Applicability of new financial correction regulations to pre-existing public procurement irregularities and prohibition of restrictive qualification criteria

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 56776 din 15 iulie 2013 emisă de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 89 din 3 martie 2014, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând că, întrucât autoritatea contractantă a impus drept cerinţe obligatorii alte criterii decât cele prevăzute de lege, autoritatea contractantă a încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, impunându-se sancţiunea aplicării corecţiilor financiare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Judeţul Sălaj, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, contrar celor reţinute de prima instanţă care a considerat actele contestate suficient argumentate, că, în cauză, respectivele acte nu conţin menţiuni cu privire la raţiunea pentru care au fost înlăturate susţinerile beneficiarului din contestaţia împotriva notei de contestare.

În opinia recurentului, prima instanţă a analizat succint aspectele legale cu privire la obligativitatea motivării actelor contestate, în sentinţa recurată nefiind cuprinse nici referiri cu privire la existenţa unui eventual prejudiciu generat de pretinsele abateri de la utilizarea legală a fondurilor europene.

Prin urmare, nefiind identificat şi determinat prejudiciul produs de Judeţul Sălaj, recurentul a apreciat că, în fapt, corecţia financiară aplicată este în realitate o sancţiune contravenţională aplicată pentru presupuse încălcări ale legislaţiei achiziţiei publice, iar competenţa exclusivă în aplicarea acestor sancţiuni revine ANRMAP şi UCVAP.

În ceea ce priveşte tardivitatea constatărilor prin sesizarea VT 24470 din 26 martie 2013 a Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene, a arătat că se induce ideea că autoritatea contractantă, în speţă Judeţul Sălaj, a încălcat la atribuirea Contractului de servicii de audit din 18 mai 2009 prevederile legale în materia achiziţiilor publice, respectiv nu este justificată stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie, opinie pe care o apreciază subiectivă, iar tardivitatea demersului pârâtei nu a fost analizată de prima instanţă.

Referitor la neîncadrarea în prevederile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât obiectul celor două acte administrative contestate este Contractul de servicii de audit din 18.05.2009 şi nu un contract de achiziţii încheiat după intrarea în vigoare a acestui act normativ, recurentul a susţinut că prima instanţă a ignorat acest aspect.

Astfel, prin prevederile respectivului act normativ se introduc reglementări cu privire la definirea neregulilor şi aplicarea corecţiilor financiare în domeniul achiziţiilor publice, reglementări necuprinse în O.G. nr. 79/2003, din această perspectivă a considerat că noua reglementare nu poate retroactiva, nefiind în măsură să poată fi aplicată unor situaţii juridice născute sub imperiul altor reglementări.

Recurentul a invocat şi conduita culpabilă a emitentului actelor contestate, precizând că perioada foarte mare scursă de la data comunicării documentaţiei aferente contractului de servicii de audit şi până la data demarării procedurilor de verificare a suspiciunii de neregulă, respectiv patru ani, confirmă conduita abuzivă a emitentului actelor contestate.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, aceleiaşi instanţe.

4. Apărare intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică, apreciind că recurenta nu aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinţei atacate, ci reia motivele prezentate în faţa primei instanţe.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 1 aprilie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 56776 din 15 iulie 2013 şi a Deciziei nr. 185 din 23 septembrie 2013 de soluţionare a contestaţiei împotriva acestei note, emise de intimatul-pârât.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 15 iulie 2013 s-a aplicat corecţia financiară de 10% din valoarea Contractului de servicii de audit nr. 4702 din 18 mai 2009 pentru proiectul "Reabilitarea drumului Ciucea-Crasna-Vârsoit", valoarea creanţei bugetare stabilită în sarcina reclamantului, conform pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, fiind de 4.399 RON.

Astfel, s-au apreciat ca având caracter restrictiv următoarele cerinţe:

- să facă dovada auditării operaţiunilor financiare aferente a cel puţin 3 proiecte cu finanţarea externă nerambursabilă şi a cel puţin 5 ani experienţă profesională generală şi cel puţin 3 ani experienţă profesională specifică.

Cât priveşte criteriul Lista principalelor prestaţii în ultimii 3 ani, în Fişa de date a achiziţiei, la cap. IV. 4.5, 4.6, autoritatea contractantă a înscris cerinţa minimă de a prezenta lista cuprinzând cel mult 3 contracte similare, ce au avut ca obiect auditarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, îndeplinite în decursul ultimilor 3 ani.

Împotriva notei de constatare reclamantul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. nr. 185 din 23 septembrie 2013.

Curtea de apel a reţinut că actele administrative contestate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Cu privire la criticile referitoare la nemotivarea corespunzătoare a sentinţei atacate, întrucât, în opinia recurentului, prima instanţă a analizat succint aspectele legale cu privire la obligativitatea motivării actelor contestate, aceasta nefăcând referire nici la pretinsul prejudiciu, instanţa de control judiciar reţine că nu pot fi primite.

Astfel, contrar celor susţinute de parte, se constată că nota de constatare atacată a fost motivată de autoritatea publică pârâtă, acesta rezultând şi din faptul că împotriva acesteia s-a formulat contestaţie prin care au fost invocate motivele pentru care s-a apreciat că acest act este nelegal, iar decizia de soluţionare a contestaţiei răspunde criticilor aduse.

Aşadar, în mod corect prima instanţă, considerând că actele contestate respectă cerinţele privind motivarea, a procedat la analiza acestora pe fond, reţinând corect noţiunea de "neregulă", abatere de la legalitate, pentru care legiuitorul a impus stabilirea de corecţii financiare.

Aprecierile recurentului referitoare la prejudiciu, sunt eronate şi nefondate, întrucât obligaţia de restituire sau recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei sau producerii unui prejudiciu.

Aşadar, calificarea ca neregulă a unei abateri săvârşite în procedura de achiziţie publică nu este condiţionată la modul absolut de producerea efectivă a unui prejudiciu.

Noţiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziţii care au aplicabilitate directă în legislaţia naţională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

La rândul său, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în jurisprudenţa sa, a apreciat că "şi abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), "statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporţionalităţii, principiu consacrat de jurisprudenţa acestei curţi.

Prin urmare, rezultă că aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului UE/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului.

Faţă de susţinerea recurentului, potrivit căreia competenţa exclusivă privind constatarea şi sancţionarea abaterilor în materia achiziţiilor publice aparţine ANRMAP şi UCVAP, instanţa de recurs reţine că în activitatea de verificare aceste autorităţi se pronunţă doar asupra aspectelor formale procedurale, respectiv îndeplinirea tuturor etapelor procesului de achiziţie publică, iar nu asupra impunerii de criterii de calificare şi/sau selecţie de către autoritatea contractantă, acestea fiind stabilite odată cu întocmirea documentaţiei de atribuire.

De asemenea, art. 49 alin. (2)A2 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că nedetectarea acestor erori în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a sancţiona, pe parcursul activităţii de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293.

Totodată, potrivit art. 321 din H.G. nr. 457/2008, în exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor 322 şi 323.

Referitor tardivitatea constatărilor transmise prin sesizarea VT 24470 din 26 martie 2013 a Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene, cu privire la care se susţine că nu a fost analizată în primă instanţă, se constată că această critică a fost invocată direct în recurs.

Or, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au format analiza primei instanţe, şi care, implicit, au fost cuprinse în acţiunea introductivă de instanţă, neputându-se depăşi limitele învestirii. Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, în recurs, pot fi invocate doar criticile aduse în faţa primei instanţe, care au fost analizate de aceasta. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece, în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor, să fie analizate pentru prima dată de instanţa învestită cu calea extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile noi, se reţine că judecata cauzei a fost suspendată până la pronunţarea CJUE în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, impunându-se a se face o analiză a acestui principiu, din perspectiva actelor normative incidente.

Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/201 s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale.

Astfel cum s-a reţinut, în cauză, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, însă neregulile sunt săvârşite anterior datei intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011, Contractul de servicii de audit nr. 4702 asupra căruia au fost stabilite corecţiile a fost încheiat la 18.05.2009.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%).

Problema de drept care necesită a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie

2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Art. 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ.

Cât priveşte conduita culpabilă a emitentului actelor contestate invocată, se reţine că şi această critică este neîntemeiată, beneficiarul este obligat să permită, pe întreaga durată de valabilitate a contractului, OI, AMPOR şi oricăror altor persoane autorizate să verifice modul de implementare a proiectului.

Faptul că neregulile nu au fost sesizate în etapele intermediare de verificare nu absolvă beneficiarul de asumarea răspunderii la acest moment ulterior când, în urma controlului efectuat în baza O.U.G. nr. 66/2011, s-au depistat abateri de la legislaţia achiziţiilor publice.

În cauză, se constată că cerinţa de a se face dovada auditării operaţiunilor financiare aferente a cel puţin 3 proiecte cu finanţarea externă nerambursabilă este restrictivă, legiuitorul a permis autorităţii contractante să solicite participanţilor date referitoare la experienţa similară, fără a limita numărul serviciilor solicitate drept experienţă similară, însă, nu a permis stabilirea altor cerinţe, precum cea menţionată.

Astfel, orice operator economic care este autorizat legal în domeniul specific obiectului contractului trebuie să aibă dreptul de a participa la o procedură de achiziţie publică în condiţii de concurenţă liberă.

Eventuala necunoaştere a legislaţiei europene sau neparticiparea în ultimii 3 ani la proceduri derulate din fonduri europene nerambursabile nu poate fi calificată drept o cheltuială ineficientă şi nejustificată din punct de vedere economic astfel cum aceasta este definită în Ghidul solicitantului care să justifice includerea unor cerinţe minime restrictive.

Potrivit dispoziţiilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006:

(1) În cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare.

(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Art. 188 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o lista a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar, în cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic.

Aşadar, autoritatea contractantă poate solicita lista cu lucrările prestate, fără să adauge alte criterii sau cerinţe care poate denatura libera concurenţă sau care ar limita accesul la procedura de achiziţie publică derulată.

De asemenea, referitor la experienţa profesională generală, precum şi cea specifică în audit financiar, sunt avute în vedere prevederile art. 188 alin. (3) lit. a), sus-menţionate, şi d) din O.U.G. nr. 34/2006, privind informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Aşadar, pentru dovedirea capacităţii tehnice şi/sau profesionale, reclamantul avea dreptul de a solicita o listă a serviciilor prestate în ultimii 3 ani, însoţită de certificări, dreptul autorităţii contractante rezumându-se la solicitarea unor informaţii cu privire la pregătirea profesională şi nu la impunerea unor anumite condiţii de vechime generală şi specială, cum a procedat cu încălcarea prevederilor legale citate.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora: "Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

În cauză, autoritatea contractantă nu a justificat în nici un fel introducerea cerinţelor restrictive, în nota justificativă nefăcând-se nici măcar trimitere la acestea.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Judeţul Sălaj prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj împotriva sentinţei nr. 89 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.