Incompatibility of local vice-mayor with commercial company roles: evidentiary burden for termination of administrator status and absence of prejudice requirement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 11995/G/II din 20.03.2014 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 153 din 24 iunie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita aplicare a normelor de drept material, la data la care a fost ales viceprimar al oraşului Plopeni nu mai deţinea şi calitatea de administrator la niciuna dintre cele două societăţi.

Este lipsită de relevanţă împrejurarea că deciziile prin care a încetat calitatea de administrator nu au fost publicate în Registrul Comerţului, susţine recurentul reclamant, din moment ce aceste acte au produs efecte de la data emiterii lor.

În consecinţă, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză, solicitând casarea sentinţei civile criticate, admiterea acţiunii sale şi anularea raportului de evaluare contestat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solictat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică, apreciind că în cauză recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 lit. c) şi d) din legea 161/2003, deţinând concomitent funcţia de viceprimar al oraşului Plopeni şi calitatea de administrator al unor societăţi, precum şi pe cea de contabil la o societatea comercială.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin raportul de evaluare criticat în cauza de faţă, intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut faptul că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut concomitent funcţia de viceprimar al oraşului Plopeni, judeţul Prahova cât şi funcţiile de administrator al S.C. B. (până la data de 19.02.2014), contabil la aceeaşi societate(din data de 27.06.2012 şi până în prezent) precum şi funcţia de administrator la S.C. C. SRL (din 09.02.2000 până în prezent).

Recurentul-reclamant a contestat raportul de evaluare întomcit de intimata-pârâtă, arătând că nu se precizează în cuprinsul acestuia dacă a prejudiciat în vreaun mod instituţia Primăriei oraşului Plopeni ori statul, dacă a semnat sau emis acte administrative care să încalce prevederile Legii nr. 161/2003 ori dacă şi-a procurat pentru sine sau pentru familia sa foloase prin cumulul calităţilor menţionate în raportul de evaluare. În plus, recurentul-reclamant a arătat că şi-a dat demisia din funcţia de administrator la cele două societăţi, la data de 30.03.2012 respectiv 30.04.2012.

Aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 153 din 24 iunie 2015 instanţa fondului a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, faptul că recurentul-reclamant nu a efectuat formalităţile de opozabilitate a celor două decizii, acesta figurând în Registrul Comerţului ca administrator al celor două societăţi.

Au fost înlăturate şi criticile referitoare la faptul că nu au fost prezentate foloasele obţinute din încălcarea regimului incompatibilităţilor ori eventualele prejudici cauzate astfel unităţii administrativ-teritoriale ori statului, cu motivarea că legiuitorul nu a prevăzut astfel de condiţii pentru existenţa incompatibilităţii sesizate.

Împotriva sentinţei civile nr. 153 din 24 iunie 2015 reclamantul a declarat prezenta cale de atac, afirmând că hotărârea primei instanţe este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 87 lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; art. 87 lit. d) din aceeaşi lege instituie incompatibilitatea între funcţia de viceprimar şi cea de administrator sau orice funcţie de conducere sau execuţie la societăţile comerciale.

Prin urmare, incompatibilitatea reţinută în cuprinsul raportului de evaluare contestat de recurentul-reclamant are suport legal, aceasta izvorând din cumularea funcţiei de viceprimar cu două funcţii în cadrul societăţilor comerciale menţionate în raport şi anume cea de administrator, funcţie de conducere, dar şi cea de contabil, funcţie de execuţie.

Argumentele recurentului-reclamant, în sensul că funcţia de administrator a încetat în privinţa ambelor societăţi anterior învestirii sale în funcţia de viceprimar nu pot fi primite, întrucât cele două decizii invocate în sprijinul acestei afirmaţii nu au dată certă, pentru a se putea aprecia cu privire la realitatea datei la care au fost emise.

În acest sens, este de menţionat şi faptul că la data de 7 noiembrie 2013 ICCJ secţia de contencios administrativ şi fiscal a adoptat soluţia de principiu în vederea unificării practicii judiciare, stabilind că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 între funcţia publică şi calitatea de administrator al societăţii comerciale încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată.

Prin urmare, relevantă în privinţa aprecierii stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 este nu atât îndeplinirea obligaţiei de publicitate în Registrul Comerţului a încetării calităţii de administrator ci aceea a datei înregistrării demisiei depuse la organul competent să ia act de manifestarea de voinţă unilateral exprimată.

Nu în ultimul rând, este de observat faptul că incompatibilitatea reţinută în sarcina recurentului-reclamant a vizat nu numai cumulul funcţiilor de viceprimar şi administrator al societăţii comerciale ci şi cumulul funcţiei de viceprimar cu cea de contabil, ipoteză care constituie în sine o încălcare a prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003 şi asupra căreia recurentul-reclamant nu a formulat nicio apărare.

În fine, este de precizat faptul, aşa cum a arătat şi prima instanţă, că incompatibilitatea imputată recurentului-reclamant nu este condiţionată de dovada unui prejudiciu adus unităţii administrativ teritoriale ori statului prin cumulul de funcţii prohibit ori a unui folos material pentru sine ori pentru altul, prin exercitarea cumulativă a funcţiilor prevăzute de art. 87 lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte a luat act şi de faptul că în şedinţa din 22 mai 2017 ICCJ secţia de contencios administrativ şi fiscal a adoptat soluţia de principiu în vederea unificării practicii judiciare, stabilind că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 între funcţia publică şi calitatea de administrator al societăţii comerciale nu subzistă dacă nu au fost exercitate efectiv acte în virtutea calităţii de administrator al societăţii comerciale, însă constată că recurentul-reclamant nu a invocat o atare ipoteză în apărarea sa, astfel că ipoteza avută în vedere de ICCJ SCAF nu este incidentă în cauză.

Faţă de aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul civil de faţă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 153 din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.