Withdrawal from administrative contestation: annulment of lower judgment under Civil Procedure Code Art. 406

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, înregistrată la data de 09.12.2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/54/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea Raportului Secretariatului tehnic al comisiei de concurs nr. x din 02.11.2016;

2. anularea Raportului nr. x din 09.11.2016 al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru concursul privind ocuparea funcţiei de director general la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Încercări pentru Electrotehnică - ICMET Craiova, prin care s-a respins contestaţia reclamantului împotriva raportului Secretariatului tehnic nr. 12609/2016.

Prin sentinţa nr. 237/2017 din 11 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, precum şi excepţia lipsei obiectului, invocate de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării prin întâmpinare;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării;

- a anulat Raportul secretariatului tehnic nr. x din 02 noiembrie 2016, Raportul comisiei de contestaţii nr. x din 09 noiembrie 2016, precum şi în parte Raportul comisiei de concurs din data de 12.12.2016, în ceea ce îl priveşte pe reclamant;

- a obligat pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării la reluarea procedurii de concurs;

- a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.900 RON, taxă timbru şi onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 8 august 2017, intimatul -reclamant A. a depus o cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Examinând cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea intimatului-reclamant la judecată şi va dispune anularea în tot a sentinţei recurate.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de pârât, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depus de către intimatul-reclamant un înscris din care rezultă faptul că acesta înţelege să renunţe la judecata cererii sale, cu consecinţa anulării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Constatând că, în speţă, intimatul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecată, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere şi poziţia exprimată de recurentul-pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care acesta a solicitat să se ia act de cererea de renunţare la judecată, să se admită această cerere astfel cum a fost formulată de către intimatul-reclamant şi să se dispună anularea în tot a hotărârii recurate.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 406 alin. (1) şi alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea intimatului-reclamant la judecată şi, pe cale de consecinţă, va anula sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 237/2017 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecata acţiunii care face obiectul dosar nr. x/2016, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Anulează sentinţa nr. 237/2017 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.