Appeal against validity of court bailiff qualifying exam dismissed; organization and grading ruled lawful and final.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la 19.02.2016, Reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei să constate, în ceea ce îi priveşte, nelegalitatea organizării şi desfăşurării examenului de definitivat al executorilor judecătoreşti stagiari din data de 11.11.2015, desfăşurat sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei, examen pentru care s-a dat tematica şi baremul de corectare, nesemnat de către comisie (afişat la ieşire din examen), fără bibliografie, respectiv repunerea reclamanţilor în situaţia anterioară examenului, adică executori judecătoreşti stagiari, astfel: A., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 1393/C din 18.04.2012 angajat în cadrul BEJ D., candidat pentru dobândirea calităţii de executor judecătoresc definitiv în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca din cadrul Curţii de Apel Cluj; B., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 987/C din 14.03.2012, candidat pentru dobândirea calităţii de executor judecătoresc definitiv în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca din cadrul Curţii de Apel Cluj; C., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 1394/C din 06.04.2012, candidat pentru dobândirea calităţii de executor judecătoresc definitiv in circumscripţia Judecătoriei Bacău din cadrul Curţii de Apel Bacău.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2192 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii A., B. şi C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată neindicând în mod expres motivele de nelegalitate. Instanţa prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a apreciat că acesta se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosar întâmpinare la data de 13.09.2016;

Recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. au formulat răspuns la întâmpinare la data de 28.09.2016.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de recurs s-au reiterat motivele invocate în fondul cauzei referitoare la nelegalitate a organizării şi desfăşurării examenului de definitivat al executorilor judecătoreşti stagiari din data de 11.11.2015, desfăşurat sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei, examen pentru care s-a dat tematica şi baremul de corectare, nesemnat de către comisie (afişat la ieşirea din examen), fără biografie:

- În fapt, ceea ce se critică în tot cuprinsul căilor de atac, inclusiv prin compararea cu alte profesii liberale ale căror concursuri se desfăşoară de asemenea sub organizarea şi a Ministerului Justiţiei, este încălcarea principiului legalităţii, în lipsa indicării bibliografiei pentru respectivul examen.

Cu titlu preliminar instanţa aminteşte că şi în cazul concursurilor sau examenelor pentru dobândirea calităţii de judecător sau procuror nu se indica şi o bibliografie, ci doar o tematică ce menţiona marile instituţii juridice.

Un astfel de procedeu nu avea de altfel a fi criticat, absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior specialitatea drept putând opta între lucrările diverşilor autori care se aplecaseră asupra diferitelor părţi din tematică.

Revenind la cererea reclamanţilor, trebuie reamintit faptul că în cauză trebuiau să fie respectate dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 201/2001.

Înscriindu-se la acest examen şi parcurgând etapele acestuia, recurenţii nu au contestat în orice modalitate existenţa acestui act normativ. Nefiind contestat în mod valabil, nici anulat într-o altă modalitate, Ordinul MJ a produs efecte juridice, printre care şi validarea concursului.

Trebuie subliniat faptul că recurenţii în contestaţia lor nu au invocat încălcarea Ordinului prin organizarea şi desfăşurarea concursului, ci i-a adus critici care, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 nu pot fi analizate în condiţiile în care actul normativ este în vigoare.

Mai mult nici pe fondul cererii nu se poate pretinde de către reclamanţi că li s-a încălcat vreun drept câtă vreme toţi participanţii la respectivul examen au avut de răspuns aceleaşi enunţuri, în condiţiile lipsei bibliografiei.

Nu rezultă astfel, cum susţin recurenţii, încălcarea principiului legalitatăţii prin organizarea şi desfăşurarea respectivului examen de definitivat.

Cu privire la baremul de corectare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, raportat la dispoziţiile art. 29 din OMJ nr. 201/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, baremul a fost întocmit de comisie şi afişat, fiind respectate dispoziţiile legale menţionate. Mai mult, din înscrisurile de la dosarul cauzei a reieşit faptul că baremul a fost semnat de către membrii comisiei, fiind astfel cert că emană de la aceştia.

Recurenţii susţin că ei nu au solicitat instanţei să se substituie comisiei de examinare, astfel încât instanţa de fond în mod greşit a reţinut acest aspect şi a respins acţiunea ca neîntemeiată. Însă, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii tocmai aceasta au susţinut, că lucrările lor au fost depunctate urmare a unui barem de notare arbitrar. Raportat la aceste susţineri, instanţa de fond a apreciat că reclamanţii nu solicită instanţei analizarea unor aspecte de legalitate, ci chiar competenţa profesională a membrilor comisiei şi realizarea unei cenzuri privind modul de soluţionare a unor subiecte de examen prin prisma baremului stabilit de comisie. Or, în considerarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa a apreciat că poate exercita un control de legalitate asupra operaţiunilor care au stat la baza emiterii unui act, nu şi un control de corectitudine a rezultatului acesteia.

În aceste condiţii, în raport de criticile aduse, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate de recurenţii nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 20 din legea nr. 554/2004 urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 2192 din data de 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2017.