Appeal upheld: integrity report challenge annulled for insufficient stamping despite defective citation claim.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 octombrie 2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x din 24.09.2014 emis de Inspecţia de Integritate din cadrul ANI, solicitând anularea acesuia.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu, şi a anulat cererea reclamantei ca insuficient timbrată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că din eroare în acţiunea introductivă a fost consemnată o altă adresă, respectiv Craiova, str. Aleea Mamaia, iar la această adresă nu a locuit vreodată.

Astfel, nu a fost legal îndeplinită procedura de citare pentru termenul când a fost judecată cauza, întrucât dovada de citare s-a întors cu menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la adresa respectivă".

Deşi instanţa de fond a observat că raportul contestat în cauză a fost primit de reclamantă la adresa domiciliului său din Craiova, jud. Dolj, a considerat că acesta nu este un motiv pentru a aprecia legalitatea îndeplinirii procedurii de citare. Or, în atare situaţie, instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 166 din C. proc. civ. care reglementează instituţia imposibilităţii de a comunica actul de procedură, apreciind eronat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ. privind schimbarea locului citării, întrucât reclamanta nu se afla în situaţia de a fi schimbat locul citării, cu obligaţia de a încunoştinţa despre aceasta instanţa, ci în situaţia indicării eronate a domiciliului său cu prilejul tehnoredactării contestaţiei.

Vătămarea suferită constă în aceea că, în situaţia în care instanţa ar fi constatat lipsa de procedură şi ar fi procedat la citarea reclamantei la domiciliul din Craiova, jud. Dolj, aceasta ar fi avut posibilitatea de a acoperi diferenţa de taxă de timbru de 30 de RON, cu atât mai mult cu cât instanţa nu procedase la anularea cererii în etapa regularizării, cu posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare.

În dovedirea recursului, a fost depusă la dosar copia cărţii de identitate a recurentei-reclamante A., seria x, cu valabilitate 08.07.2009 - 10.09.2019 şi adresa de domiciliu în Craiova, jud. Dolj.

4. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului reclamantei şi menţinerea ca legală a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.

5.2 Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate, sentinţa pronunţată în cauză fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol obligă instanţa să amâne judecarea şi să dispună citarea, ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Art. 155 C. proc. civ. stabileşte regulile de determinare a locului de citare astfel: " […] 6. Persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă;".

Soluţia instanţei de primă jurisdicţie a fost de admitere a excepţiei insuficientei timbrări, invocată din oficiu, şi de anulare a cererii reclamantei, ca insuficient timbrată.

Principala critică formulată în recurs de reclamanta A., în raport de hotărârea instanţei de fond, priveşte nelegala sa citare pentru termenul când a fost judecată cauza, aspect care i-a produs o vătămare constând în aceea că nu a avut posibilitatea de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată, cu referire la timbraj.

Pentru termenul din 27 ianuarie 2015, când s-a judecat cauza, reclamanta A. a fost citată la adresa din Craiova, Aleea Mamaia, judeţ Dolj, respectiv cea indicată de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar citaţia emisă reclamantei pentru acest termen de judecată a fost restituită la dosar, împreună cu procesul-verbal de înmânare, completat de agentul însărcinat cu comunicarea actului de procedură cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresă" .

Având în vedere şi criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 27 ianuarie 2015, când s-a soluţionat cauza, procedura de citare a reclamantei s-a făcut cu respectarea cerinţelor impuse de lege.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanta a fost citată la adresa din Craiova, Aleea Mamaia, judeţ Dolj, indicată chiar de aceasta prin acţiunea introductivă, cu respectarea obligaţiei impuse de art. 194 lit. a) C. proc. civ.

Este adevărat că citaţia emisă reclamantei pentru acest termen de judecată a fost restituită la dosar cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresă", însă instanţa de fond a apreciat în mod corect asupra procedurii de citare ca legal îndeplinită, întrucât, dacă reclamanta şi-a schimbat locul citării pe parcursul judecăţii, fără a înştiinţa instanţa şi partea adversă, devine incident art. 172 C. proc. civ. (text care stabileşte sancţiunea aplicabilă în situaţia schimbării locului citării, respectiv considerarea procedurii de citare la vechiul loc de citare ca legal îndeplinită). În acest sens, instanţa fondului a reţinut şi împrejurarea că, în procedura desfăşurată în faţa autorităţii pârâte şi finalizată cu raportul contestat, Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova a comunicat pârâtei o altă adresă de domiciliu a reclamantei (Craiova, jud. Dolj, această adresă este anterioară înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei la data de 8 octombrie 2014 (adresa fiind datată 28.05.2014 - fila 164 dosar fond).

În consecinţă, cum din actele din dosar a rezultat că reclamanta nu a comunicat o altă adresă de citare, cu aplicarea în cauză a prevederilor art. 172 C. proc. civ., prima instanţă a reţinut în mod corect că citarea acesteia, la adresa indicată prin acţiune, a fost legal îndeplinită.

Nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante din recurs, potrivit căreia, din eroare în acţiunea introductivă a fost consemnată o altă adresă, respectiv Craiova, str. Aleea Mamaia, iar la această adresă nu a locuit vreodată.

Această susţinere este contrazisă de faptul că sentinţa recurată în cauză a fost comunicată reclamantei A., personal, chiar la adresa din Craiova, str. Aleea Mamaia, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a hotărârii civile recurate, aflată la fila 489 dosar fond. Reclamanta s-a legitimat cu actul de identitate seria x, aflat la fila 5 dosar recurs, act de care se prevalează în recurs în susţinerea faptului că domiciliul său este în municipiul Craiova, jud. Dolj, unde ar fi trebuit să o citeze instanţa pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2015.

Instanţa de control reţine ca fiind reale susţinerile recurentei, în sensul că domiciliul acesteia se află în municipiul Craiova, jud. Dolj, astfel cum rezultă din cuprinsul actului de identitate, depus în recurs. Însă, nu are relevanţă domiciliul din cartea de identitate, ci alegerea de domiciliu făcută de parte, întrucât ceea ce interesează este locul unde aceasta poate fi găsită pentru a putea fi citată şi pentru a i se putea comunica actele de procedură atunci când locuieşte la o altă adresă decât cea înscrisă în actul de identitate, aşa cum pare să fie situaţia de faţă.

Faptul că citarea reclamantei s-a făcut la adresa indicată în cererea de chemare în judecată nu poate fi imputată instanţei, ci părţii care a dat dovadă de lipsă de diligenţă.

Totodată, nu se poate susţine că a fost eroare în indicarea domiciliului reclamantei, din moment ce recurenta se afla la adresa din Craiova, str. Aleea Mamaia, respectiv cea indicată în cererea de chemare în judecată, iar sentinţa civilă recurată în cauza dedusă judecăţii i-a fost comunicată, personal, la această adresă.

Astfel, se constată că reclamanta a fost citată de către instanţă la locul indicat cu bună ştiinţă de către parte, cu respectarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ.

Invocarea de către recurentă că, din eroare, ar fi indicat în acţiunea introductivă o altă adresă decât cea la care locuieşte, echivalează cu invocarea de către aceasta a unei neregularităţi pricinuită prin propriul fapt pentru a obţine un beneficiu (casarea hotărârii).

Or, nimeni nu-şi poate invoca propria sa conduită deficitară în vederea protejării unui drept prevăzut de lege, principiu valabil atât din punct de vedere material, cât şi procesual.

Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", iar art. 12 alin. (1) din acelaşi cod prevede că "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună - credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi".

O altă critică din recurs se referă la faptul că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ. care reglementează imposibilitatea de a comunica actul de procedură (situaţie inexistentă în speţă), întrucât instanţa ar fi trebuit să constate aplicabilitatea în cauză a acestor dispoziţii, iar nu a art. 172 C. proc. civ. privind schimbarea locului citării.

Contrar susţinerii recurentei, instanţa de control judiciar constată că nu este aplicabil art. 166 C. proc. civ., ci tot art. 172 C. proc. civ., care nu distinge după cum schimbarea locului citării este fortuită sau voluntară, ceea ce înseamnă că, în cazul în care reclamanta nu se conformează obligaţiei de a aduce la cunoştinţa instanţei şi a părţii adverse noul loc unde ar urma să fie citată, restituirea citaţiei la dosar nu va împiedica asupra considerării procedurii de citare ca legal îndeplinită.

Prin urmare, instanţa de fond nu a încălcat regulile de procedură referitoare la citarea reclamantei pentru termenul când a fost judecată cauza, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în cazul în care partea omite să încunoştinţeze despre schimbarea locului citării în cursul procesului, este aceea că procedura de citare se va considera îndeplinită la vechiul loc de citare.

În speţă, instanţa a constatat că partea reclamantă a fost citată în mod corect la adresa din Craiova, str. Aleea Mamaia, constatând procedura legală, a trecut la soluţionarea cauzei deduse judecăţii, pronunţând o soluţie de anulare a cererii ca insuficient timbrată, pe care instanţa de control o găseşte întemeiată.

În fine, ţinând cont de întreaga situaţie factuală expusă, susţinerea recurentei că instanţa nu a procedat la anularea cererii în etapa regularizării, cu posibilitatea pentru aceasta de a formula o cerere de reexaminare, este fără relevanţă.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 27 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.