Fiscal security measures jurisdiction conflict resolved by assigning competence to the court of first instance based on value threshold

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Filiala Bucureşti, anularea, în parte, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 24 iunie 2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 977 din 4 noiembrie 2016, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti, având în vedere prevederile 714 alin. (1) şi 107 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1061 din 2 februarie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii aparţine, potrivit art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc., instanţei de contencios administrativ.

În speţă, sunt incidente art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că solicitarea de anulare, în parte, a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se referă numai la suma imputată, în valoare de 6.554,19 RON, cu privire la această anulare parţială ar avea calitate şi interes.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială în soluţionarea cauzei, s-au avut în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cauză reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său.

Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care, prin Decizia nr. 1031 din 7 iunie 2017, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. (134) şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea, în parte, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A.AFR13554 din 24 iunie 2016, cu referire la suma imputată, în valoare de 6.554,19 RON.

Actul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind supus căii de atac prevăzute de art. 213 alin. (13) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (…) cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă".

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile generale cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulteriorare, potrivit cu care competenţa materială de soluţionare a cauzelor se syabileşte în raport de două criterii şi anume rangul autorităţii care a emis ori încheiat actul în sistemul organelor administraţiei publice şi criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În speţă, sunt aplicabile aceste prevederi legale în raport cu criteriul valoric, decizia contestată făcând parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul obligaţiilor de plată nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de acest text de lege.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care, deşi are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins de reclamant, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.

Totodată, aspectul stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul şedinţei din 22 mai 2017 a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind adoptată soluţia de unificare a jurisprudenţei în sensul că "instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asiguratorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală."

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.