ANRE individual decision: 30-day direct judicial challenge deadline overrides pre-complaint procedure under lex specialis

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.10.2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat: anularea deciziei ANRE nr. 46603 din data de 29.07.2014, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă; anularea partială a deciziei, respectiv anularea Anexei reprezentând parte integrantă a deciziei şi obligarea ANRE la emiterea unei noi anexe în considerarea indicatorilor specifici prevăzuţi de Ordinul ANRE nr. 42/2011 (aplicabil la data depunerii documentaţiei de acreditare cu nr. 52179 din 16 octombrie 2013); obligarea ANRE la înlocuirea în cuprinsul deciziei a tuturor referirilor la prevederile Ordinului nr. 48/2014 cu prevederile corespunzătoare ale Ordinului nr. 42/2011; obligarea ANRE la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea certificatelor verzi pe care reclamanta nu le primeşte de la momentul 1.07.2014 (momentul emiterii deciziei de acreditare) şi până la momentul emiterii de către ANRE a unei noi anexe, în conformitate cu punctul a. de mai sus; în ipoteza respingerii capătului de cerere de la pct. 2, obligarea ANRE la achitarea de despăgubiri către reclamantă în cuantum de 2.424.384 euro (în raport de o valoare minimă a unui certificat verde de 29,28 euro), respectiv 4.938.771 euro (raportat la o valoare maximă a unui certificat verde de 59.647 euro), sumă reprezentând prejudiciul generat în patrimoniul Solar ca urmare a aplicării în mod nejustificat/nelegal a indicatorilor prevăzuţi de Ordinul ANRE nr. 48/2014; obligarea ANRE la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată prilejuite de judecarea prezentei pricini.

Pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 500 din 24.02.2015 a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca tardiv formulată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L., a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, dezlegarea problemei de drept a excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În opinia recurentei soluţia de respingere a acţiunii ca tardiv formulată se întemeiază exclusiv pe prevederi ce nu mai produc efecte juridice, căci sunt neconstituţionale.

Se mai menţionează de recurentă că a procedat corect atunci când a înţeles să formuleze plângerea prealabilă, aceasta fiind o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile.

Precizează recurenta că a contestat decizia ANRE înăuntrul termenului de 30 de zile, astfel încât sancţiunea prescripţiei este inoperabilă.

Astfel, în măsura în care instanţa de judecată va considera că acţiunea trebuia formulată în termen de 30 de zile - acesta fiind un termen de prescripţie care ar deroga de la/ar înlocui termenul de prescripţie de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a mai parcurge procedura prealabilă, învederează recurenta incidenţa art. 11 alin. (2) ce instituie un termen de decădere diferit de cel de prescripţie potrivit căruia, în cazul actului administrative unilateral acţiunea poate fi formulate pentru motive temeinice şi cu depăşirea termenului de prescripţie, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului atacat.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 2 mai 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. (21), art. (24) şi art. (53) din Constituţia României.

Prin punctul de vedere formulat intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul principal al cererii deduse judecăţii priveşte anularea parţială a Deciziei nr. 1532 din 01 iulie 2014 emisă de Preşedintele ANRE.

În conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007: Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.

Dispoziţiile legale anterior mentionate au un caracter special în raport cu dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevad procedura plangerii prealabile la autoritatea emitentă, astfel că, în temeiul principiului de drept specialia generalibus derogant, se impune aplicarea prioritară a acestora.

Având în vedere ca norma prevazută de O.U.G. nr. 33/2007 stabileşte posibilitatea atacării directe a ordinului la instanta de contencios administrativ, într-un termen de 30 de zile de la publicarea actului în Monitorul Oficial, respectiv de la notificare, corect s-a constatat că acţiunea reclamantei-recurente a fost formulată cu depaşirea termenului legal anterior menţionat.

Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1532 din 01 iulie 2014 a fost notificată reclamantei în data de 1 iulie 2014, aspect necontestat de recurentă.

În considerarea dispoziţiilor legale invocate, se reţine că recurenta a formulat acţiune împotriva Deciziei nr. 1532 din 01 iulie 2014 la data de 14.10.2014, după mai bine de 2 luni de la data expirării termenului înăuntrul căruia putea fi contestată decizia, prin urmare, rezultă că, recurenta a introdus contestaţia la instanţa competentă după expirarea termenului de 30 de zile de la notificare.

Termenul de 30 de zile calendaristice înăuntrul căruia recurenta avea posibilitatea să depună contestaţia la instanţa competentă, s-a împlinit în data de 01.08.2014 şi, raportat la faptul că acţiunea recurentei-reclamante a fost înregistrată în data de 14.10.2014, în mod corect s-a respins acţiunea de instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionaitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, însă doar în ceea ce priveşte actele administrative cu caracter normativ, în cazul de faţă, Decizia contestată fiind un act administrativ cu caracter individual.

În concluzie, în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond faptul că "Dispoziţiile legale anterior menţionate (art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007) au un caracter special în raport cu Legea nr. 554/2004" iar "Necontestat, decizia atacată i-a fost comunicată reclamantei la data de 1.07.2014, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14.10.2014 context în care excepţia tardivităţii formulate de pârâtă se găseşte întemeiată, urmând a fi admisă, iar acţiunea respinsă în consecinţă".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată, aceasta nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 alin. (3) "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii".

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă având în vedere faptul că articolul criticat a mai făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate iar Curtea Constituţională prin Decizia nr. 136/2015 a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de B. S.A. în dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 sunt neconstituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 500 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.