Dispute over wage equality for judicial staff; whether benefits granted to colleagues via final court judgments constitute unlawful discrimination absent individual judicial titles

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.05.2014, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploieşti, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 6 din 31 martie 2014 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

În motivarea cererii reclamantele au arătat că au titluri executorii referitoare la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi au solicitat recunoaşterea acestui spor, având aceleaşi funcţii şi lucrând în aceleaşi condiţii ca şi colegele lor care au primit acest spor pe motiv că sunt angajate mai vechi.

Au menţionat reclamantele că au acelaşi statut ca aprozii şi şoferii celorlalte instanţe din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi care beneficiază de sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu 01.01.2014 şi 01.03.2014.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3499 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploieşti, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamantele A., B. şi C. au declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploieşti la acordarea sporului de 50% din salariu de bază brut lunar, spor de risc şi solicitare neuropsihică, începând cu data introducerii acţiunii.

Principalele argumente invocate

Recurentele apreciază că instanţa de fond în mod eronat a respins cererea de chemare în judecată, reţinând că părţile din prezenta cauză se află într-o altă situaţie juridică faţă de persoanele cărora le-a fost acordat acest drept.

Totodată, se menţionează că în mod eronat a apreciat instanţa de fond că recurentele nu pot beneficia de aceste sporuri pentru că nu au hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile, care să stabilească acest drept, situaţie de natură a crea un vădit tratament discriminatoriu.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 29.03.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2.05.2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu şi a fixat termen de judecată în şedinţa publică.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Obiectul litigiului dedus judecăţii în prezenta cauză, rezidă în solicitarea formulată de către reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploieşti de obligare a pârâtei să recalculeze indemnizaţia lunară a reclamantelor cu luarea în calcul a sporului de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică, care să fie inclus în salariul de bază.

Prin contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 6 din 31 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere a Curţii de Apel Ploieşti reclamantele au pretins "emiterea unor decizii prin care să se dispună introducerea în salariul de bază a sporului de 50% reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică".

Această contestaţie a fost respinsă prin pct. 7 lit. a) din Hotărârea nr. 6 din 31 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

S-a reţinut, în justificarea acestei soluţii, că reclamantele "nu au hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este recunoscut pentru personalul conex".

Astfel, se reţine, că un prim motiv pentru care recurentele-reclamante susţin nelegalitatea actului administrativ atacat în cauză este acela al existenţei unei discriminări în raport de faptul că unii din colegii reclamantelor, având aceeaşi calitate de personal conex, li s-a acordat sporul amintit prin hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reiese că respectivele hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este recunoscut pentru personalul conex.

Or, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi.

În acest sens sunt cele decise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2014/HP/C "în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) (i) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, aprobată prin Legea nr. 48/2002" prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015.

Pe de altă parte, în cauză, faţă de obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, se apreciază că Hotărârea atacată nr. 6 din 31 martie 2014 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică, în condiţiile în care reclamantele nu se află din punct de vedere juridic în aceeaşi situaţie cu personalul conex de la instanţele judecătoreşti căruia i s-a recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile includerea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuro-psihică în salariul de bază.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 3499 din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.