Judicial incompatibility: judges holding public sports board roles and commercial sports club shares

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x din 24.03.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 251 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că este lipsit de relevanţă din perspectiva inexistenţei stării de incompatibilitate faptul că funcţia de preşedinte al secţiei S.C. B. S.A. nu a fost remunerată. De asemenea, s-a mai arătat, faptul că reclamantul a demisionat din funcţia respectivă anterior sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate nu este de natură a conduce la concluzia că în perioada în care reclamantul a exercitat funcţia de preşedinte al secţiei S.C. B. S.A., concomitent cu funcţia de judecător, acesta nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât potrivit dispoziţiilor legale incidente constatarea existenţei stării de incompatibilitate nu este condiţionată de exercitarea sau nu la data sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate a funcţiei care atrage starea de incompatibilitate.

A mai reţinut prima instanţă că deţinerea calităţii de acţionar la S.C. B. S.A. concomitent cu funcţia de judecător este necesară şi suficientă pentru a se constata cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 102 lit. h) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, indiferent de motivele care au determinat reclamantul să participe în calitate de acţionar la constituirea acestei societăţi comerciale şi să deţină această calitate până la radierea societăţii.

Câtă vreme potrivit evidenţelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului reclamantul a avut calitatea de acţionar la S.C. B. S.A. în perioada 11.08.2008-2.12.2010, susţinerile acestuia în sensul că a avut doar calitatea de acţionar formal, "pentru a putea gira funcţia de preşedinte onorific al Clubului" nu pot constitui temei pentru a aprecia că reclamantul nu a deţinut calitatea de acţionar al S.C. B. S.A. şi că, astfel incompatibilitatea prevăzută de dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu a existat.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei formulate, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale referitoare la incompatibilitatea magistraţilor pe care le-a reţinut, lărgind în mod nepermis aplicarea acestora la situaţii juridice nereglementate de lege. Astfel cum se cunoaşte, incompatibilităţile instituite pentru diferite categorii de funcţionari publici, în măsura în care reprezintă restrângerea legitimă a unor drepturi şi libertăţi, sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie la situaţii neprevăzute expres în legislaţie.

- cu caracter de principiu, este evident că în legislaţia României nu este prevăzută în mod expres în nici un fel incompatibilitatea funcţiei de judecător sau procuror cu calitatea de preşedinte sau acţionar al unei structuri sportive prevăzute de art. 21 şi urm. din Legea nr. 69/200 a educaţiei fizice şi sportului. Pentru a reţine existenţa unei stări de incompatibilitate instanţa de fond a extins, prin analogie, interdicţiile prevăzute în mod expres în art. 5, respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, efectuând o dublă asimilare:

i. a asimilat calitatea de preşedinte neremunerat al unei structuri sportive (S.C. B. S.A.) cu noţiunea de funcţie publică prevăzută de art. 101 din Legea nr. 161/2003 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

ii. a asimilat calitatea de acţionar la o structură sportivă înfiinţată potrivit Legii nr. 69/2000 cu calitatea de acţionar la o societate comercială din cele reglementate de Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.

- se apreciază că prevederile legale referitoare la competenţele Agenţiei Naţionale de Integritate de a face evaluarea incompatibilităţilor, de a efectua cercetarea prealabilă şi de a întocmi raportul de evaluare se aplică doar pentru viitor, deci doar pentru situaţiile juridice născute după 25 noiembrie 2007. Sancţiunile şi întreg regimul juridic al incompatibilităţilor existente anterior acestei date nu pot fi decât cele de la momentul anterior înfiinţării Agenţiei Naţionale de Integritate, potrivit principiului tempus regit actum.

5. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- recurentul face o interpretare eronată a dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 şi ale Legii nr. 303/2004, adăugând la lege condiţii noi pentru existenţa stării de incompatibilitate şi anume existenţa aspectului economic prin realizarea de venituri din activităţi care atrage incompatibilitatea.

- Statutul secţiei S.C. B. S.A. se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind Legea educaţiei fizice şi sportului, conform cărora: " Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înfiinţate ca instituţii publice în subordinea organelor administraţiei de stat, şi au drept obiect de activitate performanţa, selecţia, pregătirea şi participarea la competiţii interne şi internaţionale."

- deţinerea calităţii de acţionar la S.C. B. S.A. concomitent cu funcţia de judecător este necesară şi suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate, indiferent de motivele care au determinat achiziţionarea de acţiuni la o societate comercială.

- cu privire la principiul neretroactivităţii Legii nr. 176/2010, se arată că în cazul de faţă declanşarea evaluării şi identificarea elementelor de incompatibilitate au fost constatate odată cu începerea evaluării declaraţiilor de avere, a regimurilor privind incompatibilitatea şi conflictele de interese ale recurentului, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003, şi au fost aplicate sancţiunile prevăzute de Legea nr. 176/2010, în vigoare la data identificării elementelor de incompatibilitate şi la dispunerea sancţiunilor de către inspectorul de integritate, sancţiuni şi proceduri care nu schimbă natura juridică a regimului privind incompatibilităţile sau încălcarea acestora de către recurent.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 31.05.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 4.10.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 1253/G/II din 24.03.2014.

Prima instanţă a respins contestaţia formulată de reclamantul A. ca nefondată, iar reclamantul a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

Astfel, prin raportul de evaluare nr. 12531/G/II din data de 24.03.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat încălcarea de către reclamantul A. a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, întrucât: a) în perioada 17.02.2004 - 31.03.2011 a deţinut, concomitent cu funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice (preşedinte al secţiei de S.C. B. S.A.); b) în perioada 11.08.2008-02.12.2010, a deţinut, concomitent cu funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, calitatea de acţionar al S.C. B. S.A.

După cum a arătat şi prima instanţă, recurentul-reclamant nu contestă situaţia de fapt reţinută în raportul de evaluare.

Potrivit dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei "Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior".

De asemenea, art. 102 din acelaşi act normativ prevede că "Magistraţilor le este interzis: ... b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome."

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată "Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii", iar art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:... c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome."

Din actele depuse la dosar rezultă că secţia Fotbal a S.C. B. S.A. a fost constituită la nivelul Consiliului Local Panciu în condiţiile Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, această instituţie publică stabilind prin hotărâre Organigrama şi Statul de funcţii al Clubului.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind Legea educaţiei fizice şi sportului, conform cărora "Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înfiinţate ca instituţii publice în subordinea organelor administraţiei de stat, şi au drept obiect de activitate performanţa, selecţia, pregătirea şi participarea la competiţii interne şi internaţionale."

Or, faţă de aceste dispoziţii legale, calitatea de Preşedinte al secţiei de S.C. B. S.A. reprezintă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, fiind evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la starea de incompatibilitate ce rezultă din deţinerea concomitentă a funcţiei de judecător şi a calităţii de asociat la S.C. B. S.A., astfel cum a reţinut şi prima instanţă, din adresa din 09 aprilie 2013 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că reclamantul a deţinut, în perioada 11.08.2008 - 02.12.2010, calitatea de asociat la S.C. B. S.A., societate comercială dizolvată la data de 06.08.2010 şi radiată la data de 02.12.2010.

La art. 2.2 din statutul acestei societăţi, se prevede că societatea a fost înfiinţată ca "structură sportivă, club sportiv profesionist, organizată ca societate sportivă pe acţiuni", iar conform art. 3 din statut societatea avea ca obiect principal de activitate "Activităţi ale cluburilor sportive", dar şi activităţi secundare - comerţ, servicii, alte activităţi, enumerate la art. 3.3 din statut.

Conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 69/2000 "cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăţi sportive comerciale pe acţiuni, li se aplică regimul juridic al societăţilor comerciale, cu particularităţile din prezenta lege".

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, că au fost încălcate astfel prevederile imperative ale art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În condiţiile acestei situaţii de fapt şi de drept, apare nefondată susţinerea recurentului cum că instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale referitoare la incompatibilitatea magistraţilor prin extinderea interdicţiilor prevăzute expres.

În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate, invocat de recurent, privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat constituţional, Înalta Curte constată că verificările au fost iniţiate din oficiu de Agenţia Naţională de Integritate la data de 5.03.2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Prin urmare, întreaga procedură s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate în Legea nr. 176/2010, iar din punctul de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate şi încadrate juridic în prevederile art. art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în vigoare în întreaga perioadă supusă evaluării, 17.02.2004 - 31.03.2011, cu respectarea principiului tempus regit actum.

De aceea, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind aplicarea greşită a legii în timp este nefondat.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 251 din 05 decembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 251 din 05 decembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2016.