Competence to hear EU co-financing claims against a regional intermediary: application of Law 554/2004 art. 10(11) limited to central authorities, leaving local/rural intermediaries subject to tribunal jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 98/2017 din 27 aprilie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1253/2017 din 19 iunie 2017, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Brăila;

- a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă;

- a suspendat judecata cauzei şi a dispus trimiterea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Reglementând obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) şi (3), că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autorităţile publice în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".

Înalta Curte reţine că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuţie valoarea şi natura creanţei în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competenţa materială comună în materia contenciosului administrativ.

Art. 10 alin. (11) instituie aşadar o renunţare la criteriul valoric în determinarea competenţei şi o revenire la criteriul rangului autorităţii emitente.

Însă, în prezenta cauză, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Galaţi, prin acţiune s-a solicitat anularea în parte, cu privire la suma de 361.925,11 RON, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 127 din 10 ianuarie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25 ianuarie 2017, ambele emise de Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, respectiv suspendarea efectelor actelor administrative atacate în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

După cum se observă, actele atacate nu emană de la o autoritate centrală, ci de la o autoritate regională, asimilată celor locale şi judeţene în raport de aria sa de competenţă.

Drept urmare, în cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acţiunii priveşte acte emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, care se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale, astfel că litigiile privind anularea actelor emise de această autoritate având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, în primă instanţă.

Ca atare, în speţă fiind supuse cenzurii acte administrative emise de o autoritate publică locală, competenţa se va stabili în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.