Lack of interest in appeal against favorable merits dismissal in challenge to preparatory sanitary inspection note

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/99/2014, declinată în favoarea Curţii de Apel Iaşi prin sentinţa nr. 354 din 10 martie 2015, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, o plângere împotriva "notei de constatare a condiţiilor igienico sanitare" în autogări, solicitând "revocarea" acestui act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 102/2015 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin întâmpinare, iar pe fond, a respins acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 102/2015 din 9 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.

În motivarea recursului, recurentul-pârât critică soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către acesta prin întâmpinare, pe motiv că "Nota de constatare a condiţiilor igienico - sanitare în autogări" ar fi un act administrativ, recurentul susţinând însă că acest act formează "corp comun" cu actul de constatare şi urmează situaţia acestuia, respectiv a procesului-verbal de contravenţie, astfel că, neavând natura unui act administrativ în sensul dat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, singura modalitate în care se poate verifica temeinicia celor inserate în nota de constatare este calea de atac exercitată împotriva procesului-verbal de contravenţie, când se analizează legalitatea şi temeinicia acestuia.

Astfel, susţine că în ipoteza anulării procesului-verbal de contravenţie pentru vicii de formă, nota de constatare, prin ea însăşi, nu poate produce nici un efect juridic, iar pe de altă parte, prin analizarea separată a celor două acte, s-ar putea ajunge la soluţii contradictorii. În acest sens a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009, reţinând că nota de constatare constituie doar un act preparatoriu, ce nu produce, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată şi că actele de control constatatoare ale unor situaţii de fapt nu pot forma obiectul unor cereri adresate instanţelor de contencios administrativ din moment ce acestea nu produc, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată.

Se mai susţine de către recurentul-pârât că în speţă, act administrativ este chiar Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor nr. x prin care se individualizează fapta ilicită şi contravenientul, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală schimbând natura juridică a actului dedus judecăţii.

De asemenea, referitor la susţinerile instanţei de fond în sensul că prin nota respectivă se stabileşte şi măsura înlăturării neregulilor şi lipsurilor constatate într-un termen de 30 de zile, recurentul-pârât arată că Înalta Curte a statuat că un act preparator nu produce efecte, deoarece nu stabileşte niciun raport obligaţional, fiind un act premergător unui act administrativ, nesusceptibil de a fi contestat separat de actul administrativ, în condiţiile în care pentru a fi act administrativ, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de lege.

4. Apărările intimatei-reclamante S.C. A. SA

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. deşi a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 iunie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze constă în plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva "notei de constatare a condiţiilor igienico sanitare" în autogări, emisă de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin care se solicită "revocarea" acestui act administrativ.

Prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, pârâtul Ministerul Transporturilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că nota de constatare nu este un act administrativ de sine stătător, ci o operaţiune administrativă premergătoare procesului-verbal nr. x din 17 iunie 2014.

Prin sentinţa recurată, nr. 102/2015 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, iar pe fond, a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

În calea de atac a recursului, criticile recurentului-pârât vizează, în esenţă, soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, pronunţată de către prima instanţă, recurentul-pârât opinând că se impunea a fi dată o soluţie de admitere acestei excepţii, în considerarea faptului că actul contestat nu are caracter de act administrativ.

Înalta Curte constată că în fapt, recurentul a avut calitatea de pârât în faţa primei instanţe, iar prin soluţia de respingere pe fond a pretenţiilor formulate de către reclamantă împotriva sa, practic acesta a câştigat procesul, context în care recurarea acestei soluţii apare ca fiind lipsită de interes din poziţia calităţii procesuale pe care recurentul a avut-o în faţa primei instanţe şi a soluţiei pronunţate de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul arătat, se constată că în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, atâta timp cât respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată, formulată împotriva sa, în întregul ei, este mai favorabilă recurentului decât admiterea excepţiei de inadmisibilitate pe care acesta a invocat-o.

Astfel fiind, lipsa de interes se opune cu prioritate recursului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe, care a respins cererea de chemare în judecată în întregul ei, ca neîntemeiată.

În consecinţă, reţinând că recursul declarat este lipsit de interes, nu mai este necesară analizarea celorlalte critici formulate de către pârât în prezenta cale de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia medicală împotriva sentinţei nr. 102/2015 din 9 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia medicală împotriva sentinţei nr. 102/2015 din 9 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2017.