Revocation of rural development grant upon beneficiary insolvency as breach of economic viability eligibility criteria

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit şi Societatea profesionala B. SPRL Zalău, a solicitat:

Constatarea faptului ca nu exista nici un motiv legal de declarare ca neeligibila a investiţiei "Ferma de bovine 90 capete, Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj" conform Contractului de finanţare din 30.01.2007 şi in consecinţa societatea reclamantă nu datorează creanţa in suma de 476.373,23 RON cu penalităţile şi dobânzile aferente;

Anularea Deciziei de soluţionare nr. 12536 din 14 aprilie 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 04 februarie 2014, acte administrative emise de către parata de rândul I in condiţii de nelegalitate.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 234 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat decizia de respingere a contestaţiei nr. 12536 din 14 aprilie 2014 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 4 februarie 2014, emise de către pârâtă.

Recursul.

Împotriva sentinţei nr. 234 din 22 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că insolvenţa nu este o neregulă; instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că declaraţia pe proprie răspundere cu privire la menţinerea criteriilor de eligibilitate şi selecţie face referire strict la momentul semnării contractului, deoarece acestea trebuie menţinute şi pe perioada de monitorizare.

Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la data de 12.10.2015 intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 234/2015 a Curţii de Apel Cluj.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care eventual, au condus la intrarea în insolvenţă (…).

Instanţa de fond nu a identificat însă existenţa unor alte nereguli decât deschiderea procedurii insolvenţei, deschiderea fiind justificată de o situaţie obiectivă şi anume dificultăţile financiare, care au condus la imposibilitatea achitării ratelor bancare către creditorul C.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 septembrie 2017 s-a admis in principiu recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 234 din data de 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţa de fond, cu probele administrate şi, apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul intimatei este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Decizia nr. 12536 din 14 aprilie 2014, emisă de recurenta-pârâtă prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 4 februarie 2014, cu consecinţa menţinerii debitului în sumă de 476.373,24 RON.

În esenţă prin actele administrative atacate s-a reţinut că părţile au încheiat la data de 30.01.2007 contractul de finanţare prin care APDRP (fosta SAPARD) s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 475.816 RON echivalent a 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului "Fermă de bovine 90 capete, Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj".

În vederea verificării menţinerii eligibilităţii proiectului al cărui beneficiar este S.C. A. S.R.L. Sălaj, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială pe o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale realizate de APDRP, experţii din cadrul Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare au efectuat o verificare prealabilă a beneficiarului în baza de date a ORC, constatând că reclamanta se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 din data de 27.11.2013, obiect al dosar nr. x/2013 al Tribunalului Sălaj.

Invocând dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, care obligă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, APDRP a demarat un control, în urma căruia a întocmit procesul-verbal nr. x din 4 februarie 2014, menţinut prin Decizia nr. 12536 din 14 aprilie 2014.

Abaterea reţinută a constat în încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) Anexa 1 la Contractul cadru care stipulează că "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de APDRP beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul conform art. 14 alin. (2) al prezentului contract". Or, susţine autoritatea pârâtă, prin intrarea sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006, reclamanta a încălcat angajamentele asumate prin semnarea contractului cadru de finanţare.

Înalta Curte constată că autoritatea recurentă nu a reţinut ca neregulă starea de insolvenţă a societăţii beneficiare, aşa cum susţine intimata-reclamantă.

Într-adevăr, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 "Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora".

Prin urmare, declanşarea procedurii de insolvenţă reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, a beneficiarilor de fonduri nerambursabile, nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă într-o încălcare a unor criterii de eligibilitate prevăzute în clauzele contractuale asumate, încălcare ce a fost constatată în concret în cauză, ca urmare a îndeplinirii obligaţiei autorităţii competente de a demara activitatea de constatare a neregulilor instituită de articolul 36.

Este evident că intimata-reclamantă nu a respectat dispoziţiile art. 1 alin. (2), (3) şi (14) alin. (2) din Anexa I a contractului cadru de finanţare şi condiţiile de eligibilitate generale, EG 2 şi EG 8, ceea ce constituie potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) a O.U.G. nr. 66/2011 o neregulă.

Potrivit prevederilor contractuale şi legale menţionate mai sus, rezultă cu evidenţă că beneficiarul proiectului era obligat să menţină "pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului" eligibilitatea proiectului, necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate fiind cunoscută de către reclamanţi încă din la momentul depunerii cererii de finanţare în vederea obţinerii fondurilor comunitare nerambursabile.

Conform art. 1 alin. (2) Anexa I, beneficiarul finanţării trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, vigilenţă, eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract.

Prin declanşarea procedurii de insolvenţă împotriva societăţii intimate, cerinţele menţionate au fost încălcate, tocmai din rapoartele administratorilor judiciari privind cauzele care au generat starea de insolvenţă a debitoarei reieşind că "rezultatul din exploatare a fost favorabil, doar în primii doi ani analizaţi, respectiv 2010-2011, veniturile din exploatare au înregistrat o evoluţie oscilantă" - fila 219, vol. I.

Concluziile raportului de activitate al administratorului judiciar au fost în sensul că pe baza analizei economico-financiare şi a patrimoniului societăţii nu se poate pronunţa cu privire la redresarea societăţii pe baza unui plan de reorganizare, însă apreciază că identificarea imediată a unor pârghii de creştere a veniturilor şi lichidităţilor în societate este vital pentru redresarea societăţii.

În aceste condiţii, cerinţele de eligibilitate EG 2 şi EG 8 apar ca fiind nerespectate; neputând fi considerat viabil din punct de vedere economico-financiar proiectul finanţat atâta timp cât societatea intimată a intrat în procedura insolvenţei, are pierderi financiare şi înregistrează obligaţii restante faţă de bugetul de stat.

Astfel, prin "viabilitate economică", în sensul procedurilor de finanţare nerambursabilă, se înţelege obţinerea de performanţe financiare eficiente şi abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaţională. Beneficiarul trebuie sa demonstreze că îşi poate plăti obligaţiile şi datoriile in mod regulat, fără să supună la un risc desfăşurarea normală a activităţii agentului economic şi că generează venit net semnificativ (nu mai puţin de 5%).

Or, criteriile de eligibilitate trebuiau menţinute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, plus 5 ani după implementarea proiectului, necesitatea respectării acestor criterii fiind cunoscută de parte încă de la data depunerii cererii de finanţare.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, care prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 34/2006, constatând că "prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, aferente acestora. A doua obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, şi fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă în intrarea în insolvenţă".

Or, aşa cum deja s-a arătat, în cauză autoritatea a demarat procedura de control la care o obliga legea, constatând neregula reprezentată de încălcarea prevederilor legale şi contractuale asumate, anume dispoziţiile art. 1 alin. (2) Anexa I a Contractului cadru de finanţare şi a condiţiilor de eligibilitate generale EG 2 şi EG 8 din acelaşi contract, neregulă pentru care a reţinut justificat culpa beneficiarei contractului.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând actele administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 234 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2017.