Suspension upheld in judge-disciplinary dispute as linked-case outcome decisive.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii şi înaintată Inspecţiei Judiciare, petentul A. a solicitat efectuarea verificărilor prealabile cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, săvârşită de domnul judecător B. din cadrul Judecătoriei Oradea.

Prin rezoluţia emisă la data de 16 iunie 2016 în dosarul nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de petentul A., întrucât în urma verificărilor efectuate, nu au fost identificate indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorului reclamat.

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 14.07.2016 sub nr. 5050/2/2016, reclamantul A. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de rezoluţia de clasare din data de 16 iunie 2016 emisă în dosarul nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016 al Inspecţiei Judiciare, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa civilă nr. 3971 din 09 decembrie 2016, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., ca nefondată, soluţia fiind definitivă.

Împotriva sentinţei menţionate, recurentul-reclamant a formulat recurs, cererea fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08.03.2017.

De asemenea, reclamantul A., a adresat Inspecţiei Judiciare o sesizare privind modul în care doamna inspector judiciar C. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, cererea fiind înregistrată ia Inspecţia Judiciară la data de 30.09.2016, sub nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016.

Aspectele semnalate de reclamant au fost analizate, iar verificările prealabile au fost finalizate prin rezoluţia de clasare nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016 din data de 23.11.2016.

Ulterior, la data de 28.12.2016, reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la rezoluţia de clasare nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016, solicitând anularea acesteia şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare faţă de doamna inspector judiciar C..

Prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1). 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi C., până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2/2016.

Pentru a pronunţa această încheiere Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2/2016, prin care a fost atacată de către reclamant rezoluţia nr. 2270 din 16 iunie 2016 a Inspecţiei Judiciare întocmită de către pârâta C., faţă de faptul că acest din urmă act a reprezentat temeiul sesizării finalizate prin rezoluţia contestată în prezenta cauză.

Împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Inspecţia Judiciară a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) şi (2) şi art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în cauză nu este incident motivul de suspendare prevăzut de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, aşa cum se poate constata, în dosar nr. x/2016, instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă, anume sentinţa civilă nr. 3971 din 09 decembrie 2016.

În opinia recurentei nu se poate dispune suspendarea în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia în care, cauza la care instanţa face trimitere ca motiv al suspendării, a fost deja soluţionată printr-o hotărâre definitivă.

Indiferent de faptul că a fost promovată calea de atac a recursului, de către reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 3971 din 09 decembrie 2016, soluţia dispusă are caracterul definitiv, aşa cum a fost precizat în dispozitivul hotărârii atacate.

De altfel, în respectarea principiul liberului acces la justiţie, orice cerere, chiar inadmisibilă, trebuie pusă în discuţia unei instanţe, astfel că în mod firesc dosarul a fost înaintat instanţei superioare, anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără ca aceasta să presupună lipsirea hotărârii atacate de caracterul său definitiv.

În concluzie, odată cu pronunţarea sentinţei civile nr. 3971 din data de 09.12.2016, prin care s-a respins cererea reclamantului privind anularea rezoluţiei de clasare nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, cele constatate de instanţă au caracter definitiv, iar dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină au putere de lucru judecat, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecăţii din data de 13.06.2017 a fost pronunţată de instanţa de fond în considerentul faptului că rezoluţia de clasare nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016 "a reprezentat temeiul sesizorii finalizate prin rezoluţia contestata în prezenta cauză".

Această motivare este netemeinică, deoarece dezlegarea pe care instanţa o va da în prezenta cauză nu poate depinde de soluţia pronunţată în dosar nr. x/2016, deoarece nu există o legătură între cele două pricini.

Astfel, chiar dacă în dosar nr. x/2016 instanţa de contencios este chemată să verifice legalitatea unui act al Inspecţiei Judiciare, întocmit în urma verificărilor efectuate cu privire la doamna inspector judiciar C., acest control, conform Legii nr. 544/2004, vizează actul în sine, nu activitatea doamnei inspector.

Rezoluţia nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016, prin care s-a clasat sesizarea reclamantului şi prin care s-a constatat că, în instrumentarea dosarului nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, nu au fost constatate indicii privind săvârşirea de abateri disciplinare, trebuie să fie cenzurată de instanţa de contencios prin prisma prevederilor relative la întocmirea şi emiterea sa.

Dacă s-ar presupune că hotărârea pronunţată în dosar nr. x/2016 nu ar fi definitivă, indiferent de soluţia ce ar fi dispusă cu privire la modul în care a fost emisă rezoluţia obiect al acelui dosar, nu are a afecta constatările inspectorului privind săvârşirea de abateri disciplinare în întocmirea acelei rezoluţii.

Altfel spus, considerând că soluţia privind contestarea rezoluţiei întocmită de doamna inspector C. ar fi nefavorabilă, nu ar putea conduce în mod implicit la ideea că şi rezoluţia nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016 este nelegală, deoarece sunt verificate aspecte complet distincte, de către autorităţi cu competenţe care nu se suprapun.

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat:

- în principal, în temeiul art. 197 C. proc. civ. anularea recursului Inspecţiei Judiciare, ca netimbrat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. obligarea recurentei Inspecţia Judiciară la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.

- în secundar, în temeiul art. 496 alin. (1), teza III şi art. 82 alin. (1) C. proc. civ., anularea recursului Inspecţiei Judiciare constatând lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal al Inspecţiei Judiciare a semnatarului recursului, inspectorul şef D. iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. să fie obligată recurenta Inspecţia Judiciară la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.

- în al treilea rând, în temeiul art. 496 alin. (1), teza II C. proc. civ. respingerea recursului ca nefondat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.

I. Examinând excepţiile invocate de intimat, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care le va respinge ca atare, pentru considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 03.08.2017 a fost achitată taxa judiciară de timbru, iar dovada achitării a fost expediată la data de 08.08.2017 şi înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.08.2017.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii de reprezentant a Inspecţiei Judiciare

Dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, stabilesc în mod expres faptul că "Inspectorul-şef îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:

a) exercită funcţia de conducere şi organizare a activităţii Inspecţiei Judiciare;

b) reprezintă Inspecţia Judiciară în relaţiile cu Consiliul Superior al Magistraturii sau cu alte instituţii interne sau internaţionale;"

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 702 din 30 iunie 2015, document care este publicat pe site-ul Inspecţiei Judiciare, a fost numit în funcţia de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, pe o perioadă de 3 ani domnul judecător D., începând cu data de 1 septembrie 2015, astfel că acesta are calitatea de reprezentant al recurentei

II. Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 413 C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Încheierea de suspendare a judecăţii dispusă la 13.06.2017 de judecătorul fondului, ce formează obiectul dosar nr. x/2016, a fost motivată în considerarea faptului că "rezoluţia de clasare nr. 2270/IJ/1291/D1J/2016 a reprezentat temeiul avizării finalizate prin rezoluţia contestată în prezenta cauză".

Între soluţia dată în recursul exercitat împotriva sentinţei civile nr. 3971 din 09 decembrie 2016 (cazul disciplinar al judecătorului B., soluţionat cu clasarea sa de către inspectorul judiciar - judecător C.) şi judecata ce face obiectul dosar nr. x/2016, suspendată prin încheierea din 13.06.2017 ce face obiectul prezentului recurs (cazul disciplinar al judecătorului - inspector judiciar C.) există o strânsă legătură ce este determinantă, în tot, pentru dezlegarea celei din urmă cauze disciplinare.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea dosar nr. x/2016, apreciind ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o încheiere temeinică şi legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile invocate de intimatul-reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva încheierii din 13 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.