de sânge.

Totodată, RATB a acordat gratuităţi la transportul public urban şi pensionarilor cu domiciliul stabil în Bucureşti, în baza actului de identitate şi a ultimului talon de pensie, respectiv fără a utiliza un card electronic de călătorie.

În baza prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 18 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 dat în aplicarea art. 137 alin. (1) lit. a) din C. fisc., în vigoare în perioada 01.09.2007-31.12.2009, respectiv în perioada 01.01.2010 - 31.03.2013, organele de inspecţie fiscală au stabilit TVA suplimentară aferentă subvenţiei încasate pentru perioada verificată în sumă de 80.538.810 RON şi accesorii aferente în sumă de 103.426.740 RON.

În drept, sunt aplicabile prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în vigoare începând cu data de 01.09.2007.

Având în vedere prevederea legala menţionată mai sus, baza de impozitare a TVA este constituită, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.

În scopul aplicării unitare a prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, şi ale pct. 18 alin. (1) lit. a) şi b) din Titlul VI din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, a fost emisă Decizia nr. 4/2013 a Comisiei Fiscale Centrale, potrivit căreia:

a) suma subvenţiei depinde de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate atunci când suma totală a subvenţiei acordate în cursul unei perioade stabilite de persoana care acordă subvenţia creşte sau scade direct proporţional cu numărul de unităţi de măsură subvenţionate, subvenţia fiind acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată;

b) se consideră că suma subvenţiei poate fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii atunci când beneficiarul subvenţiei cunoaşte înainte de prestarea serviciilor/livrarea bunurilor suma absolută sau procentuală a subvenţiei care va fi acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată.

În perioada 30.03.2007-31.12.2009, se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- suma subvenţiei să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate;

- suma subvenţiei să poată fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii.

Nu intră în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau de la bugetul comunitar care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), cum sunt: subvenţiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenţiile acordate pentru efectuarea de investiţii proprii.

Contrar opiniei ANAF, pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, subvenţia acordată pensionarilor cu domiciliul stabil în Bucureşti, care au beneficiat de gratuitate pe mijlocul de transport în comun aparţinând RATB se consideră că subvenţia nu poate fi acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată, pentru stabilirea subvenţiei fiind necesare şi elemente ce nu pot fi cunoscute înainte de desfăşurarea activităţii de transport, numărul efectiv de călători transportaţi sau costurile aferente serviciilor de transport efectuate.

Data la care subvenţia putea fi calculată este în luna următoare celei pentru care se solicită subvenţia. În aceste condiţii, dacă nu poate să fie determinată înainte de desfăşurarea activităţii de transport după cum impune pct. 18 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, subvenţiile acordate de la bugetul de stat nu sunt direct legate de preţ ci reprezintă subvenţii pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local fiind excluse din baza de impozitare a TVA.

Recurenta a estimat un număr de beneficiari utilizaţi pentru determinarea cuantumului subvenţiei deşi nu era obligată.

Pentru aceste considerente, cauza urmează a fi retrimisă spre rejudecare pentru a se efectua o expertiză fiscal-contabilă care să determine care sunt obligaţiile fiscale datorate de recurentă în perioada supusă controlului, să se stabilească în baza datelor contabile, a oricăror alte elemente necesare, a se stabili dacă cumpărătorii bunurilor sau serviciilor beneficiază de subvenţia acordată, dacă aceasta poate fi legată de preţ ţinând cont de numărul estimativ de pensionari menţionat de RATB în anexa transmisă totuşi către Primărie, dacă acest număr de pensionari se putea cuantifica exact precum şi al celorlalţi beneficiari; a se stabili deci dacă subvenţiile au acoperit diferenţele între venituri şi cheltuielile înregistrate în evidenţele contabile ale operatorului de transport, dacă subvenţiile au fost calculate pentru gratuităţi şi reduceri de tarife pentru abonamentele acordate anumitor categorii sociale potrivit unei legi speciale sau pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Se vor avea în vedere şi cele arătate de recurentă, în sensul că subvenţia primită de la bugetul local pentru susţinerea activităţii de transport nu a fost acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată (nr. de pensionari), aceasta fiind o sumă globală, nedetaliată pe destinatari/beneficiari, respectiv se vor analiza probele de care face vorbire recurenta, adresa PMB prin care este transmisă Regiei împărţirea pe trimestre a subvenţiei, etc.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Bucureşti împotriva sentinţei nr. 547 din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.