Maintaining preventive detention during appeal in a major drug trafficking case where public order danger persists despite claims of excessive duration
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by five defendants, upholding the Bucharest Court of Appeal's decision to maintain their preventive detention. The dispute concerned the legality of continued pretrial detention for individuals charged with illicit drug trafficking under Articles 2 and 9 of Law No. 143/2000, where the appellants argued that the detention had exceeded a reasonable duration, the grounds for arrest no longer existed, and their health conditions required release; however, the appellate court had concurrently been seized with an appeal by the Public Prosecutor regarding the severity of the underlying penalties. The Supreme Court held that the preventive detention was lawful and justified under Articles 160b and Articles 136–148 of the Code of Criminal Procedure, noting that arguments regarding legal qualification, evidence, or health conditions must be resolved during the substantive review of the merits by the Court of Appeal, and ordered the unsuccessful appellants to pay judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 9 din Legea nr. 143/2000, art. 160b C. proc. pen, art. 148 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Maintaining preventive detention during appeal in a major drug trafficking case where public order danger persists despite claims of excessive duration: Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, în primă instanță la diferite pedepse privative de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 9 din Legea nr. 143/2000. Acest act normativ sancționează respectivele infracțiuni cu pedepse privative de libertate cuprinse între 3 ani și 20 de ani. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând, printre altele și greșita individualizare a pedepselor, pe care le-a considerat prea mici, în raport de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor penale de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 571/2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H. împotriva sentinței penale nr. 1314 din 22 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București secția I penală, a menținut starea de arest a inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Curtea de Apel a constatat că, în raport de gravitatea faptelor comise și de persoana inculpaților, măsura arestării preventive luată împotriva acestora și menținută în cursul judecății, este legală și temeinică, iar pentru buna desfășurare a procesului se impunea menținerea ei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H., solicitând casarea dispoziției privind menținerea stării de arest preventiv, pentru următoarele motive:
- nu există probe care să ateste vinovăția lor;
- starea sănătății nu le permite a fi tratați în penitenciar.
- temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.
- nu există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, în primă instanță la diferite pedepse privative de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 9 din Legea nr. 143/2000. Acest act normativ sancționează respectivele infracțiuni cu pedepse privative de libertate cuprinse între 3 ani și 20 de ani. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând, printre altele și greșita individualizare a pedepselor, pe care le-a considerat prea mici, în raport de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța menținând corect starea de arest preventiv a inculpaților.
S-au avut în vedere atât dispozițiile art. 160b C. proc. pen., cât și cele prevăzute de art. 136 – art. 148 C. proc. pen.
Apărările inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor, la greșita apreciere a probelor ori la starea precară a sănătății lor, urmează a fi verificate de Curtea de Apel, cu ocazia analizării temeiniciei și legalității hotărârii instanței de fond.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile, menținând încheierea atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H. împotriva încheierii din 24 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 571/2004.
Obligă pe recurenții inculpați N.G., D.K., K.A. și H.H. la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul S.I. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile cuvenite interpretului de limba turcă pentru traducerea lucrărilor inculpaților D.K. și K.A. se vor plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2004.