Public procurement: Proportionality of qualification criteria and applicability of post-facto financial corrections under EU structural fund regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 11/C din 04.09.2013 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5084 din 28 iunie 2013 emise de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1345 din 29 aprilie 2014, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi fără indicarea motivelor pe care se întemeiază.

Astfel, prima instanţă a apreciat în mod neîntemeiat că solicitarea autorităţii contractante ca ofertanţii să aibă media rezultatului net al exerciţiului financiar pe ultimii 3 ani (2006, 2007 şi 2008) pozitivă, iar în cazul în care ofertantul este înfiinţat după 31.12.2008, acesta să prezinte ultima balanţă de verificare cu rezultat pozitiv, ar fi restrictivă.

Recurentul a precizat faptul că, până la apariţia Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, cerinţa de calificare menţionată în titlu era acceptată de către această auitoritate, nefiind considerată restrictivă, ordin care nu a fost invocat ca temei legal, cu toate acestea este evident că interpretarea/evaluarea criteriilor de calificare şi selecţie a fost realizată din perspectiva instrucţiunilor/exemplelor reglementate prin acest act, conform căruia cerinţele în discuţie erau considerate restrictive.

Prima instanţă a reţinut în mod greşit că acest criteriu nu oferă nicio asigurare privind accesul prestatorului la resurse suficiente pentru îndeplinirea contractului, cerinţa minimă referitoare la o cifră de afaceri pe anii 2006,2007 şi 2008 fiind în conformitate cu art. 9 lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

În opinia recurentului, în cauză nu s-a probat, prin elemente concrete, presupusul caracter restrictiv al acestei cerinţe minime, respectiv nu s-a demonstrat existenţa unui număr semnificativ de operatori economici care să fi fost restricţionaţi prin impunerea respectivei cerinţe minime de calificare.

Referitor la criteriul scrisori de recomandare de la beneficiari, recurentul a învederat că acesta a reprezentat un criteriu suplimentar care nu a afectat modalitatea de primire şi evaluare a ofertelor, luându-se în considerare diplomele/atestatele prezentate de ofertanţi, nefiind considerat astfel restrictiv, abaterea nu a îndeplinit condiţiile de existenţă ale "neregulii" şi nu a fost sancţionată prin aplicarea unei corecţii financiare.

Şi în ceea ce priveşte solicitarea de recomandări din partea beneficiarilor, inclusă în cadrul Secţiunii 5.4.1 - "Informaţii privind experienţa din ultimii 3 ani" din fişa de date a achiziţiei, recurentul a precizat că această cerinţă a respectat dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006, care dă dreptul autorităţii contractante de a solicita, prin intermediul criteriilor de calificare şi selecţie, demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură.

De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea de recomandări din partea beneficiarilor, inclusă în cadrul Secţiunii 5.4.2 - "Informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificările echipei de experţi" din fişa de date a achiziţiei, a precizat că pentru a demonstra experienţa similară pentru experţii propuşi de ofertanţi, s-a solicitat demonstrarea experienţei profesionale specifice prin recomandări de la beneficiari şi/sau atestări de la instituţii, organisme, cerinţă care respectă dispoziţiile art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte experienţa în implementarea şi monitorizarea din punct de vedere financiar a proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile - implicare în ultimii 5 ani, în minim 2 proiecte finanţate din fonduri de preaderare sau structurale, cu atribuţii concrete de întocmire şi/sau verificare a cererilor de plată şi documentaţiei aferente, recurentul a considerat că aceste criterii de calificare reprezintă o măsură minimă de precauţie a autorităţii contractante pentru achiziţionarea unor servicii de calitate.

În opinia recurentului, prima instanţă a interpretat în mod greşit prevederile art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, reţinând că cerinţa cu privire la un număr minim de două contracte ar fi nelegală, fiind restrictivă.

Referitor la cerinţele privind echipa de experţi, a susţinut recurentul că nici acestea nu au un caracter restrictiv, întrucât operatorii economici aveau libertatea de a identifica/angaja/propune pentru contractul în cauză, persoanele care aveau calificările şi experienţa solicitate de autoritatea contractantă.

Concluzionând, recurentul a arătat că stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie au legătură concretă cu obiectul contractului ce urma a fi atribuit şi nu au fost de natură să conducă la restricţionrea participării la procedura de atribuire şi la nerespectarea principiului proporţionalităţii, în cauză nefiind încălcate prevederile art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (1)-(2) şi art. 185 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006; în vigoare la data procedurii de achiziţie publică.

În opinia recurentului, în cauză, s-a apreciat în mod greşit că ar fi fost utilizate criterii restrictive, în condiţiile în care ANRMAP nu a aplicat sancţiuni şi a validat documentaţia de atribuire, inclusiv din punct de vedere al respectării principiului proporţionalităţii.

Aşadar, înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 şi a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, criteriile de calificare şi selecţie incluse în documentaţia de atribuire aveau un caracter legal (nerestrictiv), acesta fiind motivul pentru care respectiva documentaţie a fost validată.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării actelor administrative atacate.

4. Apărare intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică.

În esenţă, intimatul a susţinut că actele administrative atacate au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor incidente, stabilind corecţia financiară de 25% din valoarea sumei plătită pentru contractul nr. x din 27 iulie 2010, aşa cum este aceasta reglementată la pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Decizia nr. 11/C din 04.09.2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5084 din 28 iunie 2013, emise de intimatul-pârât.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5084 din 28 iunie 2013, a fost aplicată o corecţie de 25% din valoarea sumelor rambursate pentru Contractul nr. x din 27 iulie 2010,

În sarcina reclamantului fiind stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 169.939,83 RON.

Astfel, s-au apreciat ca având caracter restrictiv următoarele cerinţe:

1. Autoritatea contractantă a inclus în Secţiunea III.2.2 - "Capacitatea economică şi financiara" din cadrul Anunţului de participare nr. 97422 din 02 aprilie 2010, următoarea cerinţă: media rezultatului net al exerciţiului financiar al ofertantului (operator economic sau membrii asocierii de operatori economici, împreună) pe anii 2006, 2007 şi 2008 să fie pozitivă. În cazul în care ofertantul este înfiinţat după 31.12.2008, acesta trebuie să prezinte ultima balanţă de verificare cu rezultat pozitiv.

2. Autoritatea contractantă a inclus în Secţiunea 5.4.2. - "Informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificările echipei de experţi" din cadrul Fişei de date a achiziţiei a următoarelor solicitări:

- prezentarea de scrisori de recomandare de la beneficiari;

- experienţa în implementarea şi monitorizarea dpvd financiar a proiectelor din fonduri nerambursabile - implicare în ultimii 5 ani în minim 2 proiecte finanţate din fonduri de preaderare sau structurale. Astfel, s-a reţinut că autoritatea contractantă a încălcat prevederile - art. 2, alin. (1) lit. a), art. 2, alin. (2) lit. d) şi e), art. 17, art. 178 alin. (1) şi (2), art. 179 şi art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data publicării anunţului de participare nr. 97422 din 02 aprilie 2010; art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data publicării anunţului de participare nr. 97422 din 02 aprilie 2010.

Impotriva notei de constatare reclamantul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 11/C din 04.09.2013.

Curtea de apel a reţinut că actele administrative contestate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauză, se constată că cerinţa ca ofertanţii să aibă media rezultatului net al exerciţiului financiar pe ultimii 3 ani pozitivă, iar în cazul în care ofertantul este înfiinţat după 31.12.2008, acesta trebuie să prezinte ultima balanţă de verificare cu rezultat pozitiv, este contrară prevederilor art. 178 alin. (2) şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 178 alin. (2), "autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

În art. 179 alin. (2) se prevede:

"autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criticile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească".

Prin impunerea îndeplinirii acestui criteriu de calificare, autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici care nu au înregistrat o medie pozitivă a rezultatului net al exerciţiului financiar pe ultimii 3 ani, în condiţiile în care aceştia ar fi putut dispune de resurse financiare suficiente pentru îndeplinirea contractului din alte surse, cum ar fi linii de credit confirmate de bănci sau orice alte surse financiare.

Totodată, o asemenea condiţie, privind media pozitivă a rezultatelor exerciţiilor financiare nete nu aduce o asigurare suficientă că ofertantul poate îndeplini contractul ce urmează a fi atribuit, reprezentând o cerinţă nerelevantă pentru autoritatea contractantă.

De asemenea, nu se poate reţine că un operator economic care îndeplineşte cerinţa stabilită de autoritate nu ar putea ajunge în situaţia de a fi în imposibilitate de a executa contractul din motive de ordin financiar, din moment ce un profit pozitiv nu reprezintă o certificare a stabilităţii financiare a unui operator economic şi nu exclude posibilitatea existenţei unor datorii rămase neachitate, a unor credite restante sau a unei lipse acute de disponibilităţi, etc.

Or, în situaţia în care autoritatea ar fi urmărit, cu adevărat să creeze premisele minime din punctul de vedere al capacităţii financiare, pentru îndeplinirea contractului, nu ar fi stabilit în cadrul condiţiilor minime de calificare un criteriu financiar static care se referă la o situaţie a ofertantului din trecut, ci ar fi cerut asigurări financiare din prezent, menite să asigure o minimă garanţie de îndeplinire cu succes a contractului atribuit cum ar fi: date referitoare la disponibilităţi curente sau disponibilităţi ce pot fi mobilizate în executarea contractului, extrase de cont, linii/contracte de credit, scrisori de confort angajante, scrisori de garanţie bancară.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului, potrivit căreia, până la apariţia Ordinului ANRMAP nr. 509/2011 cerinţa de calificare menţionată în titlu era acceptată de această autoritate, nefiind considerată restrictivă, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât din conţinutul notei de constatare rezultă că acest ordin nu a fost invocat drept temei de drept, iar dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), lit. e), art. 178 alin. (2), art. 179 din O.U.G 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, prevedeau că autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune cerinţe minime de natură să restricţioneze participarea operatorilor economici la procedură.

Referitor la criteriul scrisori de recomandare de la beneficiari, se reţine, din nota de constatare, cum de altfel şi recurentul afirmă, că a fost aplicată o corecţie financiară doar pentru neregulile constatate la punctul 7.3.b), încadrate la punctul 1.7. din Anexa la O.U.G. 66/2011, respectiv "Stabilirea în documentaţia de atribuire sau în anunţul de participare a unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali.

Autoritatea intimată a constatat nerelevanţa acestui document, întrucât calificările şi abilităţile solicitate se probează prin diplome/atestate, astfel cum autoritatea contractantă a şi solicitat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006, invocate de recurentă, acestea trebuie interpretate în coroborare cu celelalte dispoziţii ale H.G. nr. 925/2006 şi cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi înscrisurile ce probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Referitor la cerinţa privind experienţa în implementarea şi monitorizarea din punct de vedere financiar a proiectelor din fonduri nerambursabile - implicare în ultimii 5 ani în minim 2 proiecte finanţate din fonduri de preaderare sau structurale, au fost invocate dispoziţiile art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd: "autoritatea contractantă, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale, are dreptul să solicite informaţii privind pregătirea profesională şi calificarea experţilor propuşi de operatorul economic".

Însă, aceste prevederi legale nu conferă autorităţii contractante dreptul de a impune experţilor un număr minim de contracte/proiecte, procedându-se astfel în cazul experţilor cheie reprezintă o încălcare a art. 188 alin. (2) lit. (d) din O.U.G. nr. 34/2006 şi conduce la restricţionarea participării operatorilor economici la procedura de achiziţie publică, aducându-se atingere art. 178 alin. (2) din O.U.G. 34/2006.

Totodată, este evident că impunerea unui număr minim de contracte creează un dezavantaj pentru operatorii economici care au experienţa profesională solicitată, necesară bunei derulări a proiectului, care au participat efectiv în cel puţin un proiect similar.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a apreciat faptul că orice expert financiar-contabil cu experienţă în managementul financiar al proiectelor, indiferent de sursa de finanţare, poate realiza activităţile propuse.

Art. 9 din H.G. nr. 925/2006 prevede situaţiile în care se prezumă că cerinţele minime de calificare sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, însă enumerarea din articol este exemplificativă şi nu limitativă.

Cât priveşte susţinerea recurentului că documentaţia de atribuire a fost validată de ANRMAP şi a respectat legislaţia română în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (2)A2 din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că nedetectarea acestor erori în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a sancţiona, pe parcursul activităţii de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293.

De asemenea, acceptarea de către ANRMAP a publicării documentaţiei de atribuire în SEAP nu limitează dreptul altor instituţii implicate în managementul şi controlul fondurilor europene de a analiza procedurile de achiziţie publică şi de a stabili măsurile adecvate în cazul identificării unor abateri/nereguli de la prevederile legale în materia achiziţiilor publice.

În cauză, nota de constatare atacată a fost emisă ţinându-se cont de prevederile art. 20 şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora:,, Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

În cauză, autoritatea contractantă nu a justificat în nici un fel introducerea cerinţelor restrictive, nemotivând, în nota justificativă, necesitatea impunerii criteriilor minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională a operatorilor economici, acestea fiind doar precizate.

Cum prezenta cauză a fost suspendată până la pronunţarea CJUE în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 se impune o analiză şi a principiului neretroactivităţii legii civile noi din perspectiva actelor normative incidente.

Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/201 s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale.

Astfel cum s-a reţinut, în cauză, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, însă neregulile sunt săvârşite anterior datei intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011, Contractul de prestare de servicii nr. 240116 asupra căruia au fost stabilite corecţiile a fost încheiat la 27.07.2010.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%).

Problema de drept care necesită a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate

În sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie

2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 1345 din 29 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.