Recovery of EU rural development funds for failure to maintain economic viability and submit financial statements; applicability of new irregularities regime to pre-existing continuous breaches

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x din 05 februarie 2013, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.11.2012 privind proiectul "Înfiinţare fermă caprine în localitatea Dăbâceni, comuna Ileanda, Jud. Sălaj".

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3742 din 27 noiembrie 2013, a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut, contrar celor reţinute de prima instanţă în privinţa imposibilităţii de a prezenta situaţia financiar- contabilă, că respectivele documente contabile ale societăţii se aflau în posesia administratorului judiciar desemnat în procedura insolvenţei, acesta având obligaţia de a face orice acte sau fapte juridice de natură să nu îi îngreuneze situaţia societăţii aflate în faliment, obligaţie nerespectată.

În ceea ce priveşte apărarea potrivit căreia balanţele producţiei pe anii 2009 - 2011 erau zero, raportat la lipsa caprinelor, recurenta a învederat că lipsa activităţii s-a datorat decesului caprinelor, neavând vreo culpă în această privinţă.

Totodată, a susţinut că în perioada 2008 - 2010 autoritatea publică intimată nu a emis şi nu a transmis vreo notificare cu privire la începutul perioadei de monitorizare, neefectuându-se niciun control în perioada aprilie 2010 - iulie 2012, în raport cu prevederile art. 37 din O.U.G. nr. 66/2011, iar încercarea de a se obţine resurse financiare în vederea redresării societăţii, în sensul de a se achiziţiona caprine, nu s-a putut realiza.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că tratamentul şi decesul tuturor animalelor s-a întins pe o perioadă de 10 luni de zile, neexistând posibilitatea invocării forţei majore în circa 5 zile de la decesul acestora, iar asigurarea medicală nu cuprindea şi boala gravă de care au suferit animalele.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării actelor administrative atacate.

4. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare şi, în subsidar, respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 1 aprilie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.11.2012 privind proiectul "Înfiinţare fermă caprine în localitatea Dăbâceni, comuna Ileanda, Jud. Sălaj" şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 3294 din 05 februarie 2013 formulată împotriva acestui act.

Reclamanta, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta, în calitate de autoritate contractantă, Contractul cadru nr. C 3.10802563300246 din 06.04.2007 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului sus-menţionat.

Pârâta s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 288 250 RON, corespunzător a 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, iar ulterior s-au încheiat trei acte adiţionale:

- actul adiţional nr. 1 din 19.08.2008, prin care s-a aprobat modificarea soluţiei tehnice, s-a prelungit durata de execuţie a proiectului până la 30.09.2008 şi s-a stabilit valoarea totală eligibilă a proiectului la suma de 576 494 RON din care autoritatea contractantă s-a obligat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 288 247 RON;

- actul adiţional nr. 2 din 16.02.2009, prin care s-a prelungit durata de execuţie a proiectului până la 1.07.2009;

- actul adiţional nr. 3 din 25.11.2009 prin care s-a diminuat valoarea totală eligibilă a proiectului la 366.031 RON, valoarea totală a finanţării nerambursabile fiind diminuată la 183 015 RON, stabilindu-se termen de realizare 30.04.2010.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind acest proiect, s-a reţinut că investiţia realizată de reclamantă a devenit neeligibilă, întrucât viabilitatea economică nu poate fi demonstrată, pentru că bilanţurile pe anii 2009, 2010 şi 2011 nu au fost prezentate, iar în bilanţul pe anul 2008 beneficiarul înregistrează o pierdere de 23 283 RON, fiind încălcate astfel prevederilor contractuale.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. 3294 din 05.02.2013, cuantumul debitului fiind de 183.015,72 RON, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Instanţa de control judiciar reţine, din actele dosarului, că beneficiarul are datorii la bugetul local, acesta nu a înlocuit animalele decedate, invocând lipsa resurselor financiare şi faptul că poliţa de asigurare nu acoperea boala de care au suferit animalele.

De asemenea, beneficiarul nu a prezentat balanţa producţiei fizice pe anii 2008-2012, din care să reiasă producţiile realizate, acesta menţionând că după decesul animalelor nu a mai realizat activitatea finanţată prin proiect din motive financiare, şi nu a transmis toate documentele justificative solicitate.

Instanţa de recurs apreciază că apărările recurentei în ceea ce priveşte neprezentarea documentelor contabile ale societăţii întrucât acestea se aflau în posesia administratorului judiciar desemnat în procedura insolvenţei nu pot fi primite, având în vedere că administratorul judiciar este cel care reprezintă legal societatea aflată în insolvenţă. În plus, fapta de neprezentare a documentelor este corelativă faptei de a nu avea activitate economică, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

De asemenea, apărarea că balanţele producţiei pe anii 2009 - 2011 erau zero, raportat la lipsa caprinelor, iar lipsa activităţii s-a datorat decesului caprinelor, dovedeşte tocmai fapta reţinută prin procesul-verbal de constatare, respectiv lipsa măsurilor de implementare a proiectului potrivit contractului de finanţare.

Referitor la faptul că nu au fost exercitate controale în perioada invocată de recurentă, în raport cu prevederile art. 37 din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de control judiciar are în vedere că acest text de lege se aplică la momentul ulterior constatării nergulilor, având ca finalitate monitorizarea periodică a acestora şi prevenirea reapariţiei lor în viitor.

De altfel, obligaţia de verificare subzistă pe întreaga perioadă de monitorizare, prin urmare nu prezintă relevanţă momentul la care s-a efectuat controlul. În plus, această perioadă a fost în favoarea recurentei care avea mai mult timp la dispoziţie pentru redresarea situaţiei existente, neputând fi invocată drept culpă a părţii adverse.

În speţă, autoritatea contractantă a procedat corect la calcularea perioadei de monitorizare, având în vedere art. 4 pct. 4 din Secţiunea B a Anexei nr. 1 la Legea nr. 316 din 18 iunie 2001, potrivit căruia definirea perioadei de monitorizare este de 5 ani de la data ultimei plăţi făcute (27.03.2008), neavând relevanţă data finală de execuţie pentru calcularea acestui termen.

Nu constituie motive de nelegalitate ale actelor atacate nici împrejurarea că tratamentul şi decesul animalelor s-a întins pe o perioadă de 10 luni de zile, neavând posibilitatea invocării forţei majore, şi nici asigurarea medicală invocată, având în vedere că decesul animalelor s-a produs în perioada noiembrie 2007- august 2008, iar fapta care a condus la întocmirea procesului-verbal contestat este reprezentată de lipsa de activitate (datorată lipsei efectivelor de caprine) pentru anii 2009, 2010 şi 2011.

Mai mult, nu numai că nu a anunţat producerea şi încetarea aşa-zisului caz de forţă majoră, dar nici nu a luat măsuri în vederea limitării consecinţelor şi a continuării activităţii.

Susţinerea potrivit căreia s-a încercat redresarea societăţii fără succes este invocată în mod generic, fără a se aduce, însă, argumente în concret în dovedirea respectivei afirmaţii, care poate fi interpretată cel mult o declaraţie de intenţie.

De asemenea, nici cauza de forţă majoră pentru momentul decesului animalelor nu ar fi justificat lipsa de activitate economică conform proiectului şi contractului încheiat, pentru cei 3 ani ulteriori menţionaţi.

Or, potrivit contractului, beneficiarul trebuie să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanţare aprobată, fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.

De altfel, recurenta nu contestă cele reţinute prin procesul-verbal întocmit de intimata-pârâtă, ci încearcă să fundamenteze ideea că nu are nicio culpă în nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, aspectele invocate neputând fi reţinute în nerespectarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat.

Înalta Curte are în vedere faptul că scopul declarat al finanţării nerambursabile a fost acela de sprijinire a unei activităţi viabile, eficiente, aducătoare de profit, care în cauză nu a fost îndeplinit.

Autoritatea a demarat procedura la care o obligă legea, constatând neregula reprezentată de încălcarea prevederilor legale şi contractuale asumate, neregulă pentru care a reţinut justificat culpa beneficiarului contractului.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a analizat fiecare din aspectele susţinute de recurent drept temei legal al nelegalităţii actelor administrative atacate.

De altfel, recurenta nu aduce argumente de nelegalitate a sentinţei recurate, ci reiterează criticile formulate în faţa primei instanţe.

În speţă, rezultă cu evidenţă că proiectul în discuţie se încadrează la investiţii în exploataţii agricole, iar lipsa caprinelor determină concluzia că obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat şi nu au fost atinse obiectivele investiţiei finanţate prin programul SAPARD.

Art. 14 din Contract prevede că proiectul rămâne eligibil pentru cofinanţarea UE numai dacă nu suferă o modificare substanţială, pe perioada de valabilitate a contractului, care constă în aceea că obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat.

Prin urmare, neprofitabilitatea investiţiei finanţate din surse nerambursabile reprezintă o neregulă, încălcându-se principiul eficien ţei utilizării fondurilor prevăzut de art. 14 din Legea nr. 316/2001 şi de pct. 1 paragraful. 5 Cap. I din Anexa IV cuprinzând Instrucţiuni de achiziţii din contractul de finanţare.

Art. 16 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanţare defineşte neregula ca orice abatere de la legalitate şi orice nerespectare a prevederilor contractului de finanţare.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.06.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Sociale European şi Fondul de coeziune, statele membre sunt responsabile în prevenirea, detectarea şi corectarea neregularităţilor, precum şi în recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător. Deci, structurile de control din sistemul naţional de management şi control al fondurilor europene au obligaţia de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare aferente, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Noţiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziţii care au aplicabilitate directă în legislaţia naţională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Având în vedere că prezenta cauză a fost suspendată până la pronunţarea CJUE în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 se impune o analiză şi a principiului neretroactivităţii legii civile noi din perspectiva actelor normative incidente.

Astfel cum s-a reţinut, în cauză, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, însă neregulile sunt săvârşite anterior datei intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011, Contractul cadru nr. C 3.10802563300246 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului în cauză, a cărui nerespectare a fost invocată, a fost încheiat la 6 aprilie 2007.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 s-a declarat neconstituţional textul art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, considerându-se că permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2000.

Prin Hotărârea CJUE din Cauzele C-260/14 şi C-261/14 s-a statuat că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

Înalta Curte consideră că în speţă au fost aplicate în mod corect dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a cărui anulare s-a cerut, nu s-a analizat şi nu s-a reţinut o încălcare a normelor în materia achiziţiilor publice.

Numai în această din urmă împrejurare, instanţa naţională are obligaţia să verifice dacă au fost aplicate normele substanţiale din O.U.G. nr. 66/2011 la nereguli (din materia achiziţiilor publice) săvârşite în perioada când era în vigoare O.G. nr. 79/2000 şi dacă este vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3742 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.