Completion of judgment to award reduced attorney fees as court costs under civil procedure code

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2015, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Generală Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Ulterior, la data de 22 noiembrie 2016, intimatul A. a formulat o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2015, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, în cuantum de 10.000 RON, conform chitanţelor depuse la dosar.

În argumentele expuse în susţinerea cererii a mai arătat că la termenul de judecată stabilit la data de 21 septembrie 2016, apărătorul ales al intimatului a solicitat obligarea revizuentei Direcţia Generală Anticorupţie la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

De asemenea, mai precizează că şi prin întâmpinările şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 2812 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cauza şi decizia pronunţată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul A., în sensul că va completa dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2015 şi va obliga revizuenta Direcţia Generală Anticorupţie la plata sumei de 1000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

La data de 22 noiembrie 2016, intimatul A. a formulat o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2015, susţinând în esenţă, instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii formulate de intimatul A. privind de acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, în cuantum de 10.000 RON, conform chitanţelor depuse la dosar.

Cadrul legal referitor la formularea cererilor de lămurire şi completare a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti este reprezentat de dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 2812. - (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

În speţă, se constată că, cererea formulată de intimat este întemeiată şi în raport cu dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. şi reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În consecinţă, în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte va admite cererea formulată de intimat privind completarea Deciziei nr. x din 15 noiembrie 2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2015.

În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Înalta Curte apreciază că revizuenta se află în culpă procesuală, prin respingerea cererii de revizuire, fiind nevoită să suporte cheltuielile de judecată generate de serviciile avocatului angajat în cauză în vederea formulării apărărilor intimatului pe care 1-a reprezentat.

Neîndoielnic că intimatul a beneficiat, pe tot parcursul procesului, de asistenţă juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, avocatul depunând toate diligentele în scopul realizării unei apărări bine documentate, în vederea unei corecte aprecieri asupra drepturilor deduse judecăţii.

La fel de adevărat este şi că onorariul de avocat fixat de comun acord de client şi avocat, corespunde pe deplin exigenţelor exercitării profesiei de avocat, însă cheltuielile acordate s-au raportat la munca îndeplinită de avocat şi mai cu seamă la caracterul lor rezonabil.

Apărătorul poate să pretindă şi să primească orice onorariu însă obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se facă având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Onorariile avocaţilor sunt negociabile şi se stabilesc prin contractul de asistenţă juridică, însă acest contract nu este opozabil părţilor din proces şi ca atare după criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanţa poate micşora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat, atunci când această sumă nu este rezonabilă.

Contractul de asistenţă juridică este guvernat de Legea nr. 51/1995, pe când art. 274 alin. (3) C. proc. civ. reglementează un aspect al raportului de drept procesual civil dintre părţile in litigiu. Textul în cauză are incidenţă asupra modului de stabilire a sumelor datorate cu titlul de cheltuieli de judecată de către partea care a căzut în pretenţii şi este aplicabil prin prisma obligaţiei instanţei de a decide în legătură cu reducerea onorariului avocatului atunci când constată că este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Criteriu esenţial îl reprezintă munca depusă de avocat, iar cu privire la litigiile neevaluabile în bani se reţine că subzistă chestiunea aprecierii asupra cheltuielilor de judecată şi în acest caz, motiv pentru care instanţa se poate pronunţa referitor la reducerea sumei ce reprezintă onorariul avocatului.

Totodată, art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu se aplică cu privire la raporturile dintre avocat şi client, care sunt guvernate de Legea nr. 51/1995, în condiţiile în care contractul dintre client şi avocat este obligatoriu pentru părţi.

În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancţiunea nu este nulitatea actului prin care acesta este stabilit, singura sancţiune este reglementată de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi constă în dreptul suveran al instanţei de judecată de a micşora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de avocat, realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Angajarea unor cheltuieli care nu răspund unor necesităţi procesuale rezonabile şi impunerea lor în sarcina părţii care a pierdut procesul poate fi apreciată ca fiind "o soluţie excesivă" ce încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu jurisprudenţa naţională, cât şi cu jurisprudenţa CEDO, dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, impunându-se însă şi cerinţa ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părţii care a achitat cheltuielile de judecată, precum şi faptul că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil.

Având în vedere că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Într-adevăr, în susţinerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, au fost depuse la dosar două chitanţe în sumă de câte 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

Onorariul avocaţial se stabileşte în raport de voinţa părţilor, bazându-se pe munca avocatului şi pe aprecierea - atât cât este posibil - a complexităţii şi duratei litigiului respectiv.

Este de menţionat că, din împuternicirea avocaţială reiese că domnul avocat B., în baza contractului de asistenţă judiciară din 12 aprilie 2016, a exercitat ca şi activitate redactarea şi semnarea actelor.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar în temeiul dispoziţiile art. 274 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga revizuenta Direcţia Generală Anticorupţie la plata sumei de 1000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse potrivit menţiunilor de mai sus.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., apreciind că se impune admiterea cererii, în sensul completării dispozitivului Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2015, astfel cum a fost mai sus- menţionat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul A.

Completează dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2015, în sensul că obligă revizuenta Direcţia Generală Anticorupţie la plata sumei de 1.000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicabilitatea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 decembrie 2016.