Jurisdictional conflict over annulment of EU-funded administrative acts: material jurisdiction tied to regional rather than central authority under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2164 din 5 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 108 din 20 iulie 2017 a admis excepţiile necompetenţei materiale şi necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ fiscal, şi Curtea de apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta Societatea A. S.R.L. Roman a învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, cu o cerere de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar regional pentru POSDRU - Regiunea Nord-Est şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, cerere având ca obiect:

- anularea parţială a scrisorii standard de informare a beneficiarului emisă de OIPOSDRU Nord-Est nr. 3539 din 31 martie 2016 aferentă cererii de rambursare nr. 14 finală din 15.02.2016, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor reprezentând cheltuieli externalizate aferente managementului de proiect;

- anularea în tot a deciziei nr. 4477 din 29 aprilie 2016 privind soluţionarea contestaţiei administrative;

- constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în sumă de 98.756,08 RON solicitate prin cererea de rambursare nr. x finală şi nelegalitatea refuzului de la rambursare a acestei sume;

- obligarea pârâtelor la rambursarea către reclamantă a sumei de 98.756,08 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de către reclamantă în cadrul proiectului POSDRU/125/5.0/S/133444 "Preocupare - Programe integrate pentru o şansă de ocupare", respectiv cheltuieli externalizate aferente managementului de proiect;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate în mod nelegal, calculată la data comunicării scrisorii standard de informare nr. 3539 din 31 martie 2016 până la data plăţii efective a sumei de 98.756,08 RON reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 27.12.2016, în temeiul art. 204 din C. proc. civ., reclamanta a solicitat, pe lângă capetele din cererea iniţială, următoarele:

- anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea în tot a deciziei AMPOSDRU nr. 106 din 16 noiembrie 2016 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pro programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea în tot a deciziei OIR POSDRU Nord-Est nr. 8435 din 4 noiembrie 2016 formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea oricăror şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- constatarea caracterului eligibil şi neafectat de nereguli al cheltuielilor în valoare de 227.182 RON care fac obiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- şi, în cazul în care suma stabilită ca creanţă bugetară prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016 va fi executată silit/achitată până la data pronunţării, obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 227.182 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 7679 din 26 septembrie 2016.

Din analiza cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, rezultă că reclamanta solicită anularea unor acte administrative şi repararea pagubei.

În privinţa acţiunii în anulare a actelor administrative, competenţa materială se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 10 şi art. 101 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 101 din acelaşi act normativ "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".

Din analiza acestor texte, rezultă că, în cazul actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea UE, s-a renunţat la criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, dar aceasta nu înseamnă că, în cazul acestor litigii, competenţa aparţine, în exclusivitate, curţilor de apel, ci doar în situaţia litigiilor ce au ca obiect acte administrative emise de autorităţi publice centrale şi care se referă la finanţări nerambursabile din parte UE. Prin urmare, în cazul litigiilor referitoare la aceste sume şi prin care se solicită anularea unor acte administrative emise de autorităţi publice locale sau regionale, competenţa de soluţionare aparţine, în primă instanţă, tribunalului.

În speţă, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr 3539 din 31 martie 2013 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26 septembrie 2016, ambele emise de OIR POSDRU Nord-Est nr. 8435 din 4 noiembrie 2016, precum şi anularea Deciziei nr. 4477 din 29 aprilie 2016 şi a celei nr. 8435 din 4 noiembrie 2016 ambele emise de OIR POSDRU Nord-Est prin care au fost soluţionate contestaţiile administrative formulate de reclamantă împotriva celor două acte mai sus precizate.

S-a solicitat, de asemenea, anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 a AM POSDRU prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26 septembrie 2016 pentru că nu este competentă să soluţioneze această contestaţie.

În raport de emitentul actelor contestate şi care conduc la stabilirea competenţei instanţei, dar şi la prevederile art. 10 şi art. 101 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, pentru că atât actele iniţiale, cât şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor au fost emise de OIR POSDRU Nord-Est, adică de o autoritate publică regională.

Ar trebui precizat că problema stabilirii instanţei competente să soluţioneze acţiunile în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care procesul-verbal este emis de un centru regional a fost hotărâtă în şedinţa Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 22 mai 2017 şi când s-a stabilit că, într-o asemenea ipoteză, instanţa competentă este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluţionarea contestaţiei.

Or, în raport de această soluţie de unificare a jurisprudenţei, se poate considera că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este tribunalul, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Această soluţie se impune chiar dacă reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 emisă de AM POSDRU, decizie prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă pentru că nu este competentă să o soluţioneze deoarece potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Cum, în speţă, litigiul vizează, în principal, anularea actelor emise de către organul regional (OIR POSDRU Nord-Est), competenţa va fi stabilită în favoarea tribunalului pentru că anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 are caracter subsidiar.

Deşi a fost stabilită competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este important de stabilit care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, reclamanta are sediul în Roman, judeţul Neamţ, pârâtul OIR POSDRU Nord Est are sediul în Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.

Cu toate acestea, reclamanta a înregistrat acţiunea pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a considerat că această instanţă este competentă material să soluţioneze cauza, deşi recunoaşte că OIR POSDRU Nord Est este emitentul actelor administrative atacate.

Chiar dacă se consideră că tribunalul este instanţa competentă, din punct de vedere material, să soluţioneze cauza, în primă instanţă, totuşi, nu Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezentul litigiu având în vedere că nici sediul pârâtei, nici sediul reclamantei nu se află pe raza de competenţă a acestei instanţe.

Pentru că atât reclamanta, cât şi pârâtul au sediile pe raza judeţului Neamţ, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, mai ales că pârâtul OIR POSDRU Nord - Est a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal pentru că reclamanta are sediul în judeţul Neamţ şi, în nici un caz, competenţa nu ar reveni Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Faptul că ministerul pârât nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale nu prezintă relevanţă deoarece acest pârât chiar a susţinut lipsa calităţii sale procesuale şi, în condiţiile în care s-a stabilit competenţa materială în favoarea tribunalului, faptul că acest pârât are sediul în Bucureşti nu poate determina competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi prevederile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.