Appeal dismissed: audit findings annulled as authorization requirement implicitly abrogated by GEO No. 43/2010.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2014 sub nr. x/2/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a încheierii nr. 113 din 19 septembrie 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 30 din 14 iulie 2014 a Curţii de Conturi respectiv a punctului 4 din Încheiere şi a pct. I.6 din Decizie şi respectiv a procesului-verbal de constatare nr. x din 11 iunie 2014 în ceea ce priveşte abaterea consemnată la pct. IV 4.3, 4.4.

A mai solicitat suspendarea executării actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 516 din 25 februarie 2015 a admis acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat pct. 4 din încheierea nr. 113 din 19 septembrie 2014 şi pct. I.6 din Decizia nr. 30/2014, precum şi pct. IV pct. 4.3, 4.4 din procesul-verbal de constatare nr. x din 11 iunie 2014 şi a dispus suspendarea punctelor din actele contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Printr-un prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea disp. art. 1 alin. (1), art. 26 şi art. 43 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Astfel, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, iar în cazul ANRE, instituţie publică autonomă, şi-a desfăşurat atribuţiile specifice în domeniul auditului financiar asupra contului de execuţie pe anul 2013 (unde se includ şi veniturile obţinute de autorizaţii).

Instanţa de fond a ignorat faptul că abaterile au fost constatate în cadrul execuţiei auditului financiar desfăşurat conform prevederilor pct. 323-338 din RODAS, constatându-se pentru perioada verificată abateri de la actele normative aplicabile în cauză, care prevedeau autorizarea realizării de noi capacităţi energetice, precum şi retehnologizarea celor existente, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 13/2007, art. 8 din Legea nr. 123/2012 şi art. 6 din H.G. nr. 540/2004.

3.2. Un alt motiv de recurs vizează aplicarea greşită a disp. O.U.G. nr. 43/2010 coroborate cu prevederile art. 124 alin. (1) lit. a) şi art. 157 din Legea nr. 123/2012.

Instanţa de fond a reţinut eronat că, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 43/2010, ANRE nu a mai avut competenţe privind emiterea de autorizaţii de înfiinţare pentru realizarea sau retehnologizarea de staţii şi linii electrice.

Pentru perioada 2011 - septembrie 2013, obligaţia intimatei-reclamante ANRE de a acorda autorizaţii de înfiinţare pentru lucrările de realizare de noi linii şi staţii electrice sau de retehnologizare de noi linii sau staţii electrice a fost prevăzută şi în art. 6 din H.G. nr. 540/2004 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, act normativ ce a fost în vigoare până în data de 18 septembrie 2013.

Autorizarea realizării de noi capacităţi energetice, precum şi retehnologizarea celor existente a fost prevăzută la art. 13 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, abrogată prin Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care la art. 8 prevede activităţile supuse regimului autorizării, printre care şi cele în discuţie.

Investiţiile realizate de CNTEE Transelectrica S.A. sunt investiţii realizate în reţelele de transport a energiei electrice şi sunt definite în interesul Legii nr. 13/2007 şi Legii nr. 123/2012, ca fiind incluse în categoria "capacitate energetică".

Pentru investiţiile realizate în perioada 2011-2012, constând în retehnologizări şi construcţii de staţii şi linii electrice şi alte echipamente electroenergetice au rămas în vigoare prevederile art. 13 din Legea nr. 13/2007.

Modificările aduse de O.U.G. nr. 43/2007 nu anulează prevederile H.G. nr. 540/2004, care obliga ANRE să acorde autorizaţii de înfiinţare pentru lucrările de realizare de noi linii şi staţii electrice sau de retehnologizare de noi linii sau staţii electrice.

4. Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 516 din 25 februarie 2015 şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 26.10.2017.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.

Analiza motivelor de casare. Recursul este nefondat.

Prin pct. 4 din încheierea nr. 113 din 19.09.2014, s-a reţinut că intimata-reclamantă nu a urmărit respectarea de către CNTEE Transelectrica S.A. a dispoziţiilor legale privind execuţia de investiţii pentru realizarea de noi capacităţi energetice şi retehnologizarea celor existente, fiind constatate cazuri de investiţii realizate fără a avea la bază autorizaţii de înfiinţare pentru retehnologizări de staţii şi racorduri noi.

De asemenea, s-a reţinut că în anul 2013, intimata-reclamantă nu a acordat pentru niciun agent economic autorizaţii de înfiinţare/licenţe în domeniul gazelor naturale, pentru activităţile de operare a conductelor de alimentare din amonte aferente producţiei gazelor naturale pentru înfiinţare/licenţe operare a terminalelor GNL pentru înfiinţarea instalaţiilor de producere a biogazului/biometanului, pentru furnizarea de biogaz/biometan GNL, GNCV, GPL.

Prevederile art. 1 alin. (1), art. 26 şi art. 43 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se referă strict la competenţa şi atribuţiile intimatei-pârâte, precum şi la măsurile pe care le poate lua autoritatea.

Instanţa de fond a analizat legalitatea actului administrativ atacat şi a operaţiunilor administrative, fără a contesta faptul că pârâta are atribuţii privitoare la controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

Soluţia de anulare a pct. 4 din încheierea nr. 113 din 19.09.2014 a Curţii de Conturi şi a actelor premergătoare nu afectează legalitatea celorlalte măsuri dispuse şi nu are influenţă asupra competenţei şi atribuţiilor recurentei.

Cu privire la motivele de recurs prin care s-a invocat aplicarea greşită a disp. O.U.G. nr. 43/2010 coroborate cu prevederile art. 124 alin. (1) lit. a) şi art. 157 din Legea nr. 123/2012, Înalta Curte reţine neîntrunirea acestora.

Potrivit art. 15 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, abrogat prin dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, intimata-reclamantă avea obligaţia emiterii de autorizaţii de înfiinţare atât pentru realizarea de noi capacităţi energetice de producere a energiei electrice şi a energiei termice în cogenerare sau retehnologizarea acestora, pentru realizarea şi/sau retehnologizarea de linii şi staţii de transport al energiei electrice, cât şi pentru realizarea şi/sau retehnologizarea de linii şi staţii de distribuţie a energiei electrice cu tensiune nominală de 110 Kv.

Dispoziţiile art. 15 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 13/2007 au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2010, competenţa ANRE în materia autorizării fiind menţinută doar pentru înfiinţarea de capacităţi de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare şi au fost eliminate autorizaţiile de înfiinţare pentru linii şi staţii de transport/distribuţie a energiei electrice.

Legea energiei electrice nr. 13/2007 a fost abrogată prin Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, dispoziţiile relevante pentru soluţionarea cauzei fiind cele de la art. 3 alin. (1) pct. 7, art. 8 alin. (1) şi art. 96 alin. (5).

Art. 3 pct. 7 din Legea nr. 123/2012 defineşte capacitatea energetică prin aceea că reprezintă instalaţiile de producere a energiei electrice şi/sau energiei termice în cogenerare, reţele electrice şi alte echipamente electroenergetice.

Art. 8 reglementează activităţile supuse regimului autorizării, iar conform alin. (1), realizarea de noi capacităţi energetice, precum şi retehnologizarea celor existente se desfăşoară pe bază de autorizaţii de înfiinţare, acordate cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Potrivit art. 9 alin. (4), procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor [...] se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE.

Art. 10 reglementează categoriile de autorizaţii şi licenţe, astfel conform alin. (1), autoritatea competentă emite autorizaţii de înfiinţare pentru realizarea de noi capacităţi energetice de producere a energiei electrice, inclusiv de capacităţi de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare sau retehnologizare a acestora.

Potrivit art. 96 alin. (5), până la adaptarea cadrului de reglementare, toate actele normative emise în temeiul Legii nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează valabilitatea, cu excepţia prevederilor contrare prezentului titlu (Titlul I - Energia electrică).

Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, din cuprinsul cărora reiese că art. 8 alin. (1) reprezintă o dispoziţie generală care se referă la tipurile de activităţi care se desfăşoară pe baza unei autorizaţii de înfiinţare, în timp ce art. 10 alin. (1) stabileşte că autorizaţiile de înfiinţare se emit pentru capacităţi energetice de producere a energiei electrice, nu şi pentru linii/staţii electrice.

Mai mult, art. 9 alin. (4) dă în competenţa preşedintelui ANRE emiterea unui ordin prin care se stabileşte procedura de acordare, modificare etc. a autorizaţiilor, iar în acest scop s-a emis Ordinul nr. 48/2013.

Până la intrarea în vigoare a acestui ordin, se aplică prevederile art. 96 alin. (5), conform cărora toate actele normative emise în temeiul Legii nr. 13/2007 îşi păstrează valabilitatea, cu excepţia dispoziţiilor contrare.

Faţă de prevederile legale incidente în speţă, susţinerea aplicării H.G. nr. 540/2004 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, ce a fost abrogat expres abia în data de 18.09.2013, este nefondată.

H.G. nr. 540/2004 a fost emisă în aplicarea Legii nr. 13/2007, însă acest act normativ a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2010, care a restrâns emiterea unei autorizaţii numai pentru realizarea de noi capacităţi energetice de producere a energiei electrice, inclusiv de capacităţi de producere a energiei electrice şi tehnice în cogenerare sau retehnologizarea acestora.

Reiese astfel că O.U.G. nr. 43/2010 a abrogat implicit dispoziţiile H.G. nr. 540/2004 referitoare la autorizaţia pentru linii/staţii electrice, cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului.

De altfel, dispoziţiile analizate din cuprinsul H.G. nr. 540/2004 nu mai pot fi aplicate în perioada supusă controlului, deoarece însăşi Legea nr. 123/2012 stipulează la art. 96 alin. (5) că orice dispoziţii contrare îşi pierd valabilitatea.

Faţă de acele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 516 din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.