Inapplicability of EU law priority revision ground to pre-accession judgments under Romanian administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a Deciziei nr. 3654 din 18 noiembrie 2015 prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 21 din 26.02.1997 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în Dosar nr. x/1996, solicitând anularea acestei hotărâri şi anularea hotărârilor ulterioare:

Sentinţa civilă nr. 9981 din 10.09.1997 a Judecătoriei Iaşi, decizia civilă nr. 1232 din 27.05.1997 a Tribunalului Iaşi şi Decizia nr. 72 din 18.01.1999 a Curţii de Apel Iaşi, invocând drept temei al cererii prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că prin sentinţa nr. 21 din 26 februarie 1997, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de anulare a Ordinului nr. 5660/1994 al Ministerului Învăţământului în favoarea Judecătoriei Iaşi, încălcându-i astfel accesul la justiţie, dreptul la judecata în mod echitabil a cauzei.

Revizuentul a criticat sentinţa atacată şi cu privire la soluţia de declinare, susţinând că ordinul contestat este act administrativ şi nu un act civil de dreptul muncii, aducând critici şi soluţiilor pronunţate ca urmare a declinării, dar şi ordinului contestat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 108 din 6 iunie 2016, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent, reţinând, în esenţă, următoarele:

Prima instanţă a reţinut că pronunţarea unei hotărâri cu nesocotirea Constituţiei României, astfel cum susţine revizuentul nu se încadrează în motivul de revizuire invocat (art. 21 din Legea nr. 554/2004). Un astfel de motiv reprezintă un veritabil motiv de recurs, or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu poate deschide calea unui nou recurs la hotărârea atacată.

Cu privire la nesocotirea principiilor dreptului comunitar invocată de revizuent, instanţa de revizuire a reţinut că Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are valoarea tratatelor.

În cauză, însă, sentinţa a cărei revizuire se solicită este pronunţată în 1997, anterior intrării României în Uniunea Europeană (2007), aşa încât la momentul pronunţării respectivei sentinţe România nu era parte a Uniunii Europene şi deci nu se poate aplica cu prioritate dreptul comunitar.

În plus, în cauză nu este îndeplinită cerinţa esenţială pentru aplicarea prioritară a dreptului comunitar, care presupune existenţa unei neconcordanţe între normele interne şi cele comunitare, întrucât legislaţia internă (Constituţia), care recunoaşte accesul la justiţie ca drept fundamental considerată a fi fost aplicabilă de revizuent, este similară(după cum chiar revizuentul arată), deci compatibilă şi cu reglementarea comunitară.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 şi 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse şi în faţa primei instanţe, în esenţă, citicile aduse hotărârii atacate vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti prin introducerea în cauză a altor persoane (Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava), aplicarea unei prevederi inexistente la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere (art. 326 alin. (3) din C. proc. civ.), încălcarea principiilor fundamentale consacrate de Constituţia din 1991, Legea nr. 30/1994 - art. 6 din Convenţie, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară, şi încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Recurentul a susţinut că nu a chemat niciodată în judecată Insepectoratul Şcolar Judeţean Suceava, neexistând o astfel de cerere formulată în cauză, ci Ministerul Învăţământului, aşa încât nu cunoaşte baza legală privind introducerea acestei părţi în proces.

În opinia recurentului, prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care nu era în vigoare la data pronunţării sentinţei nr. 21/1997, şi cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, făcând referire şi la accesul liber la justiţie garantat de Constituţie.

A precizat că toate hotărârile date în legătură cu Ordinul nr. 5660 din 09 martie 1994 încalcă normele de competenţă de ordine publică, prin aceea că s-a apreciat că este vorba despre un litigiu de muncă, iar instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii absolute a acestui ordin, mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.

În fine, recurentul a criticat hotărârea şi din perspectiva prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, considerând că sunt aplicabile în cauză, dat fiind contextul constituţional şi legislativ care l-a determinat să recurgă la acest text de lege, invocând, totodată, şi aplicabilitatea dreptului comunitar european.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 21 din 26 februarie 1997 a aceleiaşi instanţe, invocând drept temei prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile, prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, se constată că pronunţarea unei hotărâri cu nesocotirea Constituţiei României, cum susţine revizuentul, nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte nesocotirea principiilor dreptului comunitar invocată de revizuent, de asemenea, se constată că nici acest motiv nu poate fi primit, în considerarea faptului că sentinţa a cărei revizuire se solicită este pronunţată în 1997, anterior intrării României în Uniunea Europeană (2007), prin urmare dreptul comunitar nu se putea aplica cu prioritate dreptului intern.

Acest motiv de revizuire este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. şi are menirea de a asigura respectarea de către instanţele de contencios administrativ a principiului priorităţii normelor dreptului comunitar faţă de norma internă, principiu care are şi o consacrare constituţională în art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor, care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Totodată, aplicarea principiului priorităţii dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiţionată de existenţa unei incompatibilităţi între normele interne şi cele comunitare.

În cauză, însă, revizuentul nu a dovedit îndeplinirea acestei cerinţe esenţiale pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, instanţa de revizuire neputând reţine existenţa unei incompatibilităţi între acesta şi legislaţia internă.

Referitor la critica recurentului, în sensul că nu a chemat în judecată şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, se constată că această parte a figurat atât în sentinţa recurată, cât şi în hotărârea supusă revizuirii, or, în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual fixat în faţa primei instanţe.

În legătură cu susţinera părţii, potrivit căreia prima instanţă nu s-a pronunţat asupra nulităţii Ordinului nr. 5660 din 09 martie 1994, se constată, de asemenea, că nu poate fi primită, judecătorul fondului pronunţându-se în limitele învestirii, conform art. 129 din C. proc. civ.

În fine, cât priveşte aplicarea art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în temeiul căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, care nu era în vigoare la data pronunţării sentinţei supusă revizuirii, (alineat introdus prin art. I pct. 129 din O.U.G. nr. 138/2000, modificată prin art. I din O.U.G. nr. 290/2000 (publicată la 29.12. 2000) în vigoare de la 2 mai 2001, instanţa de control judiciar are în vedere principiul recunoscut în dreptul procesual civil, potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar excepţii de la această regulă pot apărea numai în situaţia reglementării lor exprese de către legiuitor prin dispoziţii tranzitorii.

Prin urmare, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, sentinţa atacată nefiind dată cu depăşirea depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, iar prima instanţă a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, considerentele hotărârii reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 şi 9 sau art. 3041 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 108 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.