Jurisdiction over recovery of EU non-repayable funding under administrative contracts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2592 din 13 septembrie 2016, pronunţată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3092 din 16 mai 2017 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1)şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin acţiunea formulata reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat obligarea pârâtei A. la plata unor sume de bani ca urmare a nerespectării prevederilor contractului de finanţare nr. 3192/2012 având ca obiect finanţare nerambursabilă acordată prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Ca urmare a decontării a unor sume considerate ulterior cheltuieli neeligibile, reclamanta a emis alerta de neregulă pentru aceste sume, a formulat notificare de restituire a acestor sume şi apoi a formulat convocare la conciliere directa în vederea recuperării sumelor achitate nedatorat.

Aşa cum s-a precizat şi mai înainte potrivit art. 10 alin. (11) Legea nr. 554/2004: "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege:

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ."

Din coroborarea celor două prevederi legale citate, se constată că toate pretenţiile decurgând din executarea unui contract administrativ care are ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, contract în care parte este o autoritate centrală, sunt în competenţa materială de soluţionare a curţilor de apel.

Izvorul pretenţiilor reclamantului, autoritate publică centrală, este tocmai actul administrativ asimilat, şi anume contractul administrativ de finanţare cu fonduri europene nerambursabile.

Distincţia între un litigiu ce are ca obiect modificarea ori desfiinţarea contractului - care să fie de competenţa de soluţionare a curţii de apel -, şi un litigiu ce are ca obiect executarea aceluiaşi contract - şi a cărui competenţă de soluţionare să aparţină tribunalului - este fără suport în textul legal, în toate situaţiile fiind vorba de litigii în legătură cu un act administrativ asimilat în care parte este o autoritate centrală.

Ca urmare, în speţă, fiind în discuţie executarea unui contract administrativ ce are ca obiect sume reprezentând finanţare din partea Uniunii Europene, competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi pârâta A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.