Negative jurisdictional conflict resolved: Chamber of Accounts acts assigned to tribunal, not court of appeal.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comarnic a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova şi Camera de Conturi Prahova, anularea parţială a Deciziei nr. 25 din 22 iulie 2016 (constatările de la pct. 8, 10, 11, 12, 13, 14 şi 16 şi măsurile de la punctele II.3, II.5 la II.9 II.11), a actelor subsecvente care au stat la baza emiterii deciziei, a încheierii nr. 12 din 30 septembrie 2016 a Camerei de Conturi Prahova, precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 25 din 22 iulie 2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.1. Prin sentinţa nr. 869 din 05 mai 2017, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, invocata din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut că excepţia necompetenţei materiale este o excepţie de ordine publică, potrivit art. 129 din C. proc. civ., şi trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prezenta cauză are ca obiect contestaţie formulată în temeiul art. 277 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, împotriva încheierii emise în soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul art. 204 şi următ. din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014.

Conform art. 277 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ, iar conform art. 223 lit. e) din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, instanţa competentă - în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entităţii verificate; în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi, competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia se află sediul entităţii verificate.

Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenta instanţelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât decizia de impunere nr. 25 din 22 iulie 2016 emisă de intimată, în măsura în care a fost contestată prin prezenta acţiune, priveşte obligaţii în sumă mai mare de 1.000.000 RON (punctul 8 din decizie priveşte suma de 7.624,98 RON, punctul 11 suma de 718.227 RON şi penalităţi aferente de 226.263 RON, punctul 12 suma de 32.550 RON şi penalităţi aferente de 9.768 RON, punctual 13 suma de 62.400 RON şi penalităţi de 8.352 RON, punctual 14 suma de 2.500 RON şi penalităţi aferente de 550 RON, punctual 16 suma de 190.846,87 RON şi penalităţi aferente de 12.517 RON), instanţa a constatat că este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Ploieşti.

În consecinţă, Tribunalul Prahova, în temeiul art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

2. A doua instanţă investită.

2.1. După declinare, la data de 03.08.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar nr. x/2017.

2.2. Prin sentinţa nr. 173/2016 din 22.09.2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că dispoziţiile art. 223 lit. e) din Hotărârea 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, stabilesc competenţa instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor prin care se contestă actele de control ale Curţii de Conturi şi anume: în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entităţii verificate; în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi, competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia se află sediul entităţii verificate.

Aceste dispoziţii speciale se completează cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care prevăd:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Pentru aceste motive, în baza art. 129, 133 şi 134 din Noul C. proc. civ., Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum s-a precizat anterior, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta UAT Comarnic a solicitat, în contradictoriu cu Camera de Conturi Prahova şi Curtea de Conturi România, anularea parţială a deciziei nr. 25 din data de 22.07.2016 emisă de directorul Camerei de Conturi Prahova, anularea încheierii nr. 12 din data de 30.09.2016 a Camerei de Conturi Prahova, precum şi suspendarea efectelor deciziei nr. 25 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Se observă că acţiunea vizează o decizie şi o încheiere emise de Camera de Conturi Prahova - autoritate publică judeţeană.

Prin Hotărârea nr. 155/2014 adoptată de Curtea de Conturi s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 223 lit. e) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, instanţa competentă - în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entităţii verificate; în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi, competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia se află sediul entităţii verificate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În raport de această interpretare, Înalta Curte are în vedere criteriul poziţionării în cadrul administraţiei publice a autorităţii publice emitente a actelor atacate şi, în determinarea competenţei după materie, constată că dispoziţiile art. 223 lit. e), stabilesc competenţa în funcţie de rangul autorităţii emitente a deciziei contestate, iar aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, Înalta Curte apreciază că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Prahova, care este o autoritate publică de nivel judeţean.

În consecinţă, dând eficienţă criteriului poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice, Camera de Conturi Prahova fiind o autoritate publică judeţeană, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea tribunalului.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic şi pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2017.