Competence conflict: Labor law jurisdiction under Labor Code Art. 269(2) prevails over justice sector administrative jurisdiction for judicial auxiliary staff salary disputes

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia civilă, sub numărul x/103/2016 din 18 martie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, pentru ca în contradictoriu cu aceştia şi pe baza probelor administrate să se dispună:

obligarea Curţii de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015, care să cuprindă salariul de bază brut şi sporurile în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în muncă, gradul profesional şi al funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei, obligarea pârâţilor la acordarea începând cu 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într‑o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie, anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate de la data scadenţei la data plăţii efective cât şi dobânda legală de la data scadenţei la data plăţii efective.

În argumentele prezentate, reclamanta a susţinut că este grefier arhivar în cadrul Tribunalului Botoşani şi începând cu data de 01.05.2015, a fost încadrată la clasa de salarizare nr. 51 conform Legii 284/2010, prin decizia Curţii de Apel Suceava ca urmare a împlinirii vechimii în muncă de 28 ani, respectiv începând cu 01.12.2015 a fost încadrată în clasa de salarizare nr. 62 conform Legii cadru 284/201 prin Decizia nr. 316 din 30 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, ca urmare a împlinirii vechimii în specialitate de 5 ani.

Mai arată că drepturile salariale au fost stabilite prin acordarea unui procent de 2,5% conform art. 10 din Legea nr. 284/2010, pentru vechimea în muncă, şi a unui procent de 5% pentru vechimea în specialitate, în loc de 5% pentru vechimea în muncă şi 5% pentru vechimea în funcţie.

La data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, drepturile salariale erau mai mici decât cele obţinute de un grefier de Tribunal care împlinise vechimea de 20 de ani în muncă şi 20 de ani în funcţie la data de 01.11.2009, anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009, salarizat potrivit O.G. 8/2007, care a beneficiat de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru după cum urmează: 3-5 ani spor de 5%, 5-10 ani spor de 10%, 10-15 ani spor de 15%, 15-20 ani spor de 20%, peste 25 de ani spor de 25%.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 821 din 27 iunie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că acţiunea introductivă a reclamantei cuprinde 2 capete de cerere principale, respectiv obligarea pârâţilor la reîncadrarea personalului auxiliar conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2011 şi la emiterea deciziilor de reîncadrare în baza aceluiaşi act normativ de angajatorul Curtea de Apel Suceava, celelalte cereri privind plata diferenţelor de drepturi salariale, emiterea grilelor noi de salarizare şi alocarea resurselor financiare pentru plata acestor drepturi având caracter accesoriu, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 30 din Noul C. proc. civ.

Ca atare, reclamanta din cauza de faţă funcţionează ca grefier în cadrul Tribunalului Botoşani, iar în condiţiile în care acesta face pare din categoria personalului auxiliar, devin incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3132 din 19 octombrie 2016, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia civilă.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

Argumentând soluţia, instanţa a reţinut că delimitarea competenţei materiale în primă instanţă de soluţionare a acţiunilor de contencios administrativ şi fiscal, între tribunal şi curtea de apel, se face, ca principiu, pe baza criteriului rangului autorităţii de la care emană actul administrativ contestat, cu excepţia litigiilor privitoare la taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, unde criteriul este cel al sumei în discuţie.

Conchide, instanţa susţinând că nu pot fi reţinute prevederile art. art. 7, alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII -"Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, din moment ce acestea se referă la contestaţiile formulate în legătură cu drepturile salariale reglementate de acest act normativ, or în cauza de faţă acţiunea reclamantei priveşte drepturile reglementate de O.U.G. nr. 83/2014 astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţă, care nu mai instituie competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care solicită obligarea pârâtei Curţii de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015, care să cuprindă salariul de bază brut şi sporurile în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în muncă, gradul profesional şi al funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei, obligarea pârâţilor la acordarea începând cu 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie, anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate de la data scadenţei la data plăţii efective precum şi dobânda legală de la data scadenţei la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că reclamanta face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate (este grefier arhivar în cadrul Tribunalului Botoşani) iar în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată există o procedură specială în situaţia personalului din justiţie care contestă modul în care au fost stabilite drepturile salariale, sens în care sunt relevante următoarele dispoziţii:

Potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,: "(1)Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

De asemenea, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri",

Însă, în raport cu obiectul acţiunii, expus în prealabil, Înalta Curte reţine că reclamanta este încadrată cu contract individual de muncă, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii care potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, astfel că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

Nu în ultimul rând este de precizat că drepturile în discuţie sunt elemente de remuneraţie, acestea fiind, pe lângă salariul propriu-zis, atât cauză, cât şi obiect al raportului de muncă/de serviciu.

Tot în acest sens este interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în deciziile nr. 2965 din 7 martie 2013 şi nr. 61 din 7 ianuarie 2011.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului neamţ, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani în favoarea Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 decembrie 2016.