Eligibility for agricultural subsidies: sufficiency of title deed versus agricultural register entry as proof of land use under O.U.G. 125/2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.08.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare cu nr. x din 15.05.2014 privind cererea de plată nr. x din 13 mai 2011 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16927 din 16 iulie 2014, emise de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 20/CA din 15 ianuarie 2015 a Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 102/CA-PI din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului A. şi a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 16927 din 16 iulie 2014 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15 mai 2014.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti.

Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Recurenta-pârâtă arată că, potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a benefica de acordarea de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă solicitanţii trebuie să îndeplinească mai multe condiţii generale, printre care se numără: să înscrie date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor, precum şi să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să facă dovada că utilizează terenurile pentru care au depus cererile de plată.

Potrivit art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat sau adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziţia Agenţiei.

În cadrul verificării terenurilor declarate de fermierul A., prin adresa din 21 iunie 2013, Primăria oraşului Negreşti Oaş a comunicat că acesta figurează înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 0,06 ha - curţi, clădiri. A rezultat astfel că, în campania 2011, fermierul a solicitat şi a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa agricolă de 0,91 ha declarată pe raza acestei localităţi, respectiv a primit sprijin financiar pentru o suprafaţă totală de 24,09 ha, dar a prezentat documente justificative pentru o suprafaţă de 23,18 ha. Pentru acest motiv, s-a procedat la întocmirea procesului-verbal nr. x din 15 mai 2014 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului debitul de 1084,89 RON.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului de folosinţă asupra suprafeţei de teren de 0,91 ha, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B. Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, fermierul, la data depunerii cereri de plată, trebuia să prezinte documentele care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea de plată. Dreptul de utilizare a terenului se dovedeşte prin adeverinţă eliberată de primărie, conform înscrierilor din registrul agricol. În cauză, reclamantul nu a prezentat documente prin care să facă dovada că utilizează terenul. Dimpotrivă, din datele comunicate de Primăria oraşului Negreşti Oaş a rezultat că nu figurează înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 0,91 ha declarată pe raza acestei localităţi. Contractul de vânzare-cumpărare la care s-a referit prima instanţă face numai dovada dreptului de folosinţă, iar nu şi a dreptului de utilizare a terenului agricol.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. solicită, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fondul cauzei şi de recursul declarat de pârâtă.

În motivare, arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 246/2008, în forma aplicabilă pentru campania agricolă din anul 2011. Conform art. 4 alin. (1) din acest act normativ, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol în baza art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de folosinţă asupra terenului agricol. În anul 2011, adeverinţa eliberată de UAT nu se regăsea între documentele doveditoare ale dreptului de folosinţă asupra terenului agricol.

Pe de altă parte, prima instanţă a constatat clar şi indubitabil că recurenta nu a efectuat nici un control în teren prin care să constate dacă fermierul a utilizat sau nu suprafaţa de teren deţinută în localitatea Negreşti Oaş.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., intimatul-reclamant a dobândit dreptul de coproprietate, precum şi posesia şi folosinţa terenului în suprafaţă de 22.800 mp situat în Negreşti Oaş. Pentru campania agricolă 2011 a deţinut în mod legal suprafaţa menţionată (fâneaţă şi pădure), din care 0,91 ha fâneaţă, pentru care a solicitat sprijin financiar. Bunul care face obiectul dreptului de coproprietate aparţine concomitent mai multor titulari, iar folosinţa bunului este o prerogativă a dreptului de proprietate care revine tuturor coproprietarilor. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu a constatat o situaţie de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a cerut plata subvenţiei pentru utilizarea şi întreţinerea pajiştii bun indiviz. Pe de altă parte, dreptul de folosinţă asupra terenului agricol cuprinde dreptul de utilizare şi dreptul de a culege roadele terenului.

Legea, în forma aplicabilă campaniei 2011, nu prevede obligativitatea înscrierii terenurilor în registrul agricol şi nici condiţionarea acordului subvenţiei de o astfel de înscriere.

Intimatul-reclamant a utilizat efectiv suprafaţa de teren agricol de pe raza UAT Negreşti Oaş. De altfel, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Central nu a verificat utilizarea efectivă a acestui teren, ci doar baza documentară.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16.03.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia nulităţii recursului şi a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond.

5.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

5.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15 mai 2014 privind cererea de plată unică pe suprafaţă nr. x din 13 mai 2011 depusă de intimatul-reclamant, s-a reţinut că acesta a primit sprijin financiar necuvenit pentru o suprafaţă de 0,91 ha fâneaţă, situată pe raza UAT Negreşti Oaş. Constatarea s-a bazat pe adresa din 21 iunie 2013 a Primăriei oraşului Negreşti Oaş, din care rezultă că fermierul nu figura înscris în registrul agricol cu suprafaţa menţionată. S-a concluzionat astfel, pe baza verificării documentare, că fermierul nu a prezentat documente justificative pentru suprafaţa menţionată, pe care a declarat că a utilizat-o în campania agricolă 2011.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei, APIA a arătat că fermierul nu a îndeplinit condiţia pentru plată prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, referitoare la prezentarea documentelor care dovedesc dreptul de folosinţă asupra terenului şi a dovezii că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Prima instanţă a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei, reţinând că intimatul-reclamant dovedeşte dreptul de folosinţă asupra terenului menţionat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., prin care a devenit coproprietar asupra terenului şi că susţine că a folosit în mod exclusiv această suprafaţă în anul 2011, iar autoritatea pârâtă nu a făcut dovada contrară a acestei stări de fapt pretinse de reclamant.

Prin recursul formulat, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură critică hotărârea pronunţată în fond, raportându-se la prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate. Continuă să susţină că reclamantul nu a prezentat dovezi că a utilizat în campania agricolă 2011 terenul fâneaţă în suprafaţă de 0,91 ha de pe raza UAT Negreşti Oaş.

Prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 stabilesc că, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitantul trebuie să îndeplinească condiţiile de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă, precum şi de a putea face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Rezultă că dreptul de folosinţă şi utilizarea terenului sunt două condiţii distincte la care se referă textul de lege citat, pe care recurenta îl interpretează greşit când afirmă că intimatul-reclamant ar fi trebuit să prezinte documente prin care să dovedească dreptul de utilizare a terenului.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, dreptul de folosinţă asupra terenului a fost dovedit de către reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., care i-a conferit acestuia dreptul de coproprietate asupra terenului în suprafaţă de 22.800 mp din care face parte suprafaţa declarată fâneaţă şi pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar. Dreptul de coproprietate conferă fiecărui coproprietar şi atributul folosinţei asupra întregului bun. Autoritatea pârâtă nu a indicat, în actele administrative, că ar fi incidentă o situaţie de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a formulat cerere de plată a subvenţiei pentru utilizarea şi întreţinerea pajiştii bun indiviz.

Pe de altă parte, efectiva utilizare a suprafeţei menţionate nu a făcut obiectul verificării APIA, care s-a rezumat la aspectele documentare, aşa cum rezultă indubitabil din conţinutul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Cât priveşte împrejurarea că suprafaţa de teren menţionată nu era înscrisă în registrul agricol al localităţii Negreşti Oaş, se constată că o astfel de înscriere nu reprezintă condiţie pentru acordarea subvenţiei, potrivit O.U.G. nr. 125/2006 sau potrivit Ordinului MADR nr. 246/2008.

Art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în forma în vigoare pentru campania agricolă din anul 2011 (adică forma amendată prin Ordinul nr. 67/2011), se referă exclusiv la documentele doveditoare privind dreptul de folosinţă, nu şi la dovada utilizării terenurilor şi menţionează, în principal, titlul de proprietate. O adeverinţă eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol era necesară pentru dovedirea dreptului de folosinţă numai în lipsa titlului de proprietate.

Astfel, conform textului de lege citat, (d)ocumentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că, deşi recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., niciunul dintre criticile din recurs nu se subsumează acestui motiv, iar cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin1 pct. 8 C. proc. civ., criticile sunt nefondate pentru argumentele anterior arătate.

În temeiul art. 451 alin. (1), art. 452, art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 487 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, şi anume cheltuieli de transport. Cheltuielile de judecată pretinse pentru fondul pricinii trebuiau solicitate instanţei de fond. În recurs, din actele dosarului nu rezultă că intimatul-reclamant a beneficiat de asistenţa unui avocat, pentru a fi acordate cheltuielile pretinse cu titlu de onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 102 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 487 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.