Recusal of judge for prior participation in related case within same specialized section: non-incidence of incompatibility despite identical parties and subject matter

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

La termenul de judecată din data de 26.11.2015, în cadrul soluţionării recursurilor formulate de recurentul-reclamant Sindicatul A. şi de recurentul-pârât Consiliul Judeţean Timiş, în dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului împotriva sentinţei nr. 844 din 22.04.2015, pronunţată de Tribunalul Timiş, având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, reprezentantul recurenţilor-reclamanţi a formulat cerere de recuzare a judecătorului B., cerere de recuzare reiterată în scris la data de 27.11.2015, întemeindu-şi această cerere pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 43 alin. (2) şi art. 44 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recuzare s-a arătat că doamna judecător şi-a exprimat anterior părerea prin decizia civilă nr. 6070 din 22 octombrie 2015 în dosar nr. x/2015, alături de ceilalţi doi judecători, C. şi D. din cadrul Curţii de Apel Timişoara, iar dosarul prezent nr. x/2015 are aceeaşi cauză, obiect şi pârâţi ca şi dosar nr. x/2015.

La acelaşi termen de judecată, judecătorul B. a declarat că se abţine de la soluţionarea prezentei cauze, urmare a cererii de recuzare formulată de reprezentantul recurenţilor reclamanţi, întemeindu-şi declaraţia de abţinere pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia instanţei ce face obiectul prezentului recurs

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios, a respins declaraţia de abţinere formulată de judecătorul B. şi cererea de recuzare formulată de recurentul Sindicatul A. în reprezentarea membrilor de sindicat a doamnei judecător B., apreciindu-se că nu sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece nu se poate reţine că judecătorul şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia din prezenta cauză, respectiv dosar nr. x/2015.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Sindicatul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În opinia recurentului, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 53 coroborate cu cele ale art. 42 alin. (1) punctul 1, art. 44, art. 46 şi art. 47 din C. proc. civ., art. 6 din CEDO.

Se mai susţine de recurent că, în dosar nr. x/2015 judecătorul B. şi-a exprimat anterior părerea prin decizia civilă nr. 6070 din 22.10.2015, ceea ce face ca imparţialitatea în privinţa soluţiei pronunţate în dosar nr. x/2015 să fie viciată şi analiza obiectivă a completului să nu existe.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Sindicatul A. este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Cererea de recuzare formulată de Sindicatul A. în cadrul soluţionării cererii de recurs a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) punctul 1 şi art. 43 alin. (2) şi art. 44 C. proc. civ.

Art. 42 C. proc. civ. prevede alte cazuri de incompatibilitate în care judecătorul este incompatibil de a judeca în situaţiile expres prevăzute de textul de lege.

În cauza de faţă, recurentul susţine că judecătorul recuzat şi-a exprimat anterior părerea prin decizia civilă nr. 6070 din 22.10.2015, în dosar nr. x/2015.

Alin. (1) al art. 42 C. proc. civ. prevede faptul că judecătorul este incompatibil să judece "când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil".

Fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor, astfel încât pentru a asigura toate garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

În speţă, aparenţele la care se face referire nu sunt de natură să creeze o îndoială legitimă în mintea recurentului, căci soluţionarea de către complete de judecată diferite, în compunerea cărora a intrat judecătoarea recuzată, a unor cauze în care figurează recurentul se datorează unei cauze obiective, anume faptul că litigiile au vizat aceeaşi materie a contenciosului administrativ, pentru soluţionarea acestora fiind formate complete dintr-un număr restrâns de judecători specializaţi, în cadrul secţiei corespunzătoare a Curţii de Apel Timişoara.

Recurentul face referire la un singur dosar, anume, cel cu nr. 149/30/2015, susţinând că prezenta cauză are aceeaşi cauză, obiect şi pârâţi, dar pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în alt dosar, chiar în situaţia în care ar avea aceeaşi cauză, obiect şi pârâţi, nu este de natură să pună magistratul într-un caz de incompatibilitate, motivele invocate neîncadrându-se în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege când un magistrat se află într-un caz de incompatibilitate şi nu se poate aprecia că s-ar fi creat o aparenţă de imparţialitate a judecătorului recuzat, care să justifice o îndoială legitimă în privinţa imparţialităţii sale.

În cauza de faţă, în mod legal s-a respins cererea de recuzare, completul investit cu soluţionarea acesteia reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 42 C. proc. civ.

În consecinţă, soluţia instanţei, bazată pe analiza motivelor invocate prin cererea de recuzare, este legală, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., analizând motivele invocate de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Sindicatul A. împotriva încheierii din data de 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.